Stenogramă plen

Bună dimineața! Domnul senator Gheorghe David va face apelul.

Nu începem cu declarații politice?

După ce aflăm dacă suntem în cvorum de ședință.

|**Domnul Gheorghe David:**|| |---|---| |Albert Álmos|prezent| |Andrei Florin Mircea|prezent| |Andronescu Ecaterina|prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|prezent| |Ariton Ion|absent| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru|prezent| |Bădescu Iulian|prezent| |Bălan Gheorghe Pavel|prezent| |Belacurencu Trifon|prezent| Berca Gabriel prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Berceanu Radu Mircea prezent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Bîgiu Marian Cristinel prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Bîrlea Gheorghe prezent Mitrea Elena prezentă Blaga Vasile prezent Mitrea Miron Tudor prezent Boagiu Anca Daniela Guvern Mîrza Gavril prezent Boitan Minerva prezentă Mocanu Alexandru prezent Bokor Tiberiu prezent Mocanu Toader absent Borza Dorel Constantin Vasile prezent Moga Nicolae absent Bota Marius Sorin Ovidiu prezent Mustățea Vasile prezent Calcan Valentin Gigel prezent Mutu Gabriel prezent Câmpanu Liviu prezent Necula Marius Gerard prezent Chelaru Ioan prezent Nedelcu Vasile prezent Chirvăsuță Laurențiu prezent Nicoară Marius Petre absent Chivu Sorin Serioja prezent Nicoară Romeo Florin prezent Cibu Constantin Sever absent Nicolaescu Sergiu Florin concediu FP Cinteză Mircea absent Nicula Vasile Cosmin prezent Coca Laurențiu Florian prezent Nistor Vasile prezent Constantinescu Florin prezent Niță Mihai delegație Constantinescu Viorel prezent Onofrei Orest prezent Cordoș Alexandru prezent Oprea Dumitru prezent Corlățean Titus prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Crăciun Avram prezent Panțuru Tudor absent Cseke Attila Zoltán prezent Pașca Liviu Titus prezent Daea Petre prezent Păran Dorin prezent David Cristian absent Pereș Alexandru prezent David Gheorghe prezent Pintilie Vasile prezent Diaconescu Cristian prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Diaconu Mircea prezent Pop Gheorghe prezent Dobra Nicolae prezent Popa Cornel prezent Dumitru Constantin absent Popa Mihaela prezentă Fekete-Szabó András Levente prezent Prodan Tiberiu Aurelian prezent Feldman Radu Alexandru prezent Prunea Nicolae Dănuț prezent Filip Petru prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Fodoreanu Sorin prezent Rădulescu Cristian prezent Frâncu Emilian Valentin prezent Rădulescu Șerban prezent Frunda György prezent Robu Nicolae prezent Găină Mihăiță prezent Rotaru Ion prezent Geoană Mircea Dan prezent Rușanu Dan Radu prezent Ghișe Ioan prezent Rușeț Ion prezent Greblă Toni prezent Saghian Gheorghe prezent Grosu Corneliu prezent Savu Daniel prezent Günthner Tiberiu prezent Sârbu Ilie prezent Gyerkó László prezent Sbîrciu Ioan absent Hașotti Puiu prezent Secășan Iosif absent Hărdău Mihail prezent Severin Georgică prezent Humelnicu Augustin Daniel prezent Silistru Doina prezentă Ichim Paul prezent Staicu Dumitru Florian prezent Igaș Traian Constantin Guvern Stănișoară Mihai prezent Ion Vasile absent Șova Dan Coman prezent Iordănescu Anghel prezent Tămagă Constantin prezent Jurcan Dorel prezent Toma Ion prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Țopescu Cristian George prezent Luca Raymond prezent Țuțuianu Adrian prezent Mang Ioan prezent Udriștoiu Tudor prezent Marcu Gheorghe prezent Urban Iulian prezent Mardare Radu Cătălin prezent Valeca Șerban Constantin prezent Marian Ovidiu prezent Vasilescu Lia Olguța prezentă Marian Valer prezent Verestóy Attila prezent Markó Béla Guvern Voicu Cătălin prezent Mazăre Alexandru prezent Voiculescu Dan prezent Măgureanu Cezar Mircea prezent Vosganian Varujan prezent

Domnule președinte, suntem în cvorum de ședință.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc domnului senator David.

Domnul senator Țuțuianu are de făcut un mic anunț. Este o plăcută surpriză în foaierul nostru și îl rog să ne spună despre ce este vorba.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În foaierul sălii noastre este prezent un grup folcloric, „Doinitorii Runcului”. Sunt copii de la clasa I până la clasa a VIII-a, care cântă la bucium, un lucru pe care nu mai știu mulți să-l facă în România de astăzi.

I-am invitat la Parlamentul României și mi-ar face mare plăcere ca și dumneavoastră, și presa națională să-i ascultați, să-i priviți și să-i felicitați pentru ceea ce fac.

Vă mulțumesc mult de tot.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Da. E un lucru frumos și vă încurajez ca, în limita timpului și a obligațiilor de plen, să-i vedeți pe acești frumoși copii. Stimate colege,

## Stimați colegi,

Suntem în cvorum de ședință, așa cum ne anunța și domnul senator Gheorghe David, secretarul Senatului.

Avem înregistrați un număr de 83 de senatori până în acest moment. Sunt convins că, pe măsură ce vom avansa, și ceilalți colegi vor veni către sala de plen.

Avem o ordine de zi bogată și am să vă rog să vă ocupați locurile în sală pentru a vă supune votului și aprobării ordinea de zi și programul de lucru de astăzi.

Rog ca și discuțiile trans... grupuri politice și bicamerale să ne permită să aprobăm...

În legătură cu ordinea de zi sunt observații sau comentarii?

## Domnul senator Țuțuianu.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă supun atenției scoaterea de pe ordinea de zi a punctului 5, respectiv Proiectul de lege – Legea asistenței sociale, și v-aș ruga să observați că – eu, personal, am verificat astăzi – niciunui parlamentar nu i-a fost distribuit raportul comisiilor, cu anexele cuprinzând amendamentele admise și respinse. Este un act normativ prea important să putem să-l tratăm în acest mod.

Vreau, de asemenea, să vă aduc la cunoștință faptul că luni, în ședința Biroului permanent al Senatului, majoritatea existentă a forțat, într-o manieră care nu este în regulă, adică, înainte de a exista raport, să se înscrie această problemă pe ordinea de zi.

Este motivul pentru care eu cred că trebuie să respectăm regulamentul, toți senatorii să poată lua cunoștință de raportul comisiilor permanente, cu amendamente admise și

respinse, să ne putem pregăti și să putem să discutăm acest act normativ în cunoștință de cauză.

Deci propunerea pe care o fac este de scoatere de pe ordinea de zi de astăzi a acestui punct care privește Legea asistenței sociale.

Vă mulțumesc mult.

Mulțumesc.

Domnule lider Rădulescu, vă rog. Microfonul central.

Da, stimați colegi, sigur că trebuie să respectăm regulamentul, dar trebuie, din când în când, să mai trecem și pe la casetele unde primim documente de la Secretariatul general. Nu știu cum se face, dar eu am în față raportul comun asupra Proiectului de lege – Legea asistenței sociale, cu amendamente admise și cu amendamente respinse. Deci, cu un minim efort, și ceilalți colegi puteau să fie în posesia lui.

