Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·16 iunie 2015
Dezbatere proiect de lege · respins
Cristiana Irina Anghel
Discurs
Deci nu e vorba numai c-a furat votul la legea respectivă, e vorba de faptul că era o modificare a statutului parlamentarului și această modificare trebuia făcută, așa cum o facem și acum, în Camere reunite. Deci acea modificare n-a fost legală, domnilor, a fost ilegală. Nu numai că s-a furat, s-a făcut un lucru ilegal. Ce se întâmplă acum? Intrăm în normalitate, iar cei care..., iar cei care sunt atât de populiști încât spun: vai, ne pasă de cei de acasă... Oare? Câte afaceri aveți, domnilor? Din ce trăiți, domnilor? Veți trăi din pensia asta amărâtă pe care o veți primi de aici? Puteți să renunțați la ea, puteți s-o donați, niciun fel de problemă. Dar cei care sunt cinstiți și trăiesc numai din ce au de aici, din ce le dă cetățeanul, este normal să primească o recompensare a meritelor lor.
Ne gândim, ne gândim la faptul că acest Parlament are o cotă foarte scăzută de credibilitate? Da?! Voi spune un lucru pentru care voi fi tocată iar de presă, din cauza presei și a presei, presă care niciodată n-a prezentat sursele de
O să vă prezint foarte succint câteva puncte de vedere privind justificarea și justețea acestui proiect de lege, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
În perioada activității parlamentare, senatorii și deputații au un venit brut de undeva sub 5.000 de lei, ceea ce îi situează în poziția pe care colegul meu a și menționat-o, aproximativ a paisprezecea din salariile bugetarilor. Trebuie să vă spun însă că poziția asta este cu mult surclasată de alte salarii din România, bugetare, care se ridică la sume de până la 20.000 de lei. Nu vreau să pomenesc instituțiile respective, n-am intenția să lungesc acest discurs.
Al doilea lucru, regimul de interdicții și incompatibilități îi pune pe senatori și deputați în situația de a nu avea, în marea și zdrobitoarea lor majoritate, posibilitatea, ca și militarii și alte categorii de persoane, să aibă activități comerciale de niciun fel, în sensul de a produce altfel de activități, inclusiv de a profesa propriile meserii.
Al treilea este că o serie de angajați din sistemul public, magistrații, ofițerii, inclusiv cei din servicii speciale, chiar și subofițerii, având adeseori răspunderi discutabil mai mari sau mai mici în raport cu parlamentarii, care decid în legătură cu – dacă ar fi vorba numai de aprobarea bugetului –, cu sume absolut importante și semnificative, au această protecție ca să fie într-un fel stimulați, să decidă corect.
Și, nu în ultimul rând, în majoritatea democrațiilor consolidate, inclusiv în țările membre ale Uniunii Europene, în cea mai mare... zdrobitoarea lor majoritate, ca și în Parlamentul European, există această formulă de indemnizație, care sigur că e plafonată, așa cum e plafonată și indemnizația noastră la maximum trei mandate, și această indemnizație face parte din angajamentul – să zicem – reciproc al parlamentarului cu cei care-l aleg, în fond, pentru că el trebuie să fie pus în situația de a fi calificat, de a fi profesionalizat, și nu de a fi un om care vine aici ca să-și creeze o platformă, după care să aibă beneficii.