Gabriela Crețu

Declarația mea politică de astăzi se numește „Nimic nou sub soare. Și asta e grav”.

Exact acum un an, de la această tribună, afirmam următoarele: Mecanismul de Cooperare și Verificare în justiție a fost de la început un produs realizat intern, pentru uz intern. Avea atâta valoare câtă îi acordam. Doar că i s-a acordat prea multă valoare, și astăzi a ajuns în mod periculos un instrument cu care nu se mai duc bătălii între partide, ci, mult mai grav, bătălii între puterile statului.

Nu s-a schimbat nimic de atunci. Sunt printre cei care cred că domnia legii și democrația sunt împreună necesare. „Rule of law”, cum zic englezii, statul de drept, cum traducem noi, adică domnia legii, fără democrație, e dictatură curată, căci e legea celui mai tare. Democrația fără domnia legii DUPĂ PAUZĂ

cade în anarhie și nici acest lucru nu e bun. Și mai cred că legea trebuie să fie dreaptă. Pentru asta, echilibrul puterilor în stat trebuie păstrat cu grijă.

Rapoartele MCV au încetat să contribuie la organizarea mai bună a sistemului judiciar, astfel încât cetățeanul, care este beneficiarul final, să aibă sentimentul că trăiește într-o societate mai dreaptă, că i se face dreptate. Vehiculând informații false, propunând soluții total nedemocratice sau făcând omisiuni interesate, rapoartele permit unei puteri, cea judecătorească, și unor autorități asimilate sau apropiate acesteia, mai mult sau mai puțin legal – Procuratura, servicii de informații –, să pericliteze funcționarea altor puteri, nu doar să pedepsească pe cei care au încălcat legea, așa cum se cuvine și e corect să fie făcut.

Membrii Parlamentului nu pot încălca independența judecătorească, pentru că nu au mijloacele să o facă. Judecătorii sunt inamovibili, bine remunerați, iar sistemul în ansamblu a fost mai bine finanțat decât altele, tocmai pentru că avea nevoie de reformă, de condiții civilizate, de personal, de profesionalism. Judecătorii sunt atât de independenți pe cât vor. Eu nu sunt un pericol. Nici dumneavoastră. Tentația banilor, da! Asta ne spun zecile de cazuri de magistrați deja condamnați pentru corupție. Sentimentul puterii absolute favorizează încă și mai mult abuzul. Incompetența subminează dreptatea.

Parlamentul nu poate să adopte, cum zicea un raport, doar măsurile care respectă opiniile instituțiilor judiciare și au fost prezentate de Guvern în acest sens. Nu suntem un stat corporatist, iar votul nu e imperativ în democrație.

Codurile nu sunt elaborate pentru întărirea puterii unei autorități sau alteia, unui grup sau altuia, sunt garanții pentru realizarea justiției în societate, iar societatea este reprezentată în Parlament.

Sub presiunea de a primi note bune s-au adoptat noile coduri, nu după lungi și serioase dezbateri, ci prin asumarea răspunderii de către Guvern. Consecința nu este aplicarea lor cu ușurință, ci cele câteva zeci de decizii de neconstituționalitate și o serie de prevederi care creează confuzii grave sau nedreptăți importante.