Gheorghe Dinu

Declaraþia mea politicã este legatã de un fapt. ªi anume, de faptul cã, deºi pentru alte activitãþi s-au elaborat statute pentru personalul care lucreazã în condiþii deosebite, pentru personalul feroviar, încã, la aceastã datã, deºi în lege este trecutã încã din 1996 obligaþia ca cei în mãsurã sã-l elaboreze, acest statut nu s-a fãcut.

În curând va intra în vigoare noul Cod al muncii, lege-cadru pentru reglementarea raporturilor ce se stabilesc între angajaþi ºi angajatori în procesul muncii. Nu doresc sã mã opresc asupra manierei deja cunoscute în care a fost adoptatã aceastã lege deosebit de importantã, cu blocarea de cãtre Guvern ºi majoritatea parlamentarã

a oricãror analize ºi dezbateri în forul legislativ a proiectului Codului muncii. Practica va demonstra cât de nocivã a fost adoptarea hei-rupistã a acestei adevãrate ”Carte a munciiÒ în þara noastrã.

Intenþionez doar sã relev faptul cã, atât vechiul Cod, cât ºi noul Cod al muncii conþin prevederi privind posibilitatea ca pentru categoriile de salariaþi a cãror activitate prezintã un anumit specific sã fie elaborate statute de personal cu reglementãri speciale pentru aceºti salariaþi. Aceste statute, ce contureazã un drept social al muncii, se impun cu atât mai mult cu cât se afirmã economia de piaþã, ce duce la creºterea varietãþii de specificitãþi a raporturilor de muncã, a cãror reglementare nu este posibilã în detaliu ºi pentru toate domeniile, corespunzãtor cerinþelor aplicãrii concrete doar prin legea-cadru, ce nu poate conþine decât dispoziþii generale. Astfel cã, în ultimii ani, au fost elaborate statute privind personalul silvic, vamal, de poliþie, funcþionari publici etc.

Dar o importantã categorie profesionalã, ce lucreazã într-un sector economic cu o specificitate deosebitã, nu are pânã în prezent un statut. Este vorba de personalul feroviar, a cãrui activitate în transportul feroviar are particularitãþi generate de lucru în regim continuu, pe ºi lângã vehicule în miºcare, cu deplasãri frecvente ºi lungi, în orice condiþii atmosferice ºi a cãrui responsabilitate pentru siguranþa circulaþiei trenurilor, pentru integritatea cãlãtorilor ºi a mãrfurilor impune un regim disciplinar strict. De altfel, elaborarea unui statut al personalului feroviar are o tradiþie istoricã încã din perioada interbelicã, când a fost în vigoare Legea pentru Statutul personalului C.F.R. din 21 aprilie 1933. În perioada comunistã, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976 a fost aprobat Statutul disciplinar al personalului din transporturi, care, nefiind înlocuit cu alte reglementãri de aceeaºi naturã, se aplicã ºi în prezent în unitãþile feroviare, deºi este complet inadecvat noilor realitãþi sociale, economice ºi politice.

Necesitatea elaborãrii ºi adoptãrii unui statut al personalului feroviar a fost constant pusã în discuþie din 1990 încoace, cu ocazia tuturor negocierilor pentru încheierea contractelor colective de muncã în sectorul transportului feroviar, ceea ce s-a reflectat în referirile la un asemenea statut cuprinse în prevederile acestor contracte.