Mihai Adrian M„laimare

Declara˛ie politic„: îKilometrul zero“

Am aflat, f„r„ prea mare greutate, c„ imaginea din filmul american era corect„ de fapt: undeva pe o plaj„ pustie, undeva la malul unui ocean cu o culoare ciudat„, ie∫ea din p„m‚nt o m‚n„ uria∫„ cu o tor˛„. Era Statuia Libert„˛ii dup„ un cataclism nuclear. O societate bogat„, puternic„ ajunsese s„ se distrug„ pe sine, s„ se transforme Ón Ónsu∫i opusul ei ∫i al victoriilor sale, izbutise, nimeni nu mai ∫tia cum, s„ ajung„ acolo de unde plecase, adic„ la zero.

Jude˛ul Boto∫ani — un spa˛iu fabulos, Ón care au germinat min˛ile cele mai str„lucite ale geniului rom‚nesc: Enescu, Iorga, Eminescu, Luchian. Nic„ieri nu p„reau a fi mai definitive, mai eterne, frumuse˛ile lumii ∫i ale sufletului, nic„ieri nu se g„seau mai splendide echivalen˛e umane ale geniului naturii Óns„∫i. Poetul, Muzicianul, Istoricul, Pictorul au n„v„lit Ón lume tr„g‚nd dup„ ei seva miilor de genera˛ii anterioare, cuno∫tin˛ele ∫i clipele de lini∫te ale milioanelor de ochi care au privit de-a lungul istoriei cerul, Óncerc‚nd s„ Ón˛eleag„ mersul stelelor ∫i destinelor umane. Au dus Ón lume, pe unde i-au purtat pa∫ii, ve∫ti despre frumuse˛ea locurilor de care nu s-au putut desp„r˛i nici o clipit„, convin∫i c„ tot ceea ce se petrecea cu ei era, Ón primul r‚nd, pentru ca acas„, celor care r„m„seser„ s„ trudeasc„ ∫i s„ priveasc„ mai departe cerul, s„ li se Ónt‚mple ∫i lor clipe de bucurie ∫i lini∫te ∫i Ómp„care.

Am petrecut 4 ani ca deputat de Boto∫ani ∫i am v„zut c‚te Ón lun„ ∫i-n stele, dar nu am putut sc„pa nici o clip„ de sentimentul c„ privesc, iar ∫i iar, imaginea aceea Ónfior„toare din filmul american.

O planet„ a maimu˛elor am v„zut, a unor maimu˛e care erau fie cinice, conduc‚nd jeep-uri ∫i zidindu-∫i c„soaie mitoc„ne∫ti, prin dimensiune ∫i lux, fie tragice, prin s„r„cia ∫i mizeria des„v‚r∫it„ Ón care tr„iau. Copii bolnavi de sida, azv‚rli˛i sub copaci ∫i cu o plas„ pus„ pe fa˛„ ca s„ nu-i m„n‚nce mu∫tele, copii Ómb„ta˛i cu bun„ ∫tiin˛„ ca s„ nu pl‚ng„ ∫i s„ cear„ de m‚ncare, familii Óntregi Ónc„lzindu-se cu îtizic“ — un carburant f„cut din baleg„ ∫i paie — ∫i tr„ind Óntr-o duhoare de grajd Ómpu˛it, copii merg‚nd c‚te 15 kilometri pe jos p‚n„ la ∫coal„, ∫coli d„r„p„nate, ∫coli f„r„ nici o carte Ón bibliotec„, oameni m„run˛i ∫i Ónv‚rtindu-se jalnic Ón lumea lor m„runt„ ∫i f„r„ str„lucire.

Undeva, Óntr-un sat cu nume predestinat, M„n„stirea Doamnei, o familie Óncearc„ s„ ia totul de la cap„t ∫i s„ tr„iasc„ Ón demnitate, rezist‚nd tuturor tenta˛iilor ∫i, mai ales, sl„biciunilor.

El rom‚n, ea ˛iganc„, el repudiat de rom‚nii lui, ea du∫m„nit„ de ˛iganii ei. El ∫i ea au fugit de to˛i, ∫i de rom‚nii lui, ∫i de ˛iganii ei, Óntr-un sat cu numele M„n„stirea Doamnei ∫i ∫i-au zidit un fel de ad„post c‚t o unghie, Ón care au ap„rut, r‚nd pe r‚nd, patru copii, nepo˛ii rom‚nilor ∫i ˛iganilor lor.

El a plecat s„ munceasc„, s„ c‚∫tige c‚te ceva, ea sp„la ∫i c„lca, sp„la copiii, sp„la rufele ∫i mesteca p„m‚ntul, f„c‚nd chirpici ca s„-∫i construiasc„ o cas„.