Deci, dacã vor veni, aceºti bani vor sta în rezerva valutarã, dumneavoastrã vã veþi împrumuta la 10-12% în medie pentru împrumuturi externe, domnule prim-ministru, iar plasamentele acestor bani pe care-i arãtaþi populaþiei prin buletinele statistice ale Bãncii Naþionale se vor face la 4-5% pe an. Deci te costã 12 ºi iei 4. Diferenþa o suportã populaþia.
Politica pe care o promovaþi dumneavoastrã, stimaþi guvernanþi, este ca aceea a unui spital care are stocuri supranormative la produsul ”sângeÒ în magazia spitalului, dar oamenii, pacienþii, mor pe capete la anestezie ºi în saloanele spitalului.
Atunci, dacã nu aveþi fonduri externe pentru investiþii ºi nici interne, Guvernul recurge la o abordare tipic ceauºistã, ºi anume, pentru al patrulea an consecutiv apeleazã la resursele de suportabilitate ºi de tradiþionalã rãbdare ale românilor, relaxându-se fragil impozitarea directã a unor producãtori, sporindu-se consistent, în schimb, impozitele indirecte adresate consumatorilor, adicã T.V.A.-ul ºi accizele. Deci, în loc de binecunoscuta recomandare antedecembristã: sã mai punem o hainã în plus, actualul Guvern ne spune, pentru al patrulea an la rând, sã strângem în continuare cureaua. De altfel, prin premisele macroeconomice ale construcþiei bugetare, consumul populaþiei va scãdea cu 2%, iar dacã excludem autoconsumul, care este prevãzut sã creascã Ð un lucru total paradoxal, noi vrem sã ne integrãm în Europa, unde bunurile ºi serviciile sunt executate pe scarã largã de operatorii economici specializaþi, dar prin politica economicã a Guvernului noi ne întoarcem spre Zimbabwe ºi Coasta de Fildeº, unde ne-a încadrat ”Standard & PoorÕsÒ, pentru cã acest Guvern ne invitã sã ne hrãnim, sã ne satisfacem nevoile de trai prin autoconsum, sã producem în curte ºi pe balcoane produsele necesare traiului. Deci, dacã excludem acest autoconsum, nivelul de viaþã al cetãþeanului român va scãdea cu alte 4-6% în acest an, care se adaugã la cele 20-22% din cei 3 ani anteriori. ªi astfel se explicã cum puterea de cumpãrare a populaþiei
a ajuns în februarie 2000 la 53%, comparativ cu 73%, cât era în noiembrie 1996.
Aºadar, acest Memorandum de politici economice, asumat faþã de F.M.I., care stã la baza construcþiei bugetare, promoveazã o politicã de ajustare, deci de strângere a curelei, în vederea macrostabilizãrii, ºi nu o politicã de macrostabilizare prin dezvoltare, abordare pe care o susþine, care reprezintã opþiunea politicã, economicã a Partidului Democraþiei Sociale din România.
Dacã astfel e conceputã politica economicã de ansamblu a Guvernului, deci este vorba de o politicã de ajustare, pe cale de consecinþã, bugetul de stat ºi bugetul general consolidat, în ansamblu, nu reprezintã instrumente de dezvoltare economicã ºi de creºtere a standardului de viaþã al românilor, ci instrumente de ajustare (reducere) a consumului populaþiei ºi a serviciilor publice destinate cetãþenilor. Rezultã cã pe termen scurt acest buget este contrar intereselor populaþiei.
Dupã ce am analizat pânã aici care sunt premisele ºi cu ce costuri se elaboreazã bugetul, sã vedem dacã construcþia arhitecturalã pe hârtie a Guvernului poate fi transpusã în practicã, dacã este realist ceea ce spun guvernanþii. Pãi, în primul rând, creºterea economicã, care am vãzut ce costuri are, spunem noi cã nu este corect fundamentatã din punct de vedere ºtiinþific ºi economic, pentru cã actualele condiþii din economia româneascã nu vor permite o creºtere economicã în anul 2000. Se sconteazã pe creºterea investiþiilor, ca urmare a unei fragile relaxãri fiscale a producãtorilor, a celor care trãiesc din fructificarea capitalului.
Domnul premier, îndeosebi, dar poate ºi alþi membri ai Guvernului cunosc foarte bine fenomenul de ”lagÒ, deci de decalaj în timp între momentul când operatorul economic dispune de bani ºi momentul când apar efectele favorabile în economie, respectiv producþie mai multã, mai competitivã, pentru cã între momentul acumulãrii fondurilor ºi momentul final, al obþinerii producþiei mai mari ºi mai bune, intervine decizia de investiþii, proiectarea, executarea, punerea în funcþiune ºi aºa mai departe, ceea ce înseamnã un decalaj de circa 8-10 luni. Cel mult, aceastã fragilã creºtere economicã indusã de relaxarea producãtorilor va fi de 0,3-0,4% ºi se va resimþi în anul 2001, când vom fi noi la guvernare, stimaþi guvernanþi de dreapta, ºi când, dintr-o creºtere economicã de 4-5%, vã vom spune cãtre bãncile opoziþiei, unde, în mod sigur vã veþi afla, cã o creºtere economicã de 0,3% se datoreazã ”înþelepteiÒ dumneavoastrã politici de relaxare fiscalã din ianuarie 2000. Deja pe douã luni din acest an dumneavoastrã înregistraþi o scãdere, un declin al producþiei industriale de 1% pe total ºi de 4,6%, în condiþii comparabile cu douã luni din anul anterior.
Producþia agricolã este grav periclitatã, deoarece la finele lunii martie arãturile pentru însãmânþãrile de primãvarã erau executate numai în proporþie de 61% din program, iar fertilizarea se realizase pentru 42% la azot ºi numai 18% la fosfor. Deci, dacã producþie industrialã nu avem, producþie agricolã nu avem, de unde creºtere economicã?! Din exportul buºtenilor ºi al fierului vechi?! Simpla tãiere a pãdurilor României ºi transportarea buºtenilor pânã la Constanþa, pentru cã nemaiavând nave, de acolo transportã alþii, nu aduc valoare adãugatã brutã, adicã P.I.B., care sã constituie substanþa de consum ºi de investiþii în þarã! Aceasta înseamnã doar un export artificial, o vitrinã, din nou, a unor teoreticieni care se pot lãuda cu anumite cifre globale, cu anumite
adevãruri spuse pe jumãtate, dar, în schimb, înseamnã ipotecarea viitorului ecologic al þãrii, cu toate efectele nefaste în materie de inundaþii, stabilitatea solurilor º.a.m.d pentru generaþia urmãtoare. Creºtere economicã, din pãcate, stimaþi colegi, nu vom avea în acest an.
Apoi, în ceea ce priveºte mult trâmbiþata creºtere a exporturilor cu 17% pe ianuarie 2000, ºi aceasta este o afirmaþie artificialã, efemerã pentru cã luna ianuarie 1999 a fost cea mai slabã de anul trecut. Ceea ce a dus la aceastã creºtere este exportul de buºteni ºi de fier vechi. De altfel, cele 200 de milioane în plus la exportul pe anul trecut, faþã de 1998, dupã compensãri, se localizeazã la produsele primare agricole neprelucrate în dauna industriei alimentare, care are un deficit de 500 de milioane de dolari. Deci, mâncãm din strãinãtate produsele ºi exportãm în strãinãtate materia primã care apoi ne este nouã returnatã sub formã de produse finite. Aºa politicã naþionalã, cu partide care au în sigla lor cuvântul ”naþionalÒ, ”þãrãnescÒ, ”liberalÒ etc. este total dezarmantã.
De asemenea, anul trecut a crescut exportul de lemn, în dauna exporturilor industriei de mobilã. O asemenea politicã este total dãunãtoare ºi aflatã în contradicþie cu interesul cetãþeanului.
Dacã la aceastã situaþie negativã din economia realã adãugãm ceea ce se prefigureazã conform proiecþiilor din economia nominalã, cea monetarã ºi valutarã, lucrurile se complicã ºi mai mult în ceea ce priveºte aºa-zisa creºtere economicã. Finanþarea externã, în general, cea a deficitului bugetar, în special, sunt periclitate de ceea ce am amintit anterior, inclusiv de neîncrederea F.M.I.-ului, a Bãncii Mondiale, a mediului investiþional extern în România. În condiþiile nerealizãrii intrãrilor de resurse externe programate se contureazã apariþia fenomenului de evicþiune. ªtiþi foarte bine ce înseamnã asta, domnule prim-ministru. ªtiþi, domnule ministru Remeº, nu este vorba de o marcã nouã de vodcã, cu accize la care sã acordaþi dumneavoastrã înlesniri fiscale, ci evicþiunea înseamnã eliminarea de pe piaþa monetarã a economiei reale, a sectorului neguvernamental, pentru ca Guvernul sã se împrumute de toþi banii necesari, în lipsa finanþãrii externe. Ei, acest fenomen care în mod sigur se va manifesta, deoarece s-a manifestat ºi în 1999 ºi 1998, va conduce la mai puþini bani ºi mai scumpi pentru economia realã care, astfel, subcapitalizatã, nu va creºte, ci, din contrã, va continua, din pãcate, sã scadã.
Referitor la rata inflaþiei de 27%, deja pe 3 luni avem o ratã a inflaþiei de 8,5%, luna aprilie se anunþã cu o inflaþie de peste 4%, în aºa fel încât, la 4 luni de la începerea anului, dumneavoastrã veþi înregistra o ratã a inflaþiei de 13%. Deci aþi depãºit, într-un elan socialist de dinainte de 1989, aþi depãºit sarcina de inflaþie, în sensul cã aþi realizat ceea ce trebuia sã atingeþi dupã 6 luni în numai 4 luni.