Pe de altă parte, absolut regulamentar, luni, în ședința Biroului permanent al Senatului, s-a aprobat ca acest raport, în cazul în care va fi gata – și, iată-l, este gata –, să fie introdus azi pe ordinea de zi, ceea ce s-a și întâmplat. Deci e un lucru foarte corect.

Sigur că se protestează din alte motive, pentru a se tergiversa. Dacă vine domnul ministru al muncii, familiei și protecției sociale și spune că acest proiect este esențial și este cerut de organismele internaționale, atitudinea noastră de a colabora la binele național este de a încerca să depășim termenele fixate și să punem piedici acolo unde nu este cazul.

Pe fond, eu sunt sigur că dumneavoastră ați găsit foarte multe lucruri bune în acest proiect de lege, fiindcă – nu? – sunteți o uniune de stânga, și atunci înțelegeți foarte bine lucrurile trecute în acest proiect de lege.

Pe procedură însă, fiind în opoziție, vă înțeleg foarte bine. Este dreptul Camerei să-și ordoneze în felul propus sau într-un alt fel ordinea de zi pentru astăzi, dar lucrurile sunt corecte din punct de vedere regulamentar.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Domnul senator Severin.

Scuzați-mă, domnule lider, am crezut că vă consultați cu domnul senator Țuțuianu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Eu am trecut ieri pe la casetă și nu am găsit acest raport. Cred că în aceeași situație mai sunt foarte mulți colegi. Deci acuza domnului lider Rădulescu, pe care o înțeleg...

Poate dânșii au avut un raport preferențial. La casetele senatorilor din opoziție, ieri, după-amiază, nu ajunsese. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul lider Sârbu, urmat de domnul lider Hașotti.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Sunt de acord cu domnul lider Cristian Rădulescu că la Biroul permanent de luni a avut loc o discuție pe această temă și s-a spus că poate intra pe ordinea de zi, dar asta nu înseamnă scutirea de la prevederile regulamentului, respectarea celor trei zile și chiar depunerea cu o zi înainte. Până la urmă, forțând nota, acceptăm, dar să ne fie adus acum raportul, în sală, și să forțăm nota să intre pe ordinea de zi, să fie și dezbătut...

Domnul Rădulescu știe că asta înseamnă un blocaj astăzi. Dacă nu vrem să lucrăm, atunci putem să urmăm această procedură. Dacă vrem să lucrăm, într-adevăr, atunci respectăm regulamentul. Trebuie să fie un consens al liderilor de grup pe această temă, și atunci sigur că nu interpretăm forțarea notei ca un abuz, iarăși, al puterii, fiindcă suntem obișnuiți cu aceste abuzuri în fiecare zi.

Deci noi nu acceptăm și vă rog – sigur, dacă nu mai sunt luări de cuvânt – să supuneți la vot dacă-l introducem sau nu pe ordinea de zi.

Mulțumesc. Domnul lider Hașotti.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

Să lămurim plenul asupra câtorva chestiuni. În primul rând, luni, la ședința Biroului permanent, s-a convenit de către liderii grupurilor parlamentare și de către Biroul permanent, în situația în care raportul – subliniez, raportul – va fi gata și îl vor avea parlamentarii, astăzi să acceptăm cu toții să discutăm – și nu neapărat pe primul punct, că, de fapt, punctul 5 este punctul 1 la legiferare – acest proiect de lege. Toată lumea a fost de acord, numai că raportul nu a fost distribuit parlamentarilor, stimați colegi. Acum 15 minute, când am urcat, la casetă nu era. Am fost cu un coleg de la PDL, nu are importanță cu cine, care nu avea în casetă raportul la acest proiect de lege.

Și noi, și colegii de la PSD, și au fost și amendamente făcute de USL – și de ce spun USL, pentru a veni cu o precizare după aceea –, am făcut amendamente. Unele amendamente au fost admise, altele au fost respinse. Cum putem susține noi un amendament respins, dacă nu avem raportul? Este evident că este imposibil.

Ce v-aș propune? Să avem răbdare să se distribuie raportul și, la 30 de minute de la distribuirea raportului, pentru ca, cel puțin, să vedem ce amendamente sunt admise și ce amendamente sunt respinse, să luăm în dezbatere acest proiect de lege. Dar până nu se distribuie raportul, nu putem să facem nimic.

Acum, în privința unei aserțiuni a domnului senator Cristian Rădulescu, liderul Grupului parlamentar al PDL, care a spus că USL e o uniune politică de stânga. Nu... E dreptul Domniei Sale și al premierului Emil Boc, care nici măcar nu ne pronunță corect numele. Ca și când eu aș spune „Partidul Demagog Liberal”... Nu, eu totdeauna am spus „Partidul Democrat Liberal”. Dar asta este altceva.

Nu suntem o uniune de stânga, dar stau să mă întreb dacă Partidul Democrat Liberal, membru, de mai bine de

un deceniu, al Internaționalei Socialiste, este un partid de dreapta. Sau, cumva, alianța aceasta cu UNPR, care este declarat de stânga, este vreo guvernare de dreapta sau de stânga? Haideți să fim serioși, să ne vedem noi de legiferare!

Propunerea pe care a făcut-o domnul senator Țuțuianu este una corectă, și eu vin cu o nuanță: cel puțin, până când se distribuie acest raport și pentru a-l avea o perioadă să-l studiem.

Mulțumesc. Domnul lider Rădulescu.

I-a fost menționat numele și dorește să intervină încă o dată.

## **Domnul Cristian Rădulescu:**

Mă întreabă domnul Hașotti: pe stânga sau pe dreapta? De la noi, din dreapta, așa se vede, ce am spus eu adineauri. În ceea ce îl privește pe domnul ministru Lăzăroiu, pot să vă spun că, cu deferența-i cunoscută pentru corpul legislativ, dorește să participe...

**Din sală**

**:**

O!

...dar, în momentul de față, a început ședința de guvern, de unde va pleca imediat ce își va face expunerea pe un alt proiect de lege.

Eu cred că putem configura totuși, în urma unei scurte consultări între lideri, ordinea de zi de astăzi, încât să fim cât mai eficienți și să nu ne blocăm în chestiuni procedurale. În trei minute cred că putem să degajăm un consens.

Mulțumesc.

Domnul senator Günthner Tiberiu, urmat de domnul senator Ioan Chelaru.

Microfonul 1.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sigur, nu doresc să mă implic în această bătălie politică, oricum, votul va decide ce se va întâmpla cu acest material, dar vreau să vă aduc la cunoștință... Nu știu cum primesc colegii mei rapoartele comisiilor, dar raportul este pe internet, l-am primit odată cu materialele, cu ordinea de zi. Oricine îl putea citi de ieri. Eu așa primesc toate rapoartele, și toți colegii de la UDMR. Nu știu ce alt fel de pretenții putem avea.

Deci a apărut odată cu ordinea de zi, același raport, chiar amendamentele domnului președinte apar acolo. Noi nu l-am primit niciodată în format scris. Întotdeauna le primim în format electronic.

Mulțumesc.

Tot timpul sunteți cu un pas înaintea majorității. Domnul senator Chelaru.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Un proiect de lege extrem, extrem de important, propus și susținut – mi s-a spus – de către ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Vreau să vă spun câteva lucruri. Senatul este primă Cameră sesizată, așa cum bine ați văzut. Termenul de adoptare tacită a acestui proiect de lege este 2 noiembrie 2011.

Deci nu există pericolul ca o lege de o asemenea importanță să treacă prin adoptare tacită.

