Niculae Bădălău

Declarația mea este intitulată „Unde sunt zăpezile de altădată?”.

Vă mai aduceți aminte cum erau zăpezile de altădată? Nimeni nu se plângea că a nins prea mult, fiindcă – nu-i așa? – era iarnă, deci era firesc să ningă. Nimeni nu se isteriza că viscolește și-i umple curtea de zăpadă, pentru că era ceva normal.

Numai că, între timp, am evoluat. Avem televiziuni avide de rating, unde deontologii și criticii atotștiutori își dau cu părerea despre deszăpezire și obligațiile autorităților, cât timp ei nici măcar nu și-au dat zăpada din fața casei sau a blocului în care locuiesc. Avem cetățeni care se plâng că stau înzăpeziți de nu știu câte ore fără apă și mâncare, în condițiile în care vremea rea a fost anunțată cu câteva zile înainte și au fost sfătuiți să nu plece de acasă.

Desigur că autoritățile au obligațiile lor și, nu de multe ori, vină. Dar nu pot fi trase la răspundere pentru că un bolnav cronic nu are grijă să-și asigure medicamentele necesare, că femeile de la țară se plâng că nu pot să ajungă la oraș să-și cumpere pâine sau că o femeie care așteaptă să nască rămâne acasă, deși știe că există riscul ca ambulanța să nu ajungă în timp util.

În fiecare an, pe lângă incapacitatea autorităților locale de a se organiza eficient, se face și o imensă risipă de resurse pentru cazurile care puteau fi evitate printr-un minim spirit de organizare al fiecăruia dintre noi sau ascultând, pur și simplu, prognozele meteo. Avem pretenții de la autorități și asta este foarte bine, dar omitem faptul că acestea lucrează tot cu oameni, care au și ei limitele lor. Le este frig, le este foame, au și ei familii acasă. Nu le putem cere să se sacrifice numai pentru că noi avem drepturi sau că suntem prea șmecheri ca să respectăm legile, fie ele scrise sau nescrise.

Mulțumesc.