Deci, o inflaþie de 13% pe numai 4 luni, în condiþiile în care, prin metode administrative, reþineþi, ºi de manipulare a opiniei publice, de la Cotroceni ºi Palatul Victoria, se încearcã reprimarea administrativã a ajustãrii preþurilor, tarifelor la utilitãþile publice, în concordanþã cu însãºi metodologia pe care aceastã putere a aprobat-o încã din 1997 ºi în care se spune, printr-o ordonanþã Ð Ordonanþa nr. 9, aprobatã cu entuziasm de partea dreaptã a sãlii Ð preþurile la utilitãþile publice Ñ învãþãturã venitã de la F.M.I. ºi Banca Mondialã Ñ se ajusteazã, adicã cresc, pe româneºte, la fiecare moment în care rata inflaþiei ºi deprecierea de curs depãºesc 5%. Dumnealor au dat
ordonanþa, au luat banii de la F.M.I. atunci, foarte puþini, vreo 20% din suma totalã, ºi acum nu mai vor sã aplice ordonanþa, spunând cã datoritã la 2-3 maºini de lux pe care le au regiile ºi pe care nu trebuie totuºi sã le aibã, sã aibã maºini româneºti, dar nu acele 2-3 maºini sunt de vinã pentru creºterea tarifelor, este de vinã politica greºitã a Guvernului din ultimii 3 ani, care a falimentat industria ºi agricultura româneascã ºi, implicit, pe furnizorii de utilitãþi publice.
Aceºti furnizori, vã atragem atenþia în modul cel mai colegial, stimaþi guvernanþi, aceste companii naþionale au arierate ºi pierderi uriaºe. Dumneavoastrã, care doriþi sã reprimaþi aceste adaptãri de preþuri la costurile operatorilor economici, v-aþi angajat prin acest Memorandum pe care nu vreþi încã, poate peste vreo orã veþi vrea, sã-l faceþi cunoscut opiniei publice, deci v-aþi angajat ca pentru CONEL, Romgaz ºi aºa mai departe nivelul arieratelor, al pierderilor, al creanþelor ºi aºa mai departe sã nu depãºeascã anumite plafoane. Pãi dacã, pe de o parte, vreþi ca ei sã devinã mai eficienþi economic ºi, pe de altã parte, nu vreþi sã le recunoaºteþi costurile de producþie ºi vreþi într-o noapte sã faceþi ceea ce nu s-a fãcut în 4 ani, aceasta înseamnã cã nu vreþi sã realizaþi ceea ce v-aþi angajat faþã de F.M.I..
Iatã, stimaþi colegi, la 30.06.1999, iar în câteva zile vom avea datele pe întregul an 1999, care erau datoriile CONEL-ului: plãþi restante de 1.140 de miliarde, din care 992 cãtre furnizori ºi 144 la buget; Societatea naþionalã de transport feroviar de mãrfuri: 1.900 de miliarde, dintre care 900 la furnizori, 214 la buget, 117 credite la bãnci; SNCFR-ul: 3.200 de miliarde, din care 1.236 de miliarde, atenþie, doamna Smaranda Dobrescu, doamna ministru, la bugetul asigurãrilor sociale, 132 de miliarde la bugetul asigurãrilor de sãnãtate, la bugetul fondului de ºomaj, acela pe care îl încurca domnul Bãsescu cu cel anterior, alte 221 de miliarde, iar la bugetul de stat 1.217 miliarde.
Sã vedem cum stã ºi PETROM-ul, care avea datorii de 3.200 de miliarde, din care la furnizori 600 de miliarde, la asigurãrile sociale 340, la bugetul statului 1.600 ºi credite ºi dobânzi la bãnci de 141 de miliarde.
Numai aceste 4 mari companii au arierate, deci aveau la 30.06.1999 plãþi restante cãtre creditori de peste 10 mii de miliarde. Aceasta reprezintã o reflectare a faptului cã societãþile în cauzã nu au fost supuse unui proces de restructurare prin dezvoltare ºi modernizare, ci, mult trâmbiþatele, de cãtre miniºtrii de resort, restructurãri care ar fi avut loc nu s-au mãrginit decât la schimbãri ale schemelor organizatorice, pentru ca sectoarele profitabile sã fie puse de o parte ºi sectoarele nerentabile de altã parte. Acum se propagã în rândurile opiniei publice o atitudine de respingere, de repudiere, de condamnare a regiilor, ca ºi cum ele sunt vinovate de toate relele din þarã, pentru ca cetãþeanul sã zicã: ”Domnule, sã scãpãm de chestiile astea mai repede!Ò, pregãtindu-ºi dumnealor, guvernanþii, terenul psihologc pentru privatizarea pe nimic a pãrþilor acelora bune din cadrul societãþilor naþionale menþionate, potrivit principiului drag guvernanþilor din ultimii 4 ani, ºi anume: ”Sã privatizãm profiturile ºi sã naþionalizãm pierderileÒ. Cu aºa ceva noi nu putem fi de acord, domnilor guvernanþi!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.