Petre Popeang„

Declara˛ie politic„ intitulat„ îAngaja˛ii din «Uzina Mecanic„ Sadu» cer s„ munceasc„“.

Industria de armament, ca de altfel Óntreaga industrie rom‚neasc„, se afl„ Ón prezent Óntr-un continuu proces de restructurare ∫i reorganizare, determinat Ón special de noile condi˛ii impuse de legit„˛ile economiei de pia˛„ liber„.

Dac„ p‚n„ Ón anul 1989 produc˛ia de armament a Rom‚niei destinat„ exportului se situa pe locul cinci la nivel mondial, fiind devansat„ de S.U.A., fosta Uniune Sovietic„, Anglia ∫i Fran˛a, dup„ aceast„ dat„ unele reglement„ri interna˛ionale, extrem de drastice pentru Rom‚nia, au avut ca efect pierderea Ón totalitate a pie˛elor de desfacere tradi˛ionale.

Consecin˛ele au fost multiple. Printre cele mai importante Ón plan social a fost aceea c„, dintre cei peste 220.000 de angaja˛i Ón industria de ap„rare, Ónregistra˛i la sf‚r∫itul anului 1989, mai figurau Ón

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 31/22.III.2005 anul 2001 doar 38.000, din care 11.000 lucrau Ón sectoare strategice neprivatizabile. Œn prezent, num„rul lucr„torilor din industria de ap„rare este de c‚teva mii.

Œn aceste condi˛ii, de∫i fosta guvernare, prin Ministerul Industriei ∫i Resurselor, a anun˛at m„suri deosebite, ce presupuneau investi˛ii de peste 2.000 de miliarde de lei, destinate retehnologiz„rii unora dintre uzinele de armament Ón scopul transform„rii produc˛iei acestora Ón produc˛ie civil„ ∫i apoi scoaterea la privatizare, p‚n„ Ón prezent, din cele peste 30 de societ„˛i comerciale din acest sector au fost privatizate doar ∫apte. M„sura privatiz„rii integrale a acestor unit„˛i economice ar fi fost foarte bun„ deoarece ar fi rezolvat problema disponibiliz„rilor de personal, ce s-ar fi situat la doar 9%. De∫i ac˛iunea a fost relansat„ Ón anul 2004, prin scoaterea la privatizare a unui num„r de 14 societ„˛i apar˛in‚nd Companiei Na˛ionale îRomarm“ — S.A., din cauza faptului c„ retehnologizarea c„tre produc˛ia civil„ nu a fost concretizat„, procesul se realizeaz„ cu foarte mult„ dificultate.

Una dintre aceste societ„˛i, îUzina Mecanic„ Sadu“, din jude˛ul Gorj, aflat„ Ón zona industrial„ Bumbe∫ti-Jiu se g„se∫te Ón prezent Óntr-o situa˛ie deosebit„, men˛in‚nduse cu greu la limita supravie˛uirii. îUzina Mecanic„ Sadu“ a fost ∫i a r„mas, de altfel, singura unitate din ˛ar„ profilat„ pe produc˛ia de muni˛ie de infanterie, capse miniere ∫i detonante pentru armat„, dar ∫i pe produc˛ia de frigidere de mic litraj. Œn uzin„ lucrau peste 8.000 de angaja˛i, situa˛ie ce rezolva toate problemele sociale ale acestei zone monoindustriale cu peste 20.000 de locuitori. Din p„cate, Ón cazul acestei unit„˛i economice, guvernan˛ii s-au limitat la solu˛ii paliative, const‚nd Ón acordarea de pl„˛i compensatorii personalului disponibilizat, f„r„ a institui ∫i aplica programe de reorganizare tehnic„ ∫i tehnologic„ a uzinei ∫i nici de reconversie profesional„.

Efectele acestei politici sunt dintre cele mai dezastruoase pentru locuitorii din zon„, pu∫i Ón imposibilitatea de a-∫i asigura, pentru ei ∫i familiile lor, condi˛ii minime pentru un trai decent. Practic, majoritatea fo∫tilor lucr„tori ai îUzinei Mecanice Sadu“ sunt la limita supravie˛uirii, singura surs„ de trai a acestora fiind sumele realizate din v‚nzarea fierului vechi extras dintr-o veche groap„ umplut„ cu de∫euri de tot felul. Iat„ de ce au ajuns muncitorii cu Ónalt„ calificare din industria de armament îscormonitori de gunoaie“.