Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „11 decembrie – Ziua internațională a muntelui”.

11 decembrie este Ziua internațională a muntelui, zi instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru a marca problemele și oportunitățile specifice acestei adevărate „coloane vertebrale” a planetei, pe care o formează lanțurile montane, ce acoperă un sfert din suprafața continentelor. Munții noștri ocupă o treime din suprafața țării. Această zi ar trebui să constituie un prilej de sărbătoare și promovare a mediului montan, ca oportunitate și model de dezvoltare sustenabilă. Din nefericire însă, în România ar trebui să fie mai degrabă o zi tristă, de conștientizare a stării de pericol și de mobilizare în apărarea a ceea ce mai reprezintă, încă, natura carpatină aflată sub asediul oamenilor.

Chiar în această perioadă a anului are loc un adevărat măcel verde, piețele fiind pline de brazi tăiați. Excluzând faptul că, de obicei, mulți dintre aceștia sunt tăiați ilegal, o mare parte se aruncă, rămânând nevânduți după trecerea perioadei Crăciunului. Este o risipă nesăbuită. Unii dintre pomii de Crăciun sunt obținuți prin tăierea vârfului brazilor maturi, aceștia fiind ulterior compromiși.

Înțelegem cu toții tradițiile sărbătorii de Crăciun, cu bradul natural în casa fiecăruia, dar nu și în cazul în care acestea dăunează mediului. Soluția ar fi destul de simplă, propunerea venind tocmai de la comercianții care vând brăduți: să cumpărăm brazi de apartament cu rădăcini, plantați în ghivece și pe care-i putem reutiliza în fiecare an. Este mai practic și mai ieftin. După ce cresc prea mult, se pot transfera în curte, în fața blocului sau pot fi oferiți direcțiilor silvice pentru împăduriri.

Aproape o sută de mii de brazi au fost tăiați numai anul acesta în România pentru sărbători. Mult mai mulți brazi tăiați au sosit din import. Pentru a crește la dimensiunile oportune pentru Crăciun, un brad are nevoie de cel puțin 15 ani. Pe un hectar de pădure au loc aproximativ 5.000 de puieți. Numai brazii tăiați de Romsilva anul acesta ar acoperi peste 20 de hectare cu pădure, care ar asigura la maturitate, într-o oră, oxigenul pentru o zi în aerul respirat de circa 300.000 de oameni.

Despre zona transilvană a Carpaților, prințul Charles al Marii Britanii spune că ar fi „ultima regiune sălbatică

nedistrusă din Europa”, despre munții românești opinând că ar fi cea mai prețioasă resursă a României. Fiind vorba despre munții noștri, s-ar cuveni să avem o părere similară. Să tratăm frumusețea și bogăția munților Carpați cu dragoste și respect.

O mare vină pentru profanarea mediului montan o poartă turiștii. Dar la amplificarea acesteia contribuie vârtos firmele ce exploatează irațional pădurile. Numeroși arbori seculari au căzut pradă drujbelor. Fauna și flora Carpaților sunt tulburate din rostul lor și amenințate cu extincția. Românii se dovedesc ostili bogăției naturale oferite de munți. Carpații românești adăpostesc o imensă varietate peisagistică. Avem cel mai mare peisaj forestier intact din zona temperată a Europei. În Carpați trăiesc cele mai mari populații de carnivore mari din Uniunea Europeană – mii de urși, lupi și râși, în condițiile în care cele mai multe state europene nu mai au niciunul. Munții constituie sursa de apă, rezerva de lemn, adăpostul prietenos, vatra de civilizație, tezaurul natural, modelul de conviețuire armonioasă om-natură din vremuri imemorabile și leagănul de valori culturale fără de care România n-ar mai avea identitate.