Avram Filipaº

Deci în partea generalã doamna ministru a explicat aici raþiunile pentru care noi ar trebui sã votãm acest proiect de lege. Îmi pare foarte rãu, doamna ministru nu este surprinsã de luarea mea de cuvânt. Cu toatã bunacredinþã, cu tot respectul faþã de eforturile deosebite pe care Domnia sa, împreunã cu echipa cu care conduce ministerul, le depune pentru ca învãþãmântul superior sã se desfãºoare în condiþii legale ºi ascensionale, ca sã spunem aºa, eforturi care, dupã cum vedem, sunt ºi încununate de succes, problema care se pune este însã dacã unor probleme pe care vrem sã le rezolvãm în cadrul învãþãmântului superior le gãsim o soluþie legalã sau nu. Aº vrea sã subliniez, cu tot respectul, cã bunele intenþii nu au valoare câtã vreme ele sunt încadrate în formule care nu sunt legale.

În primul rând, dispoziþiile legale, aºa cum sunt ele prevãzute, încorporeazã buna-credinþã a legiuitorului ºi a noastrã, a tuturor, ºi respectul societãþii pentru ele, iar noi trebuie sã fim primii care sã fim de acord cã un asemenea respect trebuie pãstrat prin soluþiile pe care noi le dãm aici diverselor iniþiative care, într-un fel sau altul, afecteazã domeniul respectiv, al învãþãmântului superior.

Cu toþii ºtim cã, practic, toatã aceastã problemã a pornit de la afirmaþiile fãcute de doamna ministru, fãcute cu o perioadã de timp mai în urmã, cã în vizitele pe care le-a fãcut în cãminele de stat a gãsit acolo numeroºi studenþi de la învãþãmântul particular. Mi-am exprimat reþinerea faþã de o asemenea afirmaþie. În scurtã vreme s-a dovedit cã lucrurile nu stau chiar aºa, s-a dovedit faptul cã cei care au fost gãsiþi în cãminele de stat erau persoane foarte puþine de la învãþãmântul privat, care îºi ocupaserã locul acolo pentru cã locul respectiv a fost vândut de cãtre studenþii de la facultãþile de stat ºi care, locuind în cãmine, au înþeles sã îºi facã un mod de a obþine venituri ilicite din aºa ceva.

Soluþia era simplã ºi legalã, subliniez legalã. Acele persoane care au fost gãsite fãrã drept de a locui în cãminele de la stat, fie cã sunt studenþi de la universitãþile particulare, fie cã sunt strãini de învãþãmânt, trebuiau scoºi afarã, sancþionaþi contravenþional sau, dacã vreþi, puºi sã-ºi plãteascã locul pe care l-au ocupat acolo ilegal.

În loc sã procedãm aºa cum prevãd legile þãrii, noi facem un lucru incredibil, pe care nu-l gãsiþi, stimate colege ºi stimaþi colegi, în nici o legislaþie din Uniunea Europeanã: instituim un impozit de 10% asupra tuturor universitãþilor private, care nu are nici un fel de echivalent, dupã cum o sã demonstrez ºi sper sã vã conving când îmi veþi da cuvântul la amendamentele concrete. Deci instituim un impozit pentru toate universitãþile private: indiferent dacã au fost gãsite aceste universitãþi cu studenþi sau nu în cãminele de la stat, ele trebuie sã plãteascã 10%. Asta înseamnã, dintr-un cuvânt, ºi cu asta am încheiat, ºi aceastã ilegalitate nu poate fi trecutã cu vederea, un transfer de proprietate de la instituþiile private în bugetul naþional. Aceasta este o chestiune incredibilã, nu poate fi motivatã cu grija noastrã faþã de studenþii de la particular, faþã de studenþii de la stat ºi aºa mai departe.