În al treilea rând, este adevărat că raportul a apărut pe internet azi-noapte. Raportul are în jur de 15 pagini. În formă scrisă, noi l-am primit în urmă cu cinci minute și este firesc să putem măcar să-l răsfoim.

Nu vorbesc de prevederea regulamentară, care spune că el trebuia prezentat cu trei zile înainte, că, având în vedere numărul mare de amendamente, probabil, ele trebuie reanalizate și în grupurile parlamentare, care se susțin, care nu se mai susțin.

Nu vorbesc de împrejurarea sesizată, de altfel, elegant de liderul grupului parlamentar al majorității, că ministrul, indiferent cât se pricepe la muncă sau nu, se străduiește mai puțin cu prezența dumnealui într-o asemenea sală, cu deferența despre care se vorbea...

Cred că firesc este să supuneți la vot cererea care s-a făcut, de scoatere de pe ordinea de zi și de aplicare _stricto sensu_ a prevederilor regulamentului, care ne permite să punem pe ordinea de zi această lege, dacă nu există consens, la 3 zile după depunerea raportului.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Suntem în fața unei propuneri de modificare a ordinii de zi. E momentul să

Programul de lucru pentru ziua de astăzi, un program obișnuit pentru o zi de miercuri.

Votul dumneavoastră, vă rog.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu**

**:**

Listă, vă rog!

Listă pentru domnul senator Șerban Mihăilescu. Cu 42 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă și nicio abținere, programul de lucru a fost aprobat.

Declarații politice.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David. Nu... Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru, pentru declarația politică a Grupului parlamentar al PSD, urmat de domnul senator Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc frumos, domnule președinte. Distinși colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „«De ce ți-e frică nu scapi» sau «Încălcarea flagrantă a dreptului la protest»”. Distinși senatori,

Declarație politică intitulată: „De ce ți-e frică nu scapi”.

Cred, stimați domni și stimate doamne, că este necesar și util ca, din când în când, să ne întoarcem la înțelepciunea populară, la proverbele și zicătorile noastre românești, cu atât mai mult într-o perioadă tulbure ca aceasta pe care o traversăm în prezent. Ele pot fi oricând sursă de inspirație și înțelepciune.

De câțiva ani, suntem, din nefericire, martorii unor încercări, unor decizii și, mai nou, ai unor proiecte de lege care se răsfrâng asupra exercitării drepturilor și libertăților individuale și colective, așa cum sunt înțelese și garantate de Constituția României.

Actuala putere nu pierde nicio ocazie în a pune în dezbatere sau chiar a adopta diverse măsuri prin care să încerce să dezbine societatea românească.

Ultima asemenea propunere vine din partea Ministerului Administrației și Internelor și se referă la organizarea și desfășurarea adunărilor publice. În corpul proiectului de lege, la art. 6, se interzic organizarea și desfășurarea adunărilor publice în imediata apropiere a obiectivelor militare sau a celor ce au asigurată pază militară, inclusiv a intrărilor la metrou.

Mă întorc la înțelepciunea populară și îmi dau seama că izvorul propunerii legislative a Ministerului Administrației și Internelor este un alt proverb de-al nostru: „Tot pățitu-i priceput”.

Sigur, ar trebui să mă raportez la domnul ministru Traian Igaș, dar n-am s-o fac, pentru că este evident pentru toată lumea cine este autorul ascuns al acestei tentative de limitare a drepturilor cetățenilor români.

„Pățitul”, doamnelor și domnilor colegi, este Președintele României Traian Băsescu. Atât de deranjat a fost șeful statului de protestele românilor, stimați colegi, încât a hotărât ca poporul român să nu mai aibă dreptul de a protesta în fața Palatului Cotroceni sau a Palatului Victoria, ca nu cumva să-l deranjeze pe Domnia Sa sau pe slugile Domniei Sale. Ca specialist în drept, ar fi trebuit să vă prezint, din punct de vedere al dreptului românesc și al dreptului comunitar, o poziție profesională, care să vină să desființeze această încercare abuzivă de a limita drepturile și libertățile poporului român, dar de data aceasta n-am s-o fac. Orice încercare a mea sau a altor colegi din opoziție de a deschide ochii actualilor guvernanți, de a explica cu rațiune, argumente și fapte anumite derapaje de la o democrație de tip european, așa cum ne-o dorim cu toții, s-a lovit întotdeauna de multă aroganță, egocentrism, autosuficiență și chiar autism politic.

Mulțumesc domnului senator. Domnul senator Emilian Frâncu. Pe procedură, domnul senator Oprea. Microfonul 2.

## Domnule președinte,

Noi, mai înainte, am votat programul de lucru. De la ora 9.00 la ora 10.00 am avut declarații politice și am fost în sală, și știți. Dacă nu s-au ținut, înseamnă că toate sunt înregistrate, iar acum respectăm programul de lucru.

Declarațiile politice au avut timpul alocat, încă o dată spun, de la ora 9.00 la ora 10.00.

## Mulțumesc mult.

În condițiile în care toți colegii vor fi prezenți de la ora 9.00 pentru a putea să intrăm în programul obișnuit, voi fi extrem de plăcut surprins.

În acest moment, avem aprobată o ordine de zi care include declarații politice, punct care continuă cu declarația domnului senator Frâncu, urmat de domnul senator Titus Corlățean.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Decretul care anunță reforma în viziunea puterii” și are și un motto: „O societate care va pune egalitatea înaintea libertății nu va obține niciuna dintre ele. Societatea care pune libertatea înaintea egalității va avea mai mult din ambele.” – Milton Friedman.

Odată cu reluarea activității Parlamentului, puterea pare interesată mai mult de păstrarea actualei formule de guvernare decât de obținerea infimei creșteri economice de 1,5%, anunțată de către premierul Emil Boc, prin adoptarea clasicelor măsuri populiste, respectiv o serie de remanieri, blocarea atacurilor din mass-media prin anihilarea a cel puțin uneia din cele 2-3 televiziuni încă neînregimentate, încercarea de finalizare în această toamnă a proiectului celor 8 megajudețe, plus, bineînțeles, relansarea campaniei de discreditare a opoziției prin dosare și înregistrări de tip securist.

Proiectul celor 8 megajudețe pare mai mult o nouă încercare de a da României o altă formă de totalitarism, puțin diferită de cea inițial dorită, de vreme ce revizuirea Constituției în viziunea lui Traian Băsescu, adoptarea unicameralismului și schimbarea anumitor articole în favoarea instituției prezidențiale, a eșuat.

Nu numai că este de blamat această propunere, din cauză că România nu are infrastructura necesară care să asigure deplasarea cetățenilor într-o perioadă rezonabilă de timp către noile minicapitale ale noilor maxijudețe, atunci când vor fi nevoiți – și vor fi nevoiți la un moment dat –, dar și pentru instaurarea unei perioade de haos pe timp nedeterminat, acest lucru fiind șocant, dar nefiind acel șoc de care are nevoie țara pentru relansarea economică mult propovăduită, ținând cont și de fragilitatea sa economicopolitică.

Modelul francez de administrare bazat pe descentralizare, ce reprezenta un sistem de organizare administrativă care permitea colectivităților umane sau serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului, conferind personalitate juridică și de constituire a unor autorități locale proprii, pare a fi greu de atins într-un mod dorit și eficient în viziunea celor de la putere.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu**

**:**

Domnule președinte, numai o clipă, vă rog.

Numai o clipă, domnul senator Șerban Mihăilescu. Microfonul 3.

Am primit lista de vot și am o chestiune de procedură. Vă rog să mă scuzați. Nu doresc nimic, dar doresc ca în stenogramă să rămână și ce spunem noi, nu numai ce spuneți dumneavoastră.

Colegul Chivu a fost în sală, a votat, indiferent cum. Nu apare pe listă. Diferența a fost de un vot.

Nu.

Ba da. Deci, vă rog frumos, nu întrerupeți vorbitorul.

8 voturi diferență, domnule senator.

Nu, dacă era unul de partea cealaltă, era egalitate. Altceva vreau să vă spun.

Vă rog frumos, nu mai grăbiți lucrările în felul acesta, ca noi să nu ne putem spune punctul de vedere. N-am vrut decât să rămână consemnat în stenogramă.

Este consemnat în stenogramă și rog să fim atenți ca toate voturile să fie înregistrate.

Au fost 48 de voturi la 43 de voturi. Domnul senator Titus Corlățean.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Cât de istorică a fost vizita domnului Traian Băsescu în Statele Unite ale Americii”.

Ziua de ieri a fost marcată – uneori o spun cu ghilimele și poate chiar și acum – de vizita șefului statului român în Statele Unite ale Americii.

Ea a fost relatată pe larg de mass-media românească, comentată de cei care se pricep și de cei care nu se pricep la această chestiune. În orice caz, am remarcat că, în mod firesc, până la urmă, oficinele loiale puterii au trâmbițat victorioase și însuși Traian Băsescu a proclamat că propria-i vizită va intra în istorie.

Înțeleg că vizita va intra în istorie, și nu Domnia Sa.

Cred că în perioada următoare vom avea timp, la rece, să facem o analiză profesionistă a ceea ce s-a întâmplat în pregătirea vizitei, ce s-a întâmplat în realitate în cursul acestei vizite, dar astăzi vă propun o primă evaluare a câtorva elemente pe care le consider importante, pentru că sunt unele lucruri care au fost importante și trebuie salutate, sunt altele care trebuie spuse pentru a mai dezumfla din gogoașa umflată la maximum de Administrația Prezidențială.

În primul rând, mult discutata și faimoasa întâlnire între președinții român și american, până în ultima clipă, aparent, sub semnul suspansului.

O spun de la bun început, această vizită este firească, era normală și ea reflectă calitatea și importanța relațiilor dintre cele două state, în primul rând. Nu e o chestiune personală, adresată unei persoane, șefului statului român, ci este o vizită firească și o întâlnire firească între liderii a două state care au un parteneriat strategic de mai mulți ani.

În al doilea rând, trebuie menționat că s-a muncit din greu la această vizită, întâlnirea aceasta a fost obținută cu greu, în ceasul al doisprezecelea, de serviciile de informații

românești. Și, din acest punct de vedere, o spunem foarte clar, este un eșec al diplomației domnului Baconschi.

Faptul că a fost semnată o declarație de parteneriat strategic, în sine, este un lucru pozitiv și merită salutat, dar nu descoperim acum America. Vă aduc aminte că există un parteneriat strategic încheiat în perioada în care președintele Senatului, pe care-l salut încă o dată, era ministrul de externe al Guvernului Adrian Năstase. Există un parteneriat strategic care a fost consemnat la acel moment și a fost lansat. Faptul că aducem la zi acest parteneriat este un lucru pozitiv, dar nu este un lucru realmente extraordinar.

Mulțumesc domnului senator Corlățean.

Domnul senator Valeca, dacă dorește să ia cuvântul.

O ultimă intervenție, domnul senator Țuțuianu. După aceea, vom închide lista declarațiilor politice.

Domnul senator Șerban Valeca.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „ _Quo vadis_ , popor român?”

Doamnelor și domnilor senatori,

Am criticat de multe ori, în declarațiile mele politice, lipsa de viziune și bâlbâiala de care a dat dovadă actualul Guvern. Am susținut, de asemenea, argumentat, că acest Guvern, pe lângă faptul că este incapabil, este și antiromânesc.

Iată că guvernanții portocalii, viitori verzi sau violeți – nici ei nu mai știu cum să se camufleze de disprețul și ura românilor –, ne dau tot mai multe dovezi privind caracterul lor profund antiromânesc.

După ce au tăiat salarii, ajutoare sociale, ajutoare de încălzire, pensii, subvenții și tot ce se mai putea tăia, de au dus populația în pragul disperării, actualii guvernanți au trecut la atacul direct asupra suveranității țării. Astfel, pentru unicul motiv de a păstra puterea cu orice preț, Guvernul nu numai că face concesii de neînțeles, gen învățarea istoriei și geografiei în alte limbi decât cea română, nu numai că nu reacționează în niciun fel atunci când pe teritoriul țării se introduce un mijloc de plată alternativ, în așa-numitul Ținut Secuiesc, dar s-a hotărât chiar să participe activ la atacarea suveranității naționale prin schimbarea siglei Inspectoratului Județean de Poliție Covasna.

Stimate colege și stimați colegi,

Nu cred că pot fi acuzat de un naționalism exagerat, însă ceea ce se întâmplă în această perioadă este dincolo de orice limită, chiar și a bunului-simț.

Nu este posibil ca, pentru a rămâne la putere, acești guvernanți să facă compromisuri, să calce în picioare demnitatea poporului român și să-și bată de joc de istoria și tradițiile acestui neam.

În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb, din nou, cât timp parlamentarii din banca puterii vor mai susține asemenea aberații, cât timp o să mai suporte cei din băncile puterii atitudinile colegilor Domniilor Lor și cât timp vor mai putea să-i susțină fără limite, pentru că această susținere este și tragică, și jenantă.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator. Domnul senator Țuțuianu.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Urmașii lui Traian, Oltean, Ștefan și Tălmăcean” și, evident, pornește de la un eveniment care a marcat profund, sub aspectul gargarei politice, începutul de toamnă: adunarea laolaltă a mai multor persoane sub titlul pretențios „Școala de vară a Partidului Democrat Liberal”, moment cum nu se poate mai potrivit pentru liderii de azi ai PDL să împărtășească tinerilor docili vastele lor cunoștințe în materie de bani, funcții și putere, interese care-i leagă într-o mare și fericită „famiglie”.

Nu a lipsit niciunul: Emil Boc, Roberta Anastase, Elena Udrea, Traian Igaș, Flutur și Ioan Oltean, experiența pedagogică fiind încununată de „dirigintele” Traian Băsescu. Foarte interesantă mi s-a părut abordarea cursurilor: în loc de intervenții pe teme doctrinare, ideologice, în loc de seriozitate și decență, în loc de maturitate și bun-simț, cei enumerați mai sus au oferit mostre de mârlănie, patetism și multă, multă incultură, de toate felurile. Alegeți un discurs la întâmplare și veți sesiza indecența flagrantă între ceea ce a spus respectivul pedelist și ce ar fi fost responsabil să spună.

Doamna Elena Udrea a întrerupt subit transmisiunile posturilor de știri vorbind despre eforturile Guvernului în crearea locurilor de muncă. Nimeni nu știe însă unde sunt acele locuri de muncă, câtă vreme singurele eforturi ale Guvernului doamnei Udrea s-au concretizat în zecile de mii de disponibilizări care au marcat sectorul bugetar, plus câteva zeci de mii de firme falimentate de „reforma” PDL.

Propagandist-șef al PDL și ministru al muncii în timpul liber, domnul Lăzăroiu, mare politolog în oglindă, a „șocat” audiența cu o declarație-bombă: în 2012, bătălia se va da între USL, care reprezintă trecutul, și PDL, care reprezintă viitorul.

Primul comentariu ar fi acela că, dacă PDL reprezintă viitorul României, țara nu mai are mult de trăit. Al doilea comentariu: în 2012, bătălia se va da nu între USL și PDL, ci între poporul român și PDL.

Baronul Flutur i-a amuzat teribil pe cei prezenți atunci când le-a explicat pe un ton serios că PDL va rămâne în istorie drept partidul care a scos România din criză. A scos-o din criză și a băgat-o în pământ era continuarea necesară.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator.

Doresc să vă informez că au depus în scris declarațiile politice următorii colegi senatori:

– Dumitru Oprea, Gheorghe David, Ion Rușeț, Alexandru Pereș, Iulian Urban, Florin Mircea Andrei, Dorin Păran, Alexandru Mocanu, Filip Petru, din partea Grupului parlamentar al PDL;

– Gheorghe Marcu, Viorel Arcaș, Alexandru Cordoș, Ioan Mang, Ecaterina Andronescu, Florin Constantinescu, Sorin Constantin Lazăr și Gheorghe Pop, Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD;

– Cornel Popa și Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL;

– Sorin Serioja Chivu și Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Declarația politică se intitulează „Școala românească are nevoie de mai mult decât disciplină”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Învățământul românesc începe noul an școlar într-un moment crucial din existența sa. Impunerea unor standarde corecte la evaluarea de la bacalaureat a arătat starea gravă a nivelului de pregătire preuniversitară. Acesta este, de fapt, efectul disfuncțiilor care afectează de ani de zile sistemul nostru de învățământ, a cărui salvare se tot așteaptă de la noua lege a educației.

Totuși, în aceste zile, oficiali ai ministerului de resort și ai Guvernului insistă doar pe ideea corectitudinii, pe faptul că frauda nu mai poate continua la examene și că evaluările trebuie să fie la fel de transparente în continuare. Lucru, de altfel, perfect adevărat.

Și totuși, deși impunerea ordinii în sistem este salutară, acest lucru nu este de ajuns pentru creșterea performanței. Ministerul este dator să vină cu mult mai mult decât atât, pentru că de vină nu este doar evaluarea strâmbă, ci și multe alte disfuncții care nu și-au găsit încă rezolvarea. Iar lucrurile acestea țin de la pregătirea corpului didactic până la structura orelor de clasă și educația complementară.

Mai precis, trebuie să recunoaștem că există unii profesori la fel de slab pregătiți ca elevii lor care nu au putut trece bacalaureatul. S-a putut vedea din plin la examenul de titularizare. E în sarcina directă a ministerului și a inspectoratelor școlare să-și facă treaba mai bine în această direcție. În plus, există o prea mică preocupare pentru ridicarea nivelului educațional din zonele izolate ale țării la un anumit standard. Copiii de acolo nu vor avea nicio șansă pentru o educație de calitate dacă ministerul nu va sprijini accesul lor la o educație de calitate, prin intermediul tehnologiilor moderne.

La fel, trebuie insistat pe ideea de _after school_ , pe formarea ca oameni, în spirit civic, a copiilor, concomitent cu reducerea orelor petrecute în clasă, fiindcă știința nu înseamnă nimic fără un caracter integru.

Apoi, copiii nu mai trebuie chinuiți după școală cu zeci de teme pentru acasă. În același timp, este vitală trecerea de la sistemul de predare seacă, mecanică a cunoștințelor de la catedră la sistemul occidental de proiecte, lucru care asigură conexiunea dintre teorie și practică, dintre lumea ideilor și cea reală.

Declarația politică este intitulată „Un an agricol bun, din care avem multe de învățat”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Chiar dacă suntem abia la începutul toamnei, se vede încă de pe acum că fermierii au motive să se bucure și la culturile de toamnă se anunță recolte frumoase. Desigur, există și excepții, fiindcă natura nu a fost peste tot la fel de generoasă. Oricum, s-a dovedit că, acolo unde au fost respectate toate verigile tehnologice, s-au folosit semințe din categorii biologice superioare, și rezultatele au fost pe măsură.

Dar nu despre aspectele de ordin strict profesional mi-am propus să vorbesc în intervenția mea de astăzi, ci despre învățămintele asupra cărora este de dorit să luăm aminte.

Practic, suntem în pragul începerii unui nou an agricol. Să lăsăm natura să-și facă treaba așa cum știe ea mai bine.

Prima întrebare căreia trebuie să-i răspundem este dacă recoltele din acest an exprimă, cu adevărat, potențialul natural de fertilitate a solului. Pentru a-l valorifica pe deplin este nevoie de bani, și nu puțini, bani care se duc pe așa-zisele „intrări” („inputuri”). Or, de ei este nevoie lună de lună sau chiar mai des, în vreme ce un fermier și-i încasează, cu mici excepții, de 2–4 ori pe an, în funcție de culturile semănate.

Apar aici și dificultățile pe care ei le întâmpină în accesarea sumelor cuvenite, fie de la beneficiarii muncii lor, fie că provin din subvenții.

Din câte se știe, în acest an agricol lucrurile s-au mai limpezit, dar întârzieri mi-au fost semnalate în repetate rânduri.

În anul ce vine – de fapt, pentru agricultori el a și venit – este de dorit ca mecanismul de acordare a subvențiilor să fie bine pus la punct, cu program și responsabilități cunoscute de către fermierii îndreptățiți să li se acorde.

Un alt aspect asupra căruia consider să trebuie să insist se referă la suprafețele de ordinul câtorva sute de mii de hectare. Suntem o țară care dispune de un sol clasificat în

partea de sus a productivității. Alte bunuri naturale care să facă obiectul prelucrării nu prea ne-au mai rămas, cu deosebire care să meargă și la export. De mâncare va fi întotdeauna nevoie!

Declarația politică se intitulează „Ziua Internațională a Democrației”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Alegerea zilei de 15 septembrie ca Zi Internațională a Democrației corespunde adoptării, în septembrie 1997, de către Uniunea Interparlamentară a Declarației Universale a Democrației. Această declarație ratifică principiile democrației, elementele și aplicarea guvernării democratice și scopul general al democrației.

Pentru noi, parlamentarii, Ziua Internațională a Democrației din acest an ar putea constitui o oportunitate:

– să accentuăm importanța democrației, ce implică ea, provocările cu care se confruntă, precum și oportunitățile pe care le oferă și importanta responsabilitate pe care o au parlamentele, care dețin cheia democrației;

– să examinăm și să discutăm cât de bine își exercită Parlamentul funcțiile democratice pe baza propriei evaluări și să identificăm ce pași trebuie făcuți pentru a întări eficacitatea sa;

– să promovăm conștientizarea și practica de toleranță politică în Parlament și societate.

Rezoluția Adunării Generale reafirmă faptul că democrația este o valoare universală, bazată pe voința liber exprimată a popoarelor de a-și determina propriile sisteme politice, economice, sociale și culturale și pe participarea lor deplină la toate aspectele vieții. Subliniază în același timp că, deși democrațiile au în comun anumite caracteristici, nu există un model unic de democrație și nu se poate considera că democrația este apanajul unei țări sau al unei regiuni.

Parlamentul întruchipează democrația, este instituția centrală prin care voința poporului este exprimată, legile sunt elaborate, iar Guvernul răspunde în fața Parlamentului pentru întreaga activitate.

