Ioan Cristina

Declarația politică este intitulată „26 de ani de la protestele și mineriada din Piața Universității – 13–15 iunie 1990”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În contextul rezultatelor alegerilor locale din această vară, al evoluției societății românești după tragicul eveniment din clubul Colectiv din toamna anului trecut, după protestele care au avut loc imediat după acest eveniment, nu se poate să nu ne reamintim începutul manifestațiilor anticomuniste din Piața Universității.

Am inițiat această declarație politică pentru un remember legat de crezul celor care au luptat pentru eliminarea elementelor comuniste aflate în conducerea statului român după 1990. Manifestațiile din Piața Universității, începute pe 22 aprilie 1990, au fost considerate elementele celei mai importante atitudini anticomuniste și antisistem din Europa de Est. Piața Universității a transformat societatea românească, a schimbat cariere și destine, a lansat un adevărat curent intelectual și politic. Fenomenul Piața Universității s-a sfârșit tragic prin reprimarea sângeroasă a protestatarilor de către minerii veniți între 14 și 15 iunie la chemarea președintelui Ion Iliescu. Au trecut de atunci 25 de ani, dar capitolul „Golaniadei” și al mineriadei care i-a pus capăt nu a fost închis.

Să nu uităm principalele obiective ale protestelor din Piața Universității a anilor ’90:

– alegeri libere – din păcate, viciate parțial prin scrutinul electoral din 20 mai 1990;

– aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara; – o presă independentă;

– pedepsirea celor vinovați de crimele din decembrie 1989. Atitudinea nedemocratică a Președintelui României de atunci, Ion Iliescu, care i-a numit pe demonstranți „golani” și „elemente de-a dreptul fascisto-legionare”, a mobilizat și mai multă lume în Piață. Primele reacții universitare au venit din partea nou-constituitei Ligi a Studenților (condusă de Marian Munteanu), care a deschis balconul Universității, iar persoane cu simț oratoric din societatea civilă (Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Petre Creția, Mihai Șora), clerici (de genul părintelui Galeriu), dar și oameni obișnuiți le vorbeau în fiecare zi protestatarilor.

Acest vis frumos s-a încheiat brutal în 13–15 iunie, după ce minerii, manipulați de o serie de exponenți ai FSN-ului de atunci, i-au alungat pe manifestanți cu bâtele, au provocat violențe sângeroase și au devastat sediile partidelor istorice PNL și PNȚ-CD. Mineriada a șocat lumea civilizată, dar justiția se chinuie și astăzi să identifice responsabilii reali pentru ce s-a întâmplat atunci. Bilanțul tragic al evenimentelor a fost șase morți și 746 de răniți, neoficial numărul morților fiind de ordinul zecilor.

Pe 9 martie 2015, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis redeschiderea dosarului mineriadei, după mai multe plângeri la CEDO și intervenții ale societății civile. Stimați colegi,