Deci nu știu dacă e momentul să luăm în serios rugăciunile lui, pentru că pare că se întâmplă opusul.
Dar să ne întoarcem la subiectul serios al zilei, pentru că faptul că avem cea mai mică natalitate din ultimii peste 100 de ani e subiectul serios al zilei.* Faptul că femeile astea au muncit și au contribuit ani de zile este subiectul serios al zilei. Faptul că nu poți să te prefaci sau să fraudezi o sarcină este subiectul serios al zilei.
Că aceste doamne angajate se duc la birou cu o pernă sub tricou timp de 9 luni și apoi, când le întreabă șeful unde e copilul, dau din umeri?!
Nu există așa ceva!
Îi reamintesc domnului Boloș, care a adus tupeul de la televizor la tribuna acestei Camere a Deputaților, că exemplul pe care l-a dat dumnealui, așa cum bănuiesc totuși că știe foarte bine, nu este valabil pentru multe dintre concediile medicale din țara asta. Pentru că, în funcție de fiecare boală, există un cod diferit de rambursare. Pentru concediile tipice este de 75%, pentru sarcinile cu risc maternal este de 75%, pentru lăuzie este de 85%.*
Exact cazurile grave, de oncologie, de intervenții chirurgicale, sunt acelea care, într-adevăr, au niște surse financiare un pic mai mari, pentru că trebuie să scoată din buzunarul sistemului de sănătate din România sume mult mai mari.
Domnul Boloș compară sistemul de sănătate din România cu cel din Germania? Aici nici nu mai comentez! Este de la sine înțeles care este diferența dintre ele.
Și domnul Boloș, de altfel, dumnealui, destul de sincer, așa, ne spune că România este țara în care oamenii scot cel mai mult din buzunar în momentul în care se duc să aibă parte de servicii care ar trebui să fie gratuite.
Toate lucrurile acestea le știți deja, așa că o să folosesc acest minut ca să vă spun ceva ce nu știți, pentru că este anunțat, în timp ce noi discutăm acum de deficiențele din sistemul de sănătate, și este anunțat de creatorul hărții de șpagă.
Mecanismul de feedback al pacienților din România, creat și implementat de Vlad Voiculescu, mecanism care a supraviețuit până astăzi, a fost oprit. Este mecanismul prin care pacienții au primit un SMS de fiecare dată când au ieșit din spitalele din România, în care au fost întrebați care a fost calitatea actului medical, dar și dacă li s-a cerut șpagă.
Ei, bine, datele respective, pe fiecare spital, pe fiecare județ, ar fi trebuit să fie datele necesare celor de la casele județene de asigurări de sănătate, ca să efectueze controalele necesare. Nu au făcut asta, dar măcar erau publice datele.
Știți ce au făcut acum, în timp ce vorbim, cu formularul? Au amestecat datele, să nu mai poți să identifici spital, să nu mai poți să identifici județe, pentru că – ce să vezi? – harta de șpagă se suprapunea, în unele cazuri, exact acolo unde avem anchete pentru șpăgi de 15.000 de euro pentru posturi de asistente medicale. Pentru că, dacă dai 15.000 de euro șpagă să te angajezi la un spital, trebuie să ceri la rândul tău mai departe*, că nu se poate doar din salariu.
Au scos aceste date, le-au amestecat, nu mai poți să identifici județe, nu mai poți să identifici spitale; și au schimbat întrebarea: nu dacă ți s-a cerut șpagă, nu la ce spital sau la ce medic, ci dacă ești dispus să raportezi asta mai departe autorităților. Este singura întrebare care a supraviețuit!
Așa că vă întreb: care sunt intențiile unui guvern care ne vorbește despre problemele unui sistem de sănătate, de la această tribună, și oprește mecanismul de feedback al pacientului*, în baza căruia puteau să identifice mai departe aceste probleme?
Care e intenția unui guvern care lasă jumătate dintre casele județene de asigurări de sănătate în interimat, ca să le poată controla politic?*
Și ultimul concurs care a fost deschis pentru asta a fost cel deschis tot de noi, în 2021, după 6-7 ani.
Astea sunt diferențele dintre cele două posibile guvernări...
voce proprie
Marker
Cadru
Apelul este la interesul general al societății (natalitate) și la protecția drepturilor cetățenești.
„faptul că avem cea mai mică natalitate din ultimii peste 100 de ani e subiectul serios al zilei.”