Florin Constantinescu

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ajutorul oferit producătorilor autohtoni de medicamente înseamnă o șansă în plus la viață oferită conaționalilor noștri”.

Stimați colegi, Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se referă la producătorii autohtoni de medicamente, despre cum ar trebui să înțeleagă aceștia să-și lărgească piața de desfacere, descoperind piețele externe.

Săptămâna trecută a avut loc un eveniment de mare anvergură în lumea farmaceutică, „ZF Pharma Summit”, ocazie cu care au fost readuse în discuție problemele cu care se confruntă marii producători de medicamente din țara noastră. S-a pus accent, de asemenea, și pe pierderile pe care le-a suferit statul, la capitolul producției de medicamente, din cauza politicii incoerente în dezvoltarea industrială din ultimii ani.

Conform datelor furnizate de Asociația Producătorilor de Medicamente Generice din România, numărul cutiilor de medicamente fabricate în țara noastră a scăzut cu 40% din 2006 până în 2011. Acest fapt, coroborat cu creșterea importurilor de medicamente mai scumpe, se prefigurează a fi cel mai mare inamic al celor 21 de producători autohtoni de medicamente din România.

În acest context, singurul pansament pe rănile acestei industrii par a fi exporturile.

Chiar dacă fabricile autohtone produc peste 2.500 de medicamente anual, în topul celor mai vândute se află tot produsele din import. Alături de acest neajuns se află și taxa _clawback,_ care reprezintă între 15% și 30% din afacerile pe piața farmaceutică și care îi trage pe producătorii autohtoni pe linie moartă.

Antibiotice Iași, singurul producător român controlat de stat, prin Ministerul Sănătății, a atras atenția asupra necesității atragerii de investitori pentru dezvoltare, marcând posibilitatea creșterii companiei și perspectiva ca ea să devină un jucător regional, în condițiile unei strategii raționale.

La nivel național sunt înregistrați un număr de două milioane de bolnavi de hepatită, 1,5 milioane de diabetici, 500 de mii cu cancer, peste 12 mii cu HIV și alți pacienți cu boli cronice care suferă din cauza sistemului. Acești oameni au nevoie de acces imediat la tratament, indiferent că este vorba de medicamente generice sau nu. Sunt foarte mulți bolnavi care renunță la tratament din cauza costurilor ridicate, alții care pleacă în străinătate sau unii nici măcar nu au început tratamentul, pentru că sunt pe liste de așteptare.

Vreau să precizez că România se confruntă cu o situație unică în privința listelor de medicamente, care nu au mai fost actualizate din 2008, în condițiile în care alte țări aduc aproximativ 35 de medicamente noi în fiecare an. Asta înseamnă că românii nu pot accesa tratamente moderne apărute în ultimii cinci ani și, implicit, nu au aceeași șansă de viață. Tocmai de aceea există cazuri de pacienți care sunt diagnosticați în alte țări, iar în momentul în care se întorc acasă constată faptul că nu-și pot continua tratamentul prescris.