Mircia Giurgiu

Declara˛ie politic„: îScap„ cine poate“

Ianuarie 2005. Anul Óncepe cu multe speran˛e din partea oamenilor simpli, oameni care nu a∫teapt„ altceva dec‚t s„ le fie un pic mai bine. Alegerile din 2004 au adus la putere o nou„ forma˛iune politic„ ∫i oamenii ∫i-au pus, ca de fiecare dat„, speran˛ele Ón noii lideri.

Mai 2005. Apele au lovit Banatul ∫i Moldova. Autorit„˛ile ridic„ din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de n„vala apelor, pentru c„ Bunul Dumnezeu a∫a a considerat c„ trebuie s„ le fie rom‚nilor. Agoniseala de o via˛„ s-a dus pe apa S‚mbetei, vie˛i omene∫ti au fost luate ∫i nimeni nu este vinovat c„ potopul nu a fost anun˛at, c„ autorit„˛ile au lipsit de la fa˛a locului, c„ podurile au fost luate de ape, c„ sate Óntregi au devenit adev„rate lacuri de acumulare, c„ oamenii nu mai au nici dup„ ce bea ap„ ∫i nici nu mai au ce pune pe ei. Ca ∫i Ón campania electoral„,

autorit„˛ile au ap„rut, cu Ónt‚rziere, cu noi promisiuni, care nu au fost Óndeplinite nici p‚n„ azi.

Septembrie 2005. Scenariul se repet„, numai c„ de data asta este afectat sudul ∫i estul ˛„rii. Œn Moldova, popula˛ia nu ∫i-a revenit dup„ inunda˛iile din var„, c„ toamna le-a adus din nou apa Ón ceea ce a mai r„mas din casele lor. Din nou, autorit„˛ile au fost dep„∫ite de situa˛ie. Dar s„ nu ne pierdem speran˛a, c„ va veni iarna. Drumurile vor fi, din nou, Ónchise din cauza cantit„˛ii mari de z„pad„ ce va c„dea, iar autorit„˛ile vor fi surprinse de venirea iernii. Ca Ón fiecare an, de altfel.

™i, pentru ca pachetul s„ fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor n„p„stui˛i de soart„, care ∫i-au Ómp„r˛it pu˛inul pe care Ól au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajut„ Óntre ei, statul fiind marele absent din ecua˛ie.

Mai mult, pre˛urile la produse ∫i servicii cresc Ón fiecare lun„, salariile r„m‚n Ónghe˛ate. Autorit„˛ile se remarc„ prin c‚teva aser˛iuni, dintre care cele mai vehiculate sunt: îA∫a ne cere Uniunea European„“, ori îa∫a este prev„zut Ón protocolul semnat cu Fondul Monetar Interna˛ional ∫i Banca Mondial„“. A∫ vrea s„ v„d ∫i eu unde st„ scris ca rom‚nul s„ fie condamnat s„ duc„ un trai de subzisten˛„.

Œns„ umilirea oamenilor nu este complet„ f„r„ statul la cozi interminabile pentru a achizi˛iona medicamentele necesare traiului. C‚nd ajungi, Óntr-un final, Ón fa˛a farmacistei, aceasta Ó˛i spune c„ ba re˛eta nu este corect completat„ de medic, ba c„ tocmai s-au terminat fondurile alocate medicamentelor gratuite ∫i compensate, suger‚ndu-i-se persoanei care are nevoie de medicamente s„ revin„ luna viitoare, poate atunci va avea mai mult noroc sau c„ ar putea achizi˛iona medicamentele la pre˛ Óntreg, lucru imposibil, Ón condi˛iile Ón care pensiile sunt mici ∫i foarte mici. Poate c„ va tr„i p‚n„ c‚nd va reu∫i s„ cumpere medicamentele at‚t de necesare.

™i toate acestea sunt posibile Óntr-o ˛ar„ democratic„, un stat ce aspir„ s„ devin„ membru al Uniunii Europene, un loc de pe harta lumii unde mai mult de 70 la sut„ din popula˛ia ˛„rii este s„rac„ ∫i foarte s„rac„.