Nelu Tătaru

Declarația mea politică este intitulată „Exodul halatelor albe”.

## Stimați colegi,

În ultimii 20 de ani, peste 21.000 de medici români au plecat să muncească în străinătate, potrivit prof. dr. Vasile Astărăstoae, și chiar mai important este că, în perioada 2008–2013, 14.000 de medici au primit certificate profesionale pentru a lucra în străinătate. Aceasta nu ar trebui să reprezinte doar o statistică, ci un semnal de alarmă și, poate, o dovadă clară a neîncrederii profesioniștilor din sănătate în societatea românească și în sistemul de sănătate.

Dintre doctorii care au solicitat certificate pentru a lucra în străinătate, cei mai mulți au fost medici de medicină generală, urmați de medici de familie, chirurgi, anesteziști, de obstetrică-ginecologie, pediatri, radiologi și ortopezi. Marea majoritate dintre ei au în vedere țări ca Marea Britanie, Franța și Germania, țări în care au salarii decente, conforme cu pregătirea lor, țări în care au condiții în care să își facă meseria și să se dezvolte profesional.

Exodul medicilor și al asistenților nu este un fenomen nou și, de-a lungul timpului, a fost mai mult sau mai puțin accentuat. Ceea ce este îmbucurător este faptul că există și o revenire, chiar dacă numărul celor care se întorc este mult mai mic decât al celor care pleacă în continuare. Totuși, sunt cazuri în care medici care au plecat în străinătate s-au specializat și vor să revină în țară, întâmpină greutăți și nu sunt reprimiți ușor în sistemul de sănătate. Acest lucru este o altă disfuncționalitate a sistemului nostru de sănătate. În condițiile în care ne confruntăm cu atâtea probleme și minusuri, de ce atunci când ni se întorc medicii se lovesc de uși închise?

După șapte ani de la aderarea noastră la UE, românii sunt liberi să muncească oriunde în Europa, iar sănătatea publică este domeniul cel mai afectat de deschiderea pieței europene a muncii. La migrare se adaugă pensionarea și împreună reprezintă un factor devastator, în contextul în care numărul medicilor a scăzut cu 30% în ultimii doi ani.

Numărul mic de medici, absența unor medici din anumite specialități în mai multe județe sau chiar absența medicilor în mai multe localități duc la intervenții greoaie și târzii, la plimbarea pacienților între spitale sau chiar între marile centre medicale, supraaglomerarea serviciilor medicale și risc de complicații. Această situație este periculoasă nu doar pentru pacienți, ci și pentru medici, care își practică meseria în condiții improprii. Dacă la toate acestea mai adăugăm și nivelul redus de trai, ajungem la recorduri regretabile de morbiditate și mortalitate în cazul anumitor patologii.

Desigur că într-o țară ca România problemele sunt multe și lista priorităților este lungă, dar, cu toate acestea, sănătatea trebuie să rămână în topul priorităților, din respect pentru pacienți și profesioniștii din sistem, dar și pentru că așa este normal în orice societate modernă și funcțională. Va mulțumesc.