Verginia Vedinaș

Atât vreau să spun, domnule președinte: m-am săturat să trăiesc într-o țară în care ne amintim de valori și de oameni care au făcut ceva pentru țară după ce mor. Ne-au murit mari artiști pe care i-am ignorat cât au trăit și nu ne-am amintit de ei.

Ne mor eroii, tinerii, pe câmpuri de bătălie. Spune domnul general – tot respectul – că nu se încadrează la accepțiunea de război, dar e vorba tot de niște războaie, de niște bătălii în care mor români, cei mai mulți, tineri.

Cred că ar trebui să ne aplecăm și asupra acestor categorii, nu să-i primim pe aeroport cu lacrimi șiroind, așa, de crocodil, că au murit și să ne amintim că, de fapt, ei s-au sacrificat abia după ce nu mai sunt.

Înclin spre propunerea pe care a făcut-o domnul general, să gândim o inițiativă legislativă în care să recunoaștem acestei categorii de oameni, care sunt implicați în diferite teatre de război, cum se spune aproape ilar – teatru înseamnă altceva, dar, mă rog, asta e o sintagmă care deja s-a încetățenit –, să le recunoaștem statutul și să le conferim niște drepturi și când trăiesc, nu numai după ce mor.

Mulțumesc.