Laurențiu Chirvăsuță

Declarația mea politică este intitulată „Solidaritate pentru revenirea la normalitate”.

Criza economică mondială, care afectează negativ și țara noastră, este rezultatul unor politici de dreapta exagerate și aplicate prost.

În viziunea neoliberală, piața deține toate mecanismele de rezolvare a problemelor prin intermediul concurenței libere, a inițiativei private și prin minimizarea rolului primordial al statului. Se uită, astfel, că statul are menirea de a echilibra, atât în calitatea sa de agent economic, cât și în calitatea de agent de reglementare.

Din această perspectivă, elemente esențiale de diferențiere sunt țintele și metodele programului anticriză.

Pentru social-democrați țintele specifice sunt trei:

- protecția categoriilor celor mai vulnerabile față de acțiunea

- crizei;

- evitarea apariției îmbogățiților crizei, a noii oligarhii de criză;

- reabilitarea și consolidarea coeziunii socio-economice a

- națiunii după trecerea crizei.

Cât privește metoda specifică, aceasta se bazează pe principiul solidarității aplicat la nivelul relațiilor interindividuale, la nivelul societății, dar și la nivel transnațional.

Sociologul american Immanuel Wallerstein consideră că actuala criză nu este una obișnuită, ci, prin efectele ei, este chiar mai severă decât cea din 1929–1933. El o consideră ca pe o criză de final al sistemului capitalist care a dominat istoria civilizației în ultimii 500 de ani. Probabil că în urma ei se va contura – pe parcursul următoarelor patru-cinci decenii – o nouă structură, de esență postcapitalistă. Aceasta nu înseamnă, însă, dispariția pieței care a precedat capitalismul și îi va supraviețui acestuia. Conceptul de economie socială de piață, care s-a născut în Suedia și s-a extins, după război, în țările occidentale, și modelul social european – devenit un acquis comunitar –, care urmărește tocmai reducerea decalajelor sociale, ar trebui să fie surse de inspirație pentru promovarea viitoarelor căi de evoluție a economiei mondiale.

Creșterea economică din ultimii ani i-a îmbogățit numai pe unii, din ce în ce mai puțini, lăsându-i în sărăcie și marginalizare pe cei mai mulți.

În conformitate cu datele furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2007 aproximativ 18,5% din cetățenii României sunt săraci. În mediul rural însă, incidența sărăciei este extrem de mare, ajungând la aproximativ 30% în 2007.

În consecință, aproximativ 70% din persoanele expuse riscului de sărăcie trăiesc în mediul rural. În timp ce în orașele mari și medii a apărut o clasă de mijloc ușor prosperă, care, prin creditare exagerată și nechibzuită, și-a procurat locuințe sau autoturisme, în sate s-a mărit numărul celor aflați la marginea societății, care deveneau tot mai săraci și de care se ținea cont doar în momente electorale.