Ioan Miclea

Declara ˛ ie politic„

îPauzele lungi ∫i dese, cheia marilor succese! (Folclor chiulangiu)“

Poate c„ interven ˛ ia mea de ast„zi va ∫oca pe mul ˛ i dintre dumneavoastr„, dar m„ v„d silit s„ o fac deoarece problemele ce urmeaz„ s„ vi le prezint ˛ in de bun„starea prezent„ ∫i viitoare a na ˛ iunii noastre.

Concret, vreau s„ m„ refer la aceste vacan ˛ e for ˛ ate, lungi ∫i p„guboase pe care Guvernul P.S.D. ni le tot acord„.

Aparent, nu ar fi nimic r„u Ón ele, dac„ scopul lor nu ar fi unul meschin, ascuns. S„pt„m‚nile acestea de concediu for ˛ at, de prim„var„, apoi de var„ ∫i de iarn„, aduc mari pagube economiei ˛ „rii ∫i, mai ales, veniturilor popula ˛ iei.

Convingerea mea ferm„ este c„ aceste concedii au o tent„ populist„. Guvernul vrea s„ fac„ îpace“ cu masa de salaria ˛ i c„rora, neput‚ndu-le m„ri salariile, le d„ zile libere.

Consecin ˛ a acestui fapt este aceea c„, pe timpul acestor vacan ˛ e, nu se produce, economia stagneaz„ contractele, mai ales cele cu str„in„tatea, se deruleaz„ greu, angaja ˛ ilor nu li se poate asigura o cre∫tere real„ a salariilor etc.

Fenomenul concediilor inutile Ón ˛ ara noastr„ a Ónceput, de fapt, prin anii ’90, c‚nd F.S.N. (predecesorul P.D.S.R.), printr-un guvern absolut iresponsabil, a decretat ziua de s‚mb„t„ ca zi nelucr„toare. Noi ie∫eam atunci dintr-o economie s„r„cit„ ∫i vl„guit„, iar pentru a ne redresa trebuia, Ón primul r‚nd, mult„ munc„. ™i un guvern iresponsabil nu g„se∫te o alt„ modalitate de a ne redresa dec‚t scurt‚nd s„pt„m‚na de lucru. Scurtarea s„pt„m‚nii de lucru este, Óntr-adev„r, un fenomen specific

societ„ ˛ ii capitaliste, dar el este folosit ca o supap„ economic„ pentru a diminua ceea ce Óndeob∫te denumim supraproduc ˛ ia de m„rfuri. Noi avem nevoie de scurtarea s„pt„m‚nii de lucru? Nicidecum! Ba dimpotriv„.

Grav mi se pare faptul c„ guvernele ce l-au succedat pe cel din anii ’90 au p„strat acest anacronism economic, ajung‚nd ca actualul guvern s„ ne tot scurteze timpul afectat muncii, iar apoi s„ se pl‚ng„ c„ a mo∫tenit o situa ˛ ie economic„ dramatic„ ∫i c„ redresarea ei nu se poate face dec‚t Ón timp. Prin men ˛ inerea s„pt„m‚nii de lucru scurte, prin acordarea de vacan ˛ e for ˛ ate, Guvernul nu face altceva dec‚t s„ prelungeasc„ o tranzi ˛ ie dureroas„ ∫i grea, pe care o resimt Ón primul r‚nd cei care ar vrea s„ lucreze, dar nu sunt l„sa ˛ i.

™i acum a∫ dori s„ m„ refer, concret, la acest 1 Mai, ziua interna ˛ ional„ a muncii. F„r„ doar ∫i poate c„ are o anumit„ semnifica ˛ ie interna ˛ ional„. F„r„ doar ∫i poate c„ aceast„ s„rb„toare este a celor mul ˛ i ∫i, de ce s„ nu o spunem, a celor nevoia∫i. Dar nu Ón ˛ eleg de ce, dac„ este o s„rb„toare Ón care cinstim munca, trebuie s„ stagn„m nu una, ci dou„ zile. P„i nu este ∫i o zi mondial„ a mediului, a persoanelor Ón v‚rst„, a s„n„t„ ˛ ii, a luptei Ómpotriva cancerului, a ecologiei, a copilului, a Ónv„ ˛ „torului etc., etc.?! Dac„ ar trebui s„ le s„rb„torim pe fiecare nu ne-ar ajunge zilele dintr-un an. ™i atunci, se pune fireasca Óntrebare, cine mai munce∫te?