Georgică Severin

Declarația mea politică de astăzi se numește „Agenții electorali 40 și 60... de grade: țuica și palinca”.

Viciul ca agent electoral! Asta, într-adevăr, este ceva!

Am venit în Senat cu emoția inerentă începătorului, dar fără mari iluzii. Provin din presa de provincie și am văzut destule în ultimii 10 ani. Nu cred că parlamentarii sunt sfinți, dar îmi place încă să mai cred că, în ansamblu, imaginea negativă a deputaților și senatorilor este puternic exagerată.

Prima iluzie s-a destrămat deja: cea privitoare la respectarea angajamentelor față de Uniunea Europeană.

Credeam că, măcar aici, senatorii și deputații fac front comun și pun între paranteze conflictele și orgoliile interne. Acu’, poate că or lăsa deoparte conflictele și orgoliile interne, însă ceea ce primează sunt interesele politice sau personale.

Interesele primează, în egală măsură, și asupra angajamentelor, și asupra moralei.

Ce angajamente europene?! Ce risc de infringement?! Mai important, pentru unii, este riscul de a pierde voturile celor ce stau la o țuică sau palincă și înjură una-două Guvernul, Parlamentul și pe „toți ăia care nu le dă”.

Cât despre morală... Se câștigă bine în România și de pe urma țuicii din bătătură, cât și de pe urma prostituției, amândouă, la negru.

Cum să pierdem voturi prin restrângerea acestora, ca urmare a aplicării de impozite?

Grija pentru țăranul român sau pentru țuica din bătătura lui?! Care era, de fapt, subiectul interesului pentru toți cei 51 de senatori care au votat, doar acum o săptămână, împotriva directivelor europene în ceea ce privește accizarea alcoolului produs în bătătura țăranului român?

Retorica o cunoaștem deja, am auzit-o din prea multe voci: să ne îngrijim, oameni buni, de producătorii agricoli, este un interes legitim al lor să-și valorifice produsele care reprezintă o sursă de venit și de activitate tradițională. Să nu devină băutura din import mai ieftină decât cea tradițională.

Totuși, despre ce tot vorbim aici? Despre dreptul țăranului român de a se bucura de alcoolul pe care îl fabrică singur într-o distilerie improvizată sau, poate, despre frântura lui de univers, unde să nu-l silească nimeni să respecte reguli, norme, convenții sociale sau economice? Poate da... cine știe? Eu n-aș crede.

Niciunul dintre senatorii care luau săptămâna trecută apărarea dreptului la țuica din bătătură nu susține, în fapt, decât, eventual, dreptul țăranului român de a înjura oficialitățile, nu de a nu respecta reguli, ci doar dreptul de a le înjura, dar să le înjuri nu înseamnă să nu le respecți. Pare un fel de fariseism ce spun eu aici.

Nu știu exact ce este, dar știu că sigur este o ipocrizie crasă, mascată de un populism gratuit, votul din plenul Senatului privitor la neaccizarea alcoolului produs în curtea țăranului.

Există și o demonstrație extrem de simplu de făcut: cei care au amendat proiectul au plusat pentru neaccizarea unei cantități de 250 de litri de alcool pur, de cinci ori mai mult decât limita impusă de directiva Uniunii Europene.