Dan ™tefan Motreanu

Declara˛ie politic„: îReformarea clasei politice Óncepe cu asumarea responsabilit„˛ilor“

Se vorbe∫te foarte mult acum, c‚nd ne afl„m Ón anticamera Uniunii Europene, de reformarea clasei politice rom‚ne∫ti. Procesul este unul complex ∫i se deruleaz„ Ón timp ∫i cere adoptarea unor acte normative, cum ar fi legisla˛ia electoral„ cu sistem de vot uninominal, Legea finan˛„rii partidelor politice etc. Œn permanen˛„ Óns„ exist„ o component„ a acestui proces ∫i care nu este determinat„ de adoptarea vreunei legi. Este vorba despre responsabilitatea de care trebuie s„ dea dovad„ omul politic. Aceast„ responsabilitate este cu

at‚t mai mare cu c‚t un om politic de˛ine o anumit„ func˛ie Ón anumite ierarhii sau, Ón general, func˛ii care implic„ r„spundere. Œntotdeauna, indiferent de domeniu, omul politic care de˛ine o func˛ie de r„spundere este cel care trebuie s„-∫i asume r„spunderea pentru activitatea pe care o coordoneaz„. Chiar atunci c‚nd gre∫e∫te un subordonat, r„spunderea trebuie s„ fie asumat„ de cel care conduce, pentru c„ subordonatul este doar un executant al proiectelor celui care se afl„ la butoane. Istoria a consemnat c„ b„t„lia de la Waterloo a fost pierdut„ de Napoleon, ∫i nu de mare∫alul Grouchy, care nu a mai ajuns pe c‚mpul de lupt„ cu un important corp de armat„, sau de mare∫alul Ney, care a efectuat o serie de manevre gre∫ite atunci c‚nd francezii se aflau Ón avantaj clar.

Principiul asum„rii responsabilit„˛ii factorilor de decizie trebuie s„ fie o lege nescris„ pentru clasa politic„ rom‚neasc„. Din p„cate, aceast„ lege nu se aplic„.

Rom‚nia este cunoscut„ — nu numai la nivelul clasei politice — ca fiind ˛ara Ón care demisia reprezint„ o raritate. Personal, nu cunosc situa˛ii Ón care persoane care s„ fi gre∫it s„-∫i fi dat demisia.

Œn timpul guvern„rii P.S.D. presa a semnalat numeroase acte de corup˛ie ∫i activit„˛i neperformante, dar nu au existat demisii, iar acum multe fapte au ie∫it la lumin„. Au fost, pe ici, pe colo, mai mult de ochii organismelor europene, c‚te o demitere — amintesc doar cazul Puwak —, dar numai at‚t. Nici la nivelul actualei guvern„ri nu s-au Ónregistrat demisii, ca o form„ de autosanc˛iune, de∫i Ón anumite situa˛ii se impunea.

Am s„ dau doar un singur exemplu c‚nd demiterea a operat Ón locul demisiei. Anul trecut, fiul unui subprefect liberal, mi se pare, Ón jude˛ul Vrancea, a condus f„r„ a avea dreptul ma∫ina institu˛iei, a accidentat-o, dar subprefectul nu a catadicsit s„ demisioneze, fiind necesar ca premierul T„riceanu s„ Ól elibereze din func˛ie.

Sf‚r∫itul s„pt„m‚nii trecute a fost marcat de un eveniment f„r„ precedent petrecut Ón îcurtea“ Ministerului Educa˛iei ∫i Cercet„rii. Nu inten˛ionez s„ intru Ón am„nunte, pentru c„ p‚n„ la aceast„ or„ a fost Óntors pe toate fe˛ele de c„tre pres„. Alte aspecte sunt de men˛ionat: este extrem de grav ceea ce s-a Ónt‚mplat. Este extrem de grav faptul c„ prima reac˛ie a unui secretar de stat — Paloma Petrescu, Ón cazul de fa˛„ — a fost de a acuza de fapt„ penal„ redactorii ziarului îAdev„rul“, care, la urma urmei, nu au f„cut dec‚t s„-∫i Óndeplineasc„ rolul de informare ∫i de c‚ine de paz„ al democra˛iei.