Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·14 septembrie 2011
procedural · retras
Gheorghe Pop
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Declarația politică este intitulată „71 de ani de la masacrele de la Ip și Treznea”.
## Stimate colege,
## Stimați colegi,
Azi se împlinesc 71 de ani de la una dintre cele mai îngrozitoare atrocități comise de armata horthystă pe teritoriul românesc, în complicitate cu grofii locali și alți indivizi cu orientări extremiste. Mă refer aici la măcelul de la Ip, din noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, noaptea Înălțării Sfintei Cruci, când 157 de români au fost masacrați de trupe militare și paramilitare ale regimului lui Miklós Horthy.
Imediat după ce a intrat în vigoare Dictatul de la Viena, în doar 11 zile, criminalii horthyști au ucis aproximativ 1.000 de români. Masacrele au început în 7 septembrie, în localitatea bihoreană Mihai Bravu, și au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitați în centrul orașului Gheorgheni, județul Harghita. Însă cel mai afectat de teroarea horthystă a fost județul Sălaj, unde au fost masacrați 477 de români. Extrem de lovite de atrocități au fost localitățile Ip, cu 157 de martiri, și Treznea, cu 87 de martiri.
În 1946, Tribunalul de la Cluj a condamnat și executat autorii acestor masacre. După ani, comuna Ip a fost declarată localitate-martir, iar în memoria celor 157 de victime a fost înălțat un monument impunător.
Extrem de emoționante mi s-au părut cuvintele lui Gavril Butcovan, unul dintre supraviețuitorii măcelului de la Ip, care, ironia sorții, a decedat anul trecut chiar pe data de 14 septembrie și care spunea despre acea filă neagră din istoria României: „Vă iert pe toți pentru toate!” În anul 2006, vocea lui s-a făcut cunoscută prin apariția unei cărțidocument, intitulată sugestiv „O pagină de istorie scrisă cu sânge”. Aici își dezvăluie marea durere, clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani.
„Scriind această carte – mărturisește el –, am vrut să spulber uitarea și să spun adevărul, oricât ar fi acesta de dureros și deranjant. Nu împărtășesc niciun resentiment, sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940.”
Nu pot decât să mă plec cu adânc respect în fața vorbelor acestui mare om. Nici masacrul de la Ip, nici cel de la Treznea, și nici un alt măcel săvârșit în numele oricărui crez, oricât de înflăcărat sau aberant ar fi el, nu au voie să se repete!
Azi, românii și etnicii maghiari din Ip și Treznea muncesc împreună, se căsătoresc, se încuscresc, se ajută și colaborează, așa cum este în firescul lucrurilor. Acum 71 de ani, lucrurile au luat însă o cu totul altă turnură.
Pentru a evita astfel de acte primitive, trebuie să facem un exercițiu continuu de cunoaștere și recunoaștere a propriei istorii. Horthysmul, terorismul sau revizionismul nu reprezintă un răspuns pentru noi. „Cei care își uită trecutul riscă să-l retrăiască!”, a avertizat filozoful american George Santayana.