Pentru ca Parlamentul să-și joace rolul în mod eficient, acesta trebuie să fie ales și să fie reprezentativ pentru toate componentele societății. Acesta trebuie să aibă competențele necesare și mijloacele pentru a exprima voința poporului.

În acest fel, Parlamentul poate contribui efectiv la garantarea drepturilor și libertăților persoanelor, asigurarea păcii civile și asigurarea unei dezvoltări armonioase.

Un aspect important pe care îl reținem este că, pe fondul unui sprijin susținut pentru valorile și principiile democratice, cetățenii, oriunde în lume, sunt profund preocupați – mai exact, îngrijorați – de modul în care funcționează viața politică în țările lor. ## Dragi colegi,

## Domnule președinte,

## Stimate colege și stimați colegi,

Situația actuală a pieței muncii în Uniunea Europeană pentru români este sumbră. După cum știți, Uniunea Europeană a acceptat ca Spania să limiteze accesul românilor pe piața muncii. De asemenea, vești proaste pentru români vin și din partea Italiei, Olandei și Marii Britanii, în timp ce locurile de muncă nou-create în România sunt destul de puține.

În data de 11 august 2011, Comisia Europeană a autorizat Spania să reintroducă permisele de muncă pentru cetățenii români, care vor afecta toate sectoarele și toate regiunile până la 31 decembrie 2012. În felul acesta, se restrânge una dintre libertățile fundamentale ale tratatelor europene, libertatea de mișcare pe piața europeană a muncii.

Guvernul spaniol a justificat restricția ca urmare a deteriorării pieței muncii spaniole, exact în perioada estivală, când mii de sezonieri români vin să lucreze în agricultură.

Pe de altă parte, Comisia Europeană va supraveghea în acest timp evoluția pieței muncii, cu posibilitatea de a elimina permisele de muncă. În acest sens, Spania va trebui să faciliteze în fiecare trimestru date privind ocuparea locurilor de muncă în sectoarele de activitate. Primul dintre aceste rapoarte va trebui prezentat înainte de 31 decembrie anul acesta.

## Onorat Senat,

În urmă cu mai bine de o săptămână, la Traseul Celor Trei Fortificații a avut loc deschiderea conferinței „Proiecte internaționale de modernizare a serviciilor publice de ocupare: schimb de bune practici”, aflată sub egida Centrului regional pentru schimb de experiență și bune practici al Serviciilor Publice de Ocupare din Sud-Estul Europei (CPESSEC). Forumul a fost organizat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, AJOFM Alba și AJOFM Cluj, și s-a desfășurat pe parcursul a două zile.

La conferință au participat reprezentanți ai serviciilor publice de ocupare din Uniunea Europeană, dar și din țări membre ale Centrului regional pentru schimb de experiențe și bune practici, precum și reprezentanți din Austria, Germania, Suedia, Ungaria, Serbia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, Turcia, dar și din țara noastră și din Comisia Europeană, parteneri privați din Spania și reprezentanți ai partenerilor sociali din România.

Declarația politică se intitulează „Intonarea obligatorie în școli a imnului național”.

Ministrul educației a declarat în emisiunea „Ultimul cuvânt” (B1 TV) că a cerut Institutului de Științe ale Educației să facă un raport asupra oportunității introducerii obligativității intonării imnului de stat o dată pe săptămână în școli.

Uniforme, imn cântat la ora 8... Nostalgic, nu? Totuși, asta nu înseamnă comunism, înseamnă disciplină, înseamnă să încercăm ca măcar copiilor noștri să nu le mai permitem să ajungă la gradul nostru actual de rătăcire, care ne-a transformat în cea mai neperformantă generație a acestei țări.

În SUA se cântă imnul în școli, în clase. Nu strică din când în când să ne mai și documentăm...Te mai întrebi de ce unii schimbă versurile cu de la ei putere. Americanii sunt ultranaționaliști. Așa sunt educați. Li se bagă în cap ideea că trăiesc în cea mai bună țară din lume, că sunt cei mai buni, cei mai frumoși... Mă uit la emisiunile lor și mi se pare amuzant că e suficient să zică prezentatorul o dată „USA! USA!” (uneori în glumă, la finalul unui comentariu), ca publicul să înceapă imediat să scandeze cu tărie „USA! USA!”, de parcă sunt dresați. E remarcabil.

Dacă studiezi cu atenție capitalismul, vezi că nu sunt mari diferențe față de comunism. Doar alte metode de manipulare a oamenilor și un circuit mai complex al banilor.

Tot în USA, imnul se referă la steag, iar steagul este arborat pe toate clădirile publice, pe școli, poștă, birouri guvernamentale, ba și pe multe case particulare, mașini. Steaguri de diferite mărimi pot fi găsite în toate supermarketurile.

Și acolo încearcă unii, cu corectitudinea politică, să minimalizeze patriotismul, să-l numească naționalism – așa cum o fac extrem de mulți și în România, unde mai avem și un CNCD, care anchetează orice român care încearcă să apere valorile tradiționale ale acestui neam –, dar majoritatea populației este plină de patrioți adevărați. Patriotismul nu a fost inventat de comuniști, dimpotrivă, când au venit la putere, comuniștii au preluat multe sărbători și obiceiuri de dinainte de ’45, mai ales de la Antonescu, de la legionari. Toată aparența ilici(s)tă de după vânzoleala din decembrie a fost praf în ochii mulțimii, să facă prostimea să aibă impresia că s-a terminat cu ce-a fost (mai ales defilările de 23 august inventate de pupincuriștii lui Ceaușescu, reprofilați după ’89 în fondatorii FSN).

Declarația politică este intitulată „Legea asistenței sociale – o necesitate imediată”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Asistăm în ultimele zile la o serie interminabilă de discuții pe marginea Proiectului de lege privind asistența socială. În cadrul comisiilor permanente proiectul a fost amânat, colegii din opoziție tergiversează adoptarea acestui proiect deosebit de important, catalogându-l ca fiind un sistem „injust”.

Vă reamintesc, stimați colegi, faptul că acest proiect de lege este absolut necesar pentru reformarea statului și este agreat cu FMI și Comisia Europeană. România trebuie să își respecte obligațiile asumate prin acordul cu finanțatorii internaționali, fapt ce duce la creșterea credibilității noastre ca țară.

Din păcate, România rămâne în continuare un stat asistențial, în care peste 8 milioane de români primesc ajutoare de la stat, fapt care încurajează scăderea ofertei de muncă. Este vital să înțelegem că statul social nu mai poate exista, a falimentat, statul nu mai poate acoperi uriașele goluri din sistemul social.

Observăm că țări importante precum Italia, Spania, Portugalia, Grecia sunt în situația în care nu se mai pot împrumuta din cauza programelor sociale costisitoare.

Principalele avantaje ale noului proiect de lege privind asistența socială sunt:

– reducerea dependenței asistaților sociali, prin stimularea muncii, stimularea angajatorilor să ofere locuri de muncă și stimularea persoanelor să-și găsească un loc de muncă. Locul de muncă rămâne cea mai bună măsură de protecție socială;

– starea de asistat social trebuie să fie temporară;

– schimbarea accentului de la ajutoare în bani la ajutoare în prestații sociale, cantine sociale;

– evitarea cumulării de ajutoare sociale. Foarte multe persoane cumulează mai multe ajutoare sociale, care ajung deseori la sume sfidătoare pentru ceilalți oameni care într-adevăr ar avea nevoie de ele.

