Florinel Butnaru

Declarația mea politică este intitulată „Programul redus al bibliotecilor versus accesul la cultură”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag atenția astăzi este unul mai puțin obișnuit, poate, dar vă asigur că importanța sa nu este cu nimic mai prejos pentru domeniul larg din care este decupat – educația. Mai exact, mă refer la programul actual al majorității bibliotecilor publice, nu doar din București, ci din întreaga țară.

De foarte multe ori auzim diverse statistici care ne vorbesc despre faptul că tinerii și, în general, oamenii de toate vârstele nu mai citesc și nu mai frecventează bibliotecile. S-ar putea ca aceste statistici să nu fie deloc greșite, însă consider că este necesar să ne gândim și la motivele pentru care cifrele ne arată asemenea lucruri.

Printre motive se pot regăsi lipsa timpului, costurile ridicate ale achiziționării cărților și alte elemente asemănătoare, dar adevărul este că bibliotecile sunt răspunsul la aceste probleme. În plus, rolul acestora în promovarea educației și a informării continue este unul major, astfel încât este necesar ca bibliotecile să fie susținute și dezvoltate permanent.

Problema identificată este aceea că bibliotecile au, cea mai mare parte dintre ele, programul de lucru foarte scurt raportat la nevoile studenților, tinerilor, și nu numai, căci biblioteca este, prin excelență, spațiul public destinat informării și cultivării tuturor. Astfel, am observat că programul bibliotecilor se suprapune, de cele mai multe ori, programului cursurilor sau programului de lucru normal al unui salariat, astfel încât devine imposibil pentru mulți studenți, și nu numai, să frecventeze aceste spații.

Mai mult decât atât, majoritatea bibliotecilor nu au deloc program sâmbăta și duminica, iar atunci când au, în rarele situații, programul respectiv este foarte redus, de maximum șase ore.

## Dragi colegi,

Consider acest lucru ca fiind inacceptabil și cred că ar trebui să ne implicăm serios în remedierea acestei situații. Nu este posibil ca o instituție precum Biblioteca Națională a României, de exemplu, care este cea mai mare și mai complexă bibliotecă din țara noastră, să aibă program doar până la ora 18.00 în timpul zilelor lucrătoare, iar sâmbăta și duminica să fie complet închisă.

Prin programul de lucru limitat al bibliotecilor se încalcă dreptul uman fundamental de acces liber la informație și, în plus, dreptul la educație. Consider că nu trebuie să mai fie invocate motive precum lipsa resurselor sau a personalului. Mai degrabă ar trebui luate măsuri clare, inspirându-ne din organizarea bibliotecilor din Uniunea Europeană, pentru a ne alinia la standardele educaționale de excelență în domeniu și pentru a reda acestor instituții de la noi din țară rolul pe care îl merită și pe care trebuie, la urma urmei, să îl aibă în societate.