Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu

Declaraþia politicã pe care am s-o fac este legatã de viitoarea decizie de la Praga, ca rezultat al noilor criterii geostrategice ºi de securitate mondialã.

Integrarea în structurile europene ºi euroatlantice a constituit, pentru toþi actorii scenei politice româneºti a

ultimului deceniu, indiferent de coloraturã, obiectul primordial al politicii externe.

Toate partidele politice au cãzut de acord asupra faptului cã interesul naþional al României este acela de a se alãtura unor structuri care sã-i confere în timp stabilitate economicã, socialã ºi politicã.

Asistãm în ultima perioadã la o serie de încercãri ale actualei majoritãþi de a specula momentul post-Praga, ca ºi când NATO ºi-ar fi dorit ca partener de alianþã nu þara numitã România, ci P.S.D.-ul domnului Nãstase. Nu existã nici un dubiu asupra faptului cã miza câºtigãrii de capital electoral, în urma nominalizãrii þãrii noastre pentru începerea negocierilor de aderare la civilizaþia occidentalã, se vrea speculatã la maximum de cãtre ºeful P.S.D.

Ca atare, domnul Nãstase a ajuns la concluzia cã însuºirea succesului repurtat la Praga, urmatã de declanºarea campaniei pentru alegerile anticipate, ar putea fi soluþia idealã pentru mistuitoarea-i dorinþã de a-ºi prelungi mandatul. Este ceva firesc pentru liderul unui partid în care convingerile sunt înlocuite de interese, pentru cineva pentru care dorinþa de a rãmâne la putere cu orice preþ a devenit þelul suprem. Sedus de magia puterii, singura neliniºte realã a premierului pare a fi reprezentatã de teama erodãrii propriei imagini pânã în 2004.

Având semnale clare din partea cancelariilor occidentale privind intenþia începerii negocierii de aderare a României la NATO în aceastã toamnã, premierul nu s-a sfiit sã cocheteze cu varianta demisiei, în cazul unui eºec al þãrii noastre la Summit-ul din 21Ñ22 decembrie.

Trebuie sã fie extrem de limpede pentru toatã lumea faptul cã actualul Guvern nu-ºi poate asuma o posibilã victorie obþinutã de România la Praga. Reformularea ecuaþiilor geostrategie ºi de securitate în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2002 a determinat ca varianta de extindere favoritã pentru Summit-ul de la Praga sã fie cea de ”big bang enlargementÒ, adicã o extindere cu toate cele 7 candidate, printre care ºi România.

Cãzutã în anonimat prin anii Õ94ÐÕ95, poziþia geostrategicã a revenit aproape obsesiv dupã 11 septembrie 2001, fiind un criteriu cu o formidabilã influenþã asupra extinderii, vãzutã ca o soluþie a securitãþii ºi stabilitãþii mondiale. În acest context, greutatea strategicã pe care a cãpãtat-o bazinul Mãrii Negre pare a fi singura motivaþie realã pentru manifestarea unui interes real faþã de þãri precum România ºi Bulgaria. Rãzboiul antiterorist ºi noile prioritãþi de securitate americane au scãzut pachetele de admitere, evaluãrile nemaifiind fãcute dupã criteriul progreselor reale.