Alexandru Mocanu

Declarația mea politică este intitulată „Ori cu Crin, ori cu Călin, tot miros de trandafir!”.

În ultima vreme, mai cu seamă de când simte-n ceafă răsuflarea Crin-ului, domnul Tăriceanu devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai populist. Putem înțelege că este dezamăgit profund de lichelismul unor apropiați pe care i-a promovat în diverse dregătorii politice și administrative de invidiat, i-a apărat atunci când au fost atacați, și care, iată, astăzi, se comportă precum șobolanii care părăsesc corabia ce pare să se scufunde.

„Absolvenți” ai înaltei școli a trădării liberale, șobolanii moraliști porecliți Norica Nicolai, Relu Fenechiu, Dan Radu Rușanu, Ludovic Orban, Nini Săpunaru, Radu Stroe și alții

i-au întors spatele lui Călin pentru, deh, floarea de Crin cu miros de trandafir(i).

Dar, mai presus de toți și de toate, șobolanul-șef este nimeni altul decât Dinu Patriciu, adică cel pentru care Călin Popescu-Tăriceanu și-a dinamitat de bună voie mandatul de premier și, poate, cine știe, poate chiar cariera politică.

Ce să-i faci? Așa e în viață, am putea spune dacă ne amintim că am mai văzut scena asta la debarcarea lui Petre Roman. În 2000, când în alegeri s-a dovedit că a devenit un fel de balast pentru partid – a luat 2%, iar partidul 7,5%! –, Roman a fost părăsit, în primul rând, de cei mai apropiați camarazi – Adrian Severin, Bogdan Niculescu-Duvăz, Alexandru Sassu, Cristian Dumitrescu etc. –, care au sărit fără niciun stres pe puntea căpitanului Băsescu. Unde sunt toți aceștia acum? Cum unde? La PSD, pentru că acest partid era atunci și este, iată, și azi la guvernare. Așa că: „Nu fi supărat Călin / Mâine-l vor trăda pe Crin / Și tot pentru trandafir(i)!”

Chiar dacă-i înțeleg dezamăgirea, nu cred că un urmaș al Brătienilor, un purtător de papion european, trebuie să decadă într-atât încât să devină portdrapelul populismului din România.

De ce spun asta? O spun pentru că domnul Tăriceanu a început, pur și simplu, să bată câmpii, la propriu, cu bună știință, pentru că nu-l cred atât de neinstruit. Vrea însă să-și atragă bunăvoința unor segmente cât mai mari din cetățenii României, pe care-i bănuiește că nu cunosc unele mecanisme financiare, deci sunt ușor de manipulat.

Ce susține domnul Tăriceanu? Păi, vorbind despre potențialul împrumut extern sub supravegherea FMI, Domnia Sa spune că Băsescu târăște România la picioarele FMI, că astfel se înglodează țara, în loc să luăm un împrumut de pe piața liberă fără supravegherea/condițiile FMI.

Spun pentru cei mai puțin avizați: România nu se împrumută de pe piața liberă pentru că pe această piață termenele de rambursare sunt foarte scurte și dobânzile foarte mari, mai ales dacă statul nu prezintă o situație financiară bună, așa cum e cazul Romaniei astăzi, după „augusta” – a se citi cheltuitoarea! – guvernare liberală.

România, care are o imagine a finanțelor publice lipsită de credibilitate internațională tocmai din cauza exceselor fostului Guvern, nu putea lua bani de pe piața liberă decât la prețuri colosale.