Ioan Dumitru Puchianu

Declara˛ie politic„ intitulat„ îO societate rom‚neasc„ curat„, Ón memoria celor care au murit pentru libertate“.

Domnule pre∫edinte,

Stima˛i colegi,

La 16 ani de la evenimentele din decembrie ’89, iat„ c„ ∫i poporul rom‚n a ajuns la gradul de maturitate politic„ ∫i t„rie moral„ de a privi Ón fa˛„ adev„rata imagine a celor care Ól conduc.

Pentru alte ˛„ri deconspirarea celor care, Óntr-un fel sau altul, au sprijinit regimurile totalitare este deja o poveste de domeniul trecutului. Au Ón˛eles c„, oric‚t de dureroas„ este demolarea miturilor, este de preferat realitatea crud„ Ón locul unei incertitudini perpetue. Pentru c„ semne de Óntrebare au existat ∫i Ón societatea rom‚neasc„ postrevolu˛ionar„, dar, paradoxal, poporul rom‚n, acela∫i care a ie∫it cu pieptul gol Ón fa˛a gloan˛elor, nu a avut curajul sa-i dema∫te pe cei care erau tor˛ionarii din umbr„. Se pare c„ acum a venit momentul de maturitate c‚nd avem curajul ∫i t„ria s„ privim realitatea Ón fa˛„.

Cum era ∫i de a∫teptat, demascarea unora a st‚rnit adev„rate valuri, unele de neÓncredere, altele de stupoare, dar majoritatea de furie mocnit„: aceasta este deci adev„rata fa˛„ a celor care ani de zile au fost adev„ra˛i st‚lpi ai integrit„˛ii ∫i probit„˛ii morale? Scuzele tardive ∫i penibile nu au f„cut dec‚t s„ Ónt„reasc„ sentimental de sc‚rb„ al omului simplu care ridicase aceste personaje la rangul de simbol al luptei pentru dreptate ∫i integritate moral„. Pentru c„, indiferent de motiva˛ie, gestul Ón sine r„m‚ne acela∫i: ace∫ti oameni ∫i-au tr„dat aproapele, de multe ori rud„ sau prieten, un om care le-a d„ruit Óncrederea ∫i ∫i-a deschis sufletul, pentru ca apoi vorbele lui s„ fie a∫ternute pe h‚rtie ∫i predate Securit„˛ii. Pentru c„ asta au f„cut Ón esen˛„ ace∫ti turn„tori: au profitat de Óncrederea investit„ de al˛ii Ón ei ca apoi s„-i denun˛e. Nu mai conteaz„ nici motiva˛ia, cum nu conteaz„ nici dac„ informa˛iile erau sau nu incriminatorii, conteaz„ gestul.

Privite moral, faptele lor le dep„∫esc pe cele ale adev„ra˛ilor securi∫ti. Angaja˛ii Securit„˛ii cel pu˛in lucrau pe fa˛„, erau pl„ti˛i pentru asta ∫i nu f„ceau un secret din meseria lor, pe c‚nd ace∫ti turn„tori lucrau din umbr„ ∫i principala lor arm„ era perfidia. Profitau de naivitatea celui h„ituit pe fa˛„ de Securitate ∫i Ói aplicau lovitura de gra˛ie pe la spate.

Declara˛ie politic„ intitulat„ îC.E.C. — banca de suflet a rom‚nilor“.

Dup„ jaful de propor˛ii inimaginabile s„v‚r∫it de partidele marii corup˛ii aflate la putere Ón v„lm„∫agul de dup„ decembrie ’89, care a aruncat ˛ara Ón jungla politicianismului s„lbatic, Ón anarhia legislativ„ ∫i haosul economico-social f„r„ sf‚r∫it, guvernul portocaliu a pus pe taraba privatiz„rii scandaloase ∫i C.E.C.-ul, ultimul nostru pilon financiar-bancar, aplic‚ndu-le rom‚nilor Ónc„ o m„ciuc„ Ón moalele capului.

Creat„ de domnitorul Alexandru Ioan Cuza Ón 1864, Ón scopul de a promova Ón circuitul economic fondurile nefructificate ale institu˛iilor judec„tore∫ti, dar ∫i pentru ca statul s„ dispun„ de un organism de credit la care s„ apeleze Ón caz de criz„ financiar„, Casa de Economii ∫i Consemna˛iuni (C.E.C.) a devenit, Ón acela∫i timp, un mijloc accesibil pentru milioane de oameni dornici s„-∫i p„streze disponibilit„˛ile b„ne∫ti Ón condi˛ii sigure ∫i avantajoase.