Cristian Alexandru Boureanu

Îmi cer scuze.

Deci aș dori o explicație totuși, am primit-o în bancă, dar aș dori și pentru toată lumea.

Există această comisie, înțeleg, pe lângă Curtea de Apel, care la punctul 71 precizează că se poate pune sechestru asigurător prin care să se împiedice înstrăinarea bunurilor. Eu înțeleg că înainte ca instanța de judecată să se pronunțe, deci înainte ca instanța să se pronunțe că sunt vinovat, deși se prezumă caracterul licit al dobândirii bunurilor, o comisie poate să-mi pună sechestru, după care mă ține doi ani, cât durează procesul, să nu pot să-mi folosesc averea și după doi ani îmi spune: Aveți dreptate, averea dumneavoastră este corect dobândită. Dar timp de doi ani de zile nu ați putut să faceți nimic cu un apartament, cu o casă, nu ați putut să luați un credit, nu ați putut să aveți o garanție. Ne scuzați. Păi, știți, domnule, că eu am pierdut, că eu cu creditul garantam la bancă pentru firmă, nu am putut... să primesc nimic. Hai, domnule, că nu ai pierdut nimic, dă-mă în judecată și cere-mi despăgubiri.

Deci, încă o dată: noi spunem că am făcut această lege tocmai pentru că se prezumă caracterul licit al bunurilor dobândite. Or, prin această... o comisie, înainte de o decizie judecătorească, îmi spune că am un caracter ilicit al bunurilor dobândite, mi le blochează timp de – nu știu, cât durează procesele în România? – două săptămâni, trei săptămâni, sau durează doi ani-trei ani.

Eu cred că ar trebui să ne gândim de două ori, eventual, să se gândească colegii senatori. Mie mi se pare o chestie de o gravitate deosebită, cu tot respectul pentru colegii noștri, pentru ministrul justiției, pentru cei care au lucrat la proiect.