Mircea Valer Pu∫c„

Declara˛ia mea politic„ de ast„zi se intituleaz„: îEterna ∫i fascinanta Rom‚nie“ sau îBrusca ∫i violenta iluminare Ón recunoa∫terea valorilor p‚n„ nu demult necunoscute“.

Cititorul care, dup„ parcurgerea titlului, va avea r„bdarea s„ parcurg„ ∫i substan˛a articolului, va putea, probabil, s„ se reg„seasc„ Ón tiparul comportamental pe care-l voi invoca. Este vorba despre un amalgam de normal ∫i mai pu˛in normal, de un comportament mai degrab„ p„gubos dec‚t profitabil.

Œncep prin a remarca ∫apte situa˛ii îcomune“ Ón spa˛iul politic mioritic:

1. Validarea unei îteze“ are ca argument identitatea autorului, iar nu analiza fundamentelor tezei.

2. O dat„ cu c‚∫tigarea unei func˛ii de putere, IQ-ul (coeficientul de inteligen˛„) persoanei cunoa∫te, ca prin minune, o cre∫tere spontan„.

3. De îminunea“ descris„ la punctul anterior beneficiaz„ ∫i membrii de familie ∫i prietenii apropia˛i.

4. îCinstea“ unui om depinde de ce parte a baricadei se afl„, mai mult dec‚t de actele sau faptele, cinstite sau necinstite, pe care le-a Ónf„ptuit.

5. Regulile au ca unic scop crearea unui fundament pentru a putea explica, atunci c‚nd este cazul, celor îcondu∫i“ de ce nu se poate ceea ce ei vor ∫i nicidecum de a stabili norme obligatorii, inclusiv pentru cei care conduc.

6. Tenta˛ia dep„∫irii atribu˛iilor, at‚t de vizibil„ ∫i r„sp‚ndit„, are ca resort banala sete de putere a celor care tr„iesc cu iluzia rolului mesianic care le-a fost rezervat de istorie.

7. Din lupta care se d„ Óntre îfor˛a ra˛iunii“ ∫i îra˛iunea for˛ei“ pierde cet„˛eanul spectator, protagoni∫tii av‚nd permanent solu˛ia îschimb„rii tricourilor“ (adic„ a Ónregiment„rii Ón îechipa“ c‚∫tig„toare).

Cele mai sus expuse, observate de-a lungul anilor, nu vreau s„ fie interpretate ca o acuz„ adus„ cuiva sau c„ nominaliz‚ndu-le o fac pentru a incrimina pe cineva anume. Departe de mine inten˛ia de a fi judec„tor! Sunt con∫tient c„ nu-mi pot aroga un drept pe care nu-l am, cu at‚t mai mult cu c‚t nici nu-l doresc. Cu toate acestea, simt nevoia de a comunica ceea ce observ c„ nu func˛ioneaz„ bine ∫i tr„iesc cu speran˛a c„, odat„

puse sub lumina reflectorului, aceste disfunc˛ionalit„˛i vor deveni problema fiec„ruia ∫i-a tuturor, Ón egal„ m„sur„.

R„bd„torul cititor, ajuns cu lectura Ón acest punct, poate s„ se Óntrebe: dac„ nu ai a aduce repro∫uri ∫i nu vrei s„ judeci, atunci la ce bun s„ aduci Ón discu˛ie toate aceste comportamente, Ón fond, condamnabile? Œncerc‚nd s„ nu-l dezam„gesc, voi spune c„ motivul nelini∫tilor sale nu este justificat. ™i nu este justificat fie doar pentru simplul fapt c„ nu eu trebuie s„ judec, s„ dau sentin˛e. De judecat, dat sentin˛e ∫i sanc˛iuni o va face cititorul, Ón calitatea lui de aleg„tor, capabil s„-i trimit„ la putere pe cei care consider„ c„-l reprezint„ cel mai bine, pe cei pe care-i percepe ca fiind ata∫a˛i binelui public cu care se identific„ el. C„ci, odat„ ∫i odat„, va trebui s„ Ónv„˛„m s„ pre˛uim istoria indivizilor, urmele pe care ace∫tia le las„ Ón urma lor de-a lungul timpului. Va trebui s„ Ónv„˛„m, atunci c‚nd ne Óncredin˛„m viitorul Ón m‚na altora ∫i deleg„m competen˛e, s-o facem Ón baza unor argumente sus˛inute de fapte. Nu de alta, dar eu chiar cred c„: