Gheorghe Dumitraºcu

Declar, domnule preºedinte, cã ziua de astãzi este marþi. Declar cã este marþi, pentru cã sunt exact cele trei ceasuri rele ale zilei de marþi în care mã gãsesc aici în cea mai extraordinarã cantitate de Executiv pe care am vãzut-o în aceastã cea mai tristã legislaturã de când sunt sub aceastã cupolã.

Aºadar, declar cã este marþi.

În al doilea rând, declar cã acest Guvern, ºi aceste guverne, acest Executiv este foarte abil. Acest Executiv este foarte abil atunci când se prezintã sã ne cearã proiecte de legi pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanþe.

În al treilea rând, amintesc acuza durã a unui institut american de cultivare a democraþiei, conform cãruia Guvernul Vãcãroiu nu a putut guverna democratic, din cauza celor 17 ordonanþe de urgenþã, într-o guvernare. Este de prisos sã dau numere, întrucât lucrurile trec de peste 1.000. Este însã limpede cã, în douã luni de zile, în lipsa Legislativului, problema aceasta a unor ordonanþe, a unor posibilitãþi ale Guvernului, a-i da posibilitate Guvernului sã funcþioneze este normal. Acesta este normalul. Eu nu sunt împotriva principiului, ci eu sunt împotriva modalitãþii în care dumneavoastrã, cel mai antidemocratic Guvern din istoria României Ñ repet, cel mai antidemocratic Guvern din istoria României democratice, aºa Ñ, profitaþi de situaþia noastrã de acum. Veniþi, alaltãieri, ieri-alaltãieri, ºi eu mã întreb acum dacã unele dintre mãsurile pe care, presatã de timp, Comisia juridicã de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri le-a achiesat sau, la unele dintre ele, a achiesat, mã întreb cât sunt de legale, în condiþiile în care lipsesc anumite avize consultative, avize ale comisiilor.

Pe de altã parte, aþi devenit extraordinar de ”împachetaþiÒ. Mai întâi, pentru cã aþi venit cu un pachet foarte bine legat, din care nu se poate citi aproape nimic sau, cel puþin, dacã citim, citim exact inversul a ceea ce dumneavoastrã gândiþi de fapt, iar dupã aceea, stimaþi domni, dupã aceea nici nu veniþi sã discutaþi cu noi despre ce este vorba. Aºa, veniþi cu niºte formule care pot sã însemne orice, pot sã însemne o lege despre care vorbea Mihail Kogãlniceanu în 1883, o lege care spune altceva decât vrea legislatorul sã ºtie poporul.