Tudor Barbu

Deci să învățăm un pic, că de aia suntem for legiuitor, atunci când legiferăm să știm și despre ce vorbim. Emisiuni despre Armată, emisiuni despre Biserica Ortodoxă Română într-o țară optzeci și ceva la sută creștin-ortodoxă. Sunt producții care se măsoară în audiență sau în impact infoeducativ? Și e retorică întrebarea, bănuiesc că toți știu răspunsul.

În al doilea rând, să vorbim despre taxă, despre existența sau inexistența Societății Române de Televiziune, noi, în forul legiuitor, care ani de zile am tăcut în timp ce era devalizată, era furată, era ținta unor rapturi economice majore, și acum ne permitem să vorbim despre posibila închidere, despre anularea taxei. Păi, dacă anulăm, taxa, cu ce-o ținem? Vă spun eu: cu nimic.

Povestea cu publicitatea este doar o poveste. Cuantumul de..., cuantumul banilor care vin la TVR din publicitate este mult insuficient. Dar Parlamentul României, care se bate acum cu pumnii în piept că o controlează și, prin conținutul legii de organizare și funcționare, o supervizează, a făcut ceva s-o salveze, să n-o aducă în pragul falimentului? Vă spun eu: nu. Ani de zile acolo, de la Formula I, Campionatul Național de Fotbal, cupele europene de fotbal, toate fenomenele, e adevărat, majore pentru alții, dar minore pentru noi, pentru noi au fost doar afaceri oneroase și-mi asum fiecare silabă, afaceri oneroase, patronate tacit de Parlamentul României. Și acum discutăm despre viitorul ei?