Liviu Bogdan Ciuc„

Declara˛ie politic„ intitulat„ îLibertatea de opinie ∫i de exprimare“.

Declara˛ia Universal„ a Drepturilor Omului men˛ioneaz„ Ón art. 19: îOrice persoan„ are dreptul de opinie ∫i de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii f„r„ nici o ingerin˛„ ∫i de a solicita, de a primi ∫i de a r„sp‚ndi informa˛ii ∫i idei prin media ∫i f„r„ a ˛ine cont de frontiere“.

Acest drept este unul esen˛ial atunci c‚nd vorbim despre o societate democrat„, care creeaz„ condi˛iile necesare exercit„rii altor drepturi ale omului. Pentru a putea exprima opinii Ón cuno∫tin˛„ de cauz„ este, Óns„, deseori nevoie de informa˛ii. Altfel spus, dreptul la libera exprimare este str‚ns legat de un alt drept, dreptul de a avea acces la informa˛ie. Œn acela∫i timp, trebuie precizat c„ dreptului persoanei de a primi idei ∫i informa˛ii Ói corespunde obliga˛ia celui care le transmite de a o face cu bun„-credin˛„. Aceste drepturi devin cu at‚t mai importante c‚nd este vorba despre pres„, ceea ce nu Ónseamn„ c„ libertatea de exprimare apar˛ine numai presei. Ea apar˛ine fiec„rei persoane Ón parte, tot astfel cum dreptul de a c„uta ∫i de a primi informa˛ii nu este numai al indivizilor, al publicului, ci ∫i al presei, care trebuie, la r‚ndul ei, s„ le primeasc„ ∫i s„ le transmit„ publicului.

Rolul pe care presa Ól joac„ Óntr-o societate democratic„ a fost subliniat Ón numeroase r‚nduri de Curtea European„ a Drepturilor Omului, care a conchis c„: îLibertatea presei este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul afl„ ∫i Ó∫i formeaz„ opinii despre ideile ∫i atitudinile conduc„torilor politici. Œn sens larg, libertatea dezbaterii politice este esen˛a conceptului

de societate democratic„, concept care domin„ Conven˛ia European„ Ón Óntregul s„u.“

Nu putem vorbi despre libertatea de exprimare f„r„ s„ ∫tim ce presupune aceasta. Astfel, libertatea de exprimare are Ón vedere dreptul de a exprima idei ∫i opinii Ón public ∫i privat, prin mijloace orale, Ón scris, prin pres„, pe suport electronic, prin studii, prin pictur„, sculptur„, design, muzic„, teatru, film, televiziune etc. Practic, felul Ón care libertatea de exprimare se poate manifesta este nelimitat.

Mi-a fost greu s„ cred, c„ Ón societatea actual„, dominat„ de o explozie informativ„, se mai poate aduce Ón discu˛ie ideea de criz„ acut„ de informa˛ie, ce se manifest„ nu numai Ón contextul unor comunit„˛i izolate, ci ∫i Ón cadrul anumitor institu˛ii care se ocup„ cu informarea cet„˛enilor. Acest lucru se poate observa at‚t Ón publica˛iile care ajung, de multe ori, Ón m‚na cititorilor cu neÓn˛elegerile de rigoare, ca rezultat al unor surse nevalidate, c‚t ∫i faptul c„, fiind chestiona˛i Ón probleme de actualitate, o bun„ parte dintre cet„˛enii ˛„rii se dovedesc neinforma˛i.

Se ridic„ totu∫i o Óntrebare: cine este vinovatul? Cel care d„ informa˛ia, cel care o prelucreaz„ sau cel care este a∫teptat s„ se informeze?!