În prezent, în România sunt 54 de prestații sociale. Această lege le grupează pe toate în 9 ajutoare sociale și interzice cumularea a două categorii de ajutoare sociale. Pe de altă parte, se instituie o limită maximă pentru beneficiile cumulate de care poate dispune o persoană sau familie, urmând ca nivelul acestui cuantum să fie stabilit anual, prin hotărâre de guvern.

Declarația politică se intitulează „Pompierii români, la zi aniversară”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Susțin în fața dumneavoastră o declarație politică legată de sărbătorirea Zilei Pompierilor.

La 13 septembrie este sărbătorită Ziua Pompierilor din România.

Anul acesta se împlinesc 163 de ani de la lupta dusă de Compania de pompieri din București, în Dealul Spirii, împotriva armatei otomane venite să înăbușe Revoluția română de la 1848. Revoluția pașoptistă a fost apărată, așadar, și de pompierii conduși de Pavel Zăgănescu.

Pompierii de azi dau dovadă, ca și înaintașii lor, de curaj și de sacrificiu, fără a ține uneori cont și de pericolele la care se expun, punându-și viața în primejdie pentru a o salva pe semenilor.

Instituțiile de intervenție de azi, moderne și flexibile, sunt cele care conferă siguranță cetățeanului. În această idee, trebuie să apreciem efortul și eroismul persoanelor din serviciile de urgență. Se asimilează continuu perfecționări și transformări, care constituie o cât mai bună bază de pregătire a personalului.

În ultimii ani, pompierii au reușit să fie într-un contact deschis cu cetățeanul. Se organizează frecvent de către inspectoratele județene concursuri destinate celor mici și se aduce, de asemenea, în fața publicului, prin defilări, tehnica de intervenție.

Doamnelor și domnilor senatori,

Transmit o urare de felicitare și tradiționalul „La mulți ani!” către pompieri. Succes în activitate! Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Încă un penal via Hayssam: Titus Corlățean?!”.

Liderii informali ai PSD, Iliescu și Năstase, dimpreună cu pupilul Ponta, folosesc situația tensionată din Siria pentru a spăla putina finanțărilor dubioase de care au beneficiat ani buni din partea lui Omar Hayssam, cel pe care Iliescu l-a luat în avionul prezidențial în multe vizite oficiale, prezentându-l ca „om de afaceri român”. Pentru aceasta, i-au oferit lui „Dark Horse”, alias Titus Corlățean, șansa să se joace de-a ministrul din umbră al afacerilor externe.

Reamintesc că Omar Hayssam – om de afaceri cu dublă cetățenie, siriană și română – a fost condamnat de justiția română, în lipsă, la 20 de ani de închisoare pentru terorism, în răpirea a trei reporteri români la Bagdad. Fuga acestuia, după ce a fost eliberat din închisoare pe motive medicale, la solicitarea Parchetului, a determinat revocarea din funcții a șefilor serviciilor de informații și a procurorului general al României.

Omar Hayssam, aflat din ianuarie 2008 în Penitenciarul nr. 1 din Siria pentru o altă faptă, de unde va fi eliberat la 9.01.2012, ar putea fi extrădat imediat în România, unde, într-un an electoral extrem de important, ar putea „etala” multe dintre afacerile necurate făcute în spatele paravanului PSD, torpilând în acest fel orice șansă a USL să câștige alegerile locale și parlamentare.

Ratificarea acordului cu Siria privind extrădarea este blocată la Comisia pentru politică externă din Senat. După ce aceasta a fost aprobată în Camera Deputaților, Victor Ponta a ordonat să fie blocată, cu orice preț, la Senat. Așa veți

înțelege de ce, deunăzi, Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă a Senatului, a declarat că „a înghețat” ratificarea acordurilor de extrădare cu Siria, deoarece actualul președinte al acestei țări, Bashar al-Assad, cel care a semnat în noiembrie 2010 la București, împreună cu președintele Băsescu, aceste acorduri, nu ar mai avea legitimitate.

El a spus că evaluarea politică a comisiei a fost în sensul că aceste acorduri sunt necesare, după care a început... o abureală agramată: „Dar noi, la nivelul Parlamentului (...), este bine să evităm să ne asumăm anumite gesturi care în relațiile internaționale, astăzi, când regimul statului respectiv a recurs și recurge la acțiuni de reprimare violentă a propriei populații, aceste gesturi ar fi putut fi interpretate negativ, ca o modalitate de cooperare cu un regim care este supus sancțiunilor internaționale și sancțiunilor UE. Vom ieși din procedura înghețată de ratificare numai la momentul când vor exista motive obiective să facem acest lucru.”, a spus Corlățean.

Declarația politică se intitulează „Comasarea alegerilor, ca excepție, nu ca regulă”.

Comasarea datelor alegerilor locale și parlamentare, precum și schimbarea actualului sistem de alegere a parlamentarilor cu unul majoritar, într-un tur sau două, precum și eliminarea sau nu a pragului electoral, trebuie făcute cu multă atenție și, mai ales, cu chibzuință în ceea ce privește efectele ulterioare.

Comparativ cu alte țări, care au făcut în timp modificări minore în sistemele electorale, noi tindem să trecem foarte repede la schimbări majore, de la un sistem de reprezentare proporțională la un sistem majoritar, fără să înțelegem în totalitate modificările și efectele care intervin. Cu alte cuvinte, tindem să trecem de la un sistem electoral specific unei democrații consensuale la un sistem electoral specific unei democrații de tip majoritar.

Ultima variantă testată a modului de alegere a reprezentanților în Parlament a dus la acele anomalii pe care le știm foarte bine. Acest lucru s-a întâmplat pentru că s-a negociat în ultimele luni înainte de alegeri. De la o formulă majoritară, s-a ajuns la una mixtă. Efectele nu au fost luate în considerare cu seriozitate.

Cunoaștem, fără îndoială, că orice democrație trebuie să aibă în vedere o stabilitate a sistemului electoral. Este riscant să bulversăm electoratul de la un an la altul. Orice decizie care se va lua în legătură cu modul de alegere a parlamentarilor trebuie să reflecte un grad ridicat de consensualitate a clasei politice. Asta ca să nu mai facem o reformă și peste patru ani.

În ceea ce privește modificarea pragului electoral, ar fi o greșeală enormă dacă am da drumul în Parlament partidelor extremiste, radicale, cu înclinații antisistem, fie ele de stânga sau de dreapta. Dacă eliminăm pragul electoral, riscăm să ne trezim cu un parlament și mai pestriț și cu un sistem de partide fărâmițat. Ca urmare, și generarea unor coaliții va fi mai dificilă. Chiar dacă se va decide introducerea unui sistem majoritar, pragul electoral se justifică tocmai din aceste motive.

Pentru că trecem printr-o perioadă de criză, am putea să facem un efort politic colectiv pentru a diminua cheltuielile, atât cele de la bugetul de stat, cât și cele ale partidelor. Am da un exemplu politic bun electoratului.

Declarația politică este intitulată „Aurul românesc – adevăr sau provocare”.

Stimați colegi,

Rezerva națională de aur a constituit un subiect intens discutat în ultima perioadă, culminând cu declarația președintelui potrivit căreia România a vândut aur ca să plătească pensii și salarii. Declarația a fost retrasă ulterior, este drept, fiind caracterizată de purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale drept o „imprecizie”. Eu aș numi-o gafă, dar nu mă opresc acum asupra terminologiei folosite, pentru că mă interesează fondul problemei.

Tot domnul președinte Traian Băsescu a afirmat, în același context, că rezerva de aur a României trebuie să crească, dându-și în felul acesta acordul pentru proiectul Roșia Montană.

