Ioan Miclea

Declara˛ie politic„: îStatele-na˛iune, esen˛a structurii viitoarei Europe“.

Œn cursul acestui an, via˛a politic„ din Rom‚nia a fost bulversat„ de tot felul de Óncerc„ri ale U.D.M.R. de a induce Ón opinia public„ ideea c„ ˛inuturile ∫i regiunile create pe criterii etnice sunt îeuropene“ ∫i c„ ele, de fapt, constituie viitorul Europei suprastatale.

Statele-na˛iune din Europa se confrunt„ cu o provocare venit„ de sus, din partea puterii cresc‚nde a Uniunii Europene suprana˛ionale, dar ∫i de jos, din partea unor regiuni tot mai agresive.

De∫i guvernele na˛ionale continu„ s„ domine Ón aspecte precum organizarea asisten˛ei sociale, comer˛ul, mediul ambiant ∫i politica monetar„, Uniunea European„ este cea care decide Ón prezent. Dar Ón domenii precum educa˛ia, identitatea cultural„ sau regenerarea economic„, regiunile Europei (subliniez, ale Europei, ∫i nu ale statelor-na˛iuni) sunt cele care ies Ón fa˛„.

C„ lucrurile tind spre o consolidare economic„ ∫i social„ a statelor-na˛iuni o dovede∫te faptul c„ unele state de prim„ importan˛„ Ón Europa au e∫uat Ón Óncercarea descentraliz„rii ∫i acord„rii unei anumite autonomii regiunilor. Este cazul Fran˛ei, care a Óncercat s„ autonomizeze Corsica, lucru ce a fost refuzat prin referendumul organizat Ón acest sens, cazul Italiei, care a Óncercat acordarea unor privilegii autonomiste nordului, lucru ce a e∫uat lamentabil, Anglia a Óncercat o autonomizare a Sco˛iei, dar a r„mas Ón stadiu de inten˛ie, nemaivorbind de Olanda care, cu toat„ presiunea flamanzilor de a crea o regiune autonom„, a lor, r„m‚ne un stat-na˛iune omogen.

Numero∫i regionali∫ti europeni au v„zut mult timp Ón forumul european un aliat firesc Ómpotriva centralismului statelor-na˛iune. Din p„cate pentru ei, multe state Ón care p‚n„ la un moment dat se f„cea presiune de c„tre regionali∫ti pentru drepturi de autonomie sau autoguvernare au renun˛at la aceste idei, de frica izol„rii ∫i a s„r„ciei. Œn acest sens, exemplul Sco˛iei mi se pare elocvent.

Semnificativ„ mi se pare p„rerea lui Jordi Pujol, un proeuropean Ómp„timit Ón Óntreaga sa via˛„ politic„, potrivit c„ruia Ón prezent Uniunea European„ nu mai Óncurajeaz„ regionalismul. Eforturile depuse de Catalania, Sco˛ia, Flandra ∫i landurile germane ca Ón proiectul de Constitu˛ie European„ s„ se prevad„ un rol mai mare pentru regiuni au fost respinse de Conven˛ia privind viitorul Europei.

Institu˛iile europene de la Bruxelles Ó∫i au propriile ra˛iuni de a fi prudente privind regionalismul.

Œn contextul celor ar„tate aici, mi se pare anacronic ∫i cu totul nejustificat ca Ón Rom‚nia, ˛ar„ candidat„ la aderarea Ón Uniunea European„, s„ se mai discute de Ónfiin˛area unor regiuni sau ˛inuturi autonome. Continuarea unor presiuni Ón acest sens ne Óndep„rteaz„ de Europa, spre care tindem, ne pune Óntr-o situa˛ie jenant„ de anacronism ∫i diletantism politic.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 163/19.XII.2003 Trebuie s„ Ói felicit„m pe to˛i politicienii rom‚ni care ∫i-au ridicat cu vehemen˛„ glasul Ómpotriva Óncerc„rilor secesioniste ale unor grupuri revan∫arde ∫i fasciste din ˛ara noastr„. De acum credem c„ cea mai bun„ solu˛ie pentru contracararea unor asemenea tendin˛e anacronice este aplicarea legii, cu fermitate. ™i m„ refer Ón principal la Constitu˛ie ∫i la Legea penal„.