Ceea ce m-a surprins pe mine nu a fost această declarație specifică președintelui, care reacționează în funcție de interesele de moment, ci intervenția promptă a guvernatorului BNR, care imediat a și anunțat că va analiza necesitatea creșterii rezervei de aur a României în consiliul de administrație al băncii.

Mă bucur că relația dintre instituția prezidențială și BNR funcționează atât de bine, însă mi-aș dori foarte tare să știu când are dreptate guvernatorul Mugur Isărescu: atunci când spune, în iulie 2010, citez, că „avem o rezervă de aur mare” sau atunci când ia în discuție mărirea acesteia, imediat după declarația prezidențială?

Precizez aici că rezerva noastră este de 103,7 tone de aur și înțeleg de la consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, că după 1989 ea a crescut constant, iar România nu a vândut niciun gram de aur.

Constatăm deci că nu s-a modificat nimic din 2010 și până astăzi, în afară de opțiunile președintelui Traian Băsescu. Evident că întrebarea care se naște acum este legată de rolul guvernatorului Băncii Naționale a României, și anume dacă Domnia Sa face din opțiunile președintelui României ținte de atins în activitatea BNR.

Eu îmi doresc ca în consiliul de administrație al băncii să se rezolve probleme de substanță privind rolul și atribuțiile Băncii Naționale stabilite prin lege, și nu dorințele președintelui manifestate într-o vizită de popularitate la Roșia Montană.

Declarația politică se intitulează „Managerii privați – noii «băieți deștepți» ai României”.

Stimați colegi,

Uneori, abuzăm de înțelepciunea, de zicalele din popor, dar, alteori, tare potrivite mai sunt. „Țara arde și baba se piaptănă” este zicala care merge mănușă cu situația din acest moment.

În spitale, bolnavii de cancer nu mai beneficiază de tratamente, pentru că nu sunt bani. În școli, clasele I–VIII vor ajunge să fie ținute de un singur educator, pentru că nu sunt profesori. În tribunale, procesele se judecă zeci de ani, pentru că nu sunt judecători. Crește numărul copiilor abandonați pe stradă, prin pubelele de gunoi, în scara blocurilor, pentru că mamele nu au bani să-i hrănească. Crește abandonul școlar, pentru că părinții nu au bani să-și trimită copiii să învețe. Crește numărul sinuciderilor, pentru că nu sunt locuri de muncă, firmele închid porțile una după alta, nu mai există nicio luminiță la capătul tunelului, pentru că tunelul a devenit... infinit. Guvernul Boc nu face nimic pentru toți aceștia, mai taie salarii, mai reduce indemnizații, în schimb face totul pentru camarila politică.

Cum, s-au ocupat toate posturile de ambasador în țările calde? Cum, nu mai sunt locuri în instituții bine plătite și deloc controlate? Cum, abonații la licitațiile publice nu mai au posturi libere? Cum, s-au terminat toate sinecurile? Nu-i nimic, pentru oamenii noștri se găsesc întotdeauna soluții. Așa îi liniștește Băsescu, secondat de Boc, pe cei care nu au mai avut loc la masa... statului.

Și așa s-au inventat noile posturi de manageri privați. Pentru servicii trecute, prezente sau viitoare, pentru prietenii mai vechi sau mai noi, noii „băieți deștepți” ai României vor câștiga milioane de euro pe an, mai mult decât marii corporatiști ai lumii, șeful Exxon Mobil sau șeful IBM, Google, Coca-Cola... Și, culmea, acești bani le vor intra în buzunar nu din afaceri private, ci... din afaceri publice.

Se terminaseră problemele din România, se eradicase sărăcia, plătiserăm toate împrumuturile externe și nu mai aveam ce face cu banii? Domnii Băsescu și Boc așa gândesc. Pe final de mandate, să mai dea un tun statului.

Declarația politică se intitulează „Criza economică și necesitatea creării de noi locuri de muncă”.

Stimate colege și stimați colegi,

Privim cu tot mai multă îngrijorare cum o nouă criză financiară se pregătește să se extindă la nivel global. Peste tot în Europa și în întreaga lume, guvernele cu adevărat responsabile sunt în căutare de strategii eficiente pentru evitarea dezastrului. Situația din Grecia este un risc pentru întreaga economie UE, iar „conexiunile” cu țara noastră nu sunt doar de proximitate geografică. În întreaga zonă euro s-a dat alarma, alte state membre ale Uniunii Economice și Monetare fiind amenințate de criză.

Teama unei noi recesiuni economice și șomajul în creștere, manifestate tot mai acut în societatea americană, l-au făcut pe președintele Barack Obama să ceară sprijinul Congresului în susținerea proiectului legislativ

„The American Jobs Act”, într-un efort de relansare a economiei SUA prin crearea a două milioane de noi locuri de muncă, în paralel cu reducerea taxelor și reconstruirea infrastructurii.

Dincolo de reflexul absolut democratic de consultare a forului legislativ, care există peste tot în lumea civilizată, reflex care pe meleagurile dâmbovițene este din ce în ce mai rar, atât timp cât este ignorat articolul 61 din Constituția României, care stipulează fără echivoc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, constatăm că națiunile lumii caută asiduu soluții eficiente pentru ieșirea din criză prin măsuri constructive, prin investiții, prin susținerea mediului de afaceri și crearea de noi locuri de muncă.

Ceea ce nu știe o lume întreagă este că președintele Băsescu a găsit în mod miraculos soluția: „Ne rugăm la Dumnezeu, Franța, Germania, Italia și Spania.”

În plus, deși la noi criza este perpetuă, auzim, fie de la Cotroceni, fie de la Palatul Victoria, că am ieșit deja din ea, proclamându-se, în mod triumfalist, creșteri firave de... 1% ale economiei și perspectivele luminoase care există în acest sens.

În același timp, pentru a nu fi cuprinși de prea multă euforie, ni se comunică noi tăieri de locuri de muncă în sectorul bugetar, sistarea ajutoarelor de încălzire pentru populație, înăsprirea condițiilor de creditare pentru mediul de afaceri, restrângerea facilităților, și așa anemice, pentru sectorul întreprinderilor mici și mijlocii. Nimic însă despre măsuri concrete pe care să le adopte Guvernul privind stimularea creșterii economice și crearea de noi locuri de muncă, într-o țară care „strălucește” oricum în regiune printr-un nivel ridicat al fiscalității și al impozitului pe profit.

Declarația politică este intitulată „Populism ieftin, căldură scumpă”.

Stimate doamne și stimați domni,

În prima mea declarație politică din această sesiune parlamentară aș dori să mă refer la o problemă gravă, care afectează milioane de români și care este tratată la modul cel mai populist posibil de către Cabinetul Boc. Mă refer la ordonanța de urgență adoptată pe 31 august, prin care Guvernul PDL modifică acordarea ajutorului pentru căldură și elimină subvenția la gigacalorie pentru populație.

Actul normativ prevede o creștere a ajutoarelor de încălzire acordate persoanelor considerate „vulnerabile” și extinde numărul beneficiarilor de la 200.000 la 330.000 de gospodării. Aceasta ar fi vestea bună. Numai că, în cazul Cabinetului Boc, o veste bună nu vine niciodată singură, ea este însoțită mereu și de una rea.

Vestea rea pentru români este că PDL va elimina subvenția de la bugetul național pentru gigacalorie. Ce înseamnă asta? Că peste 70% din populația urbană a României nu va mai primi niciun sprijin de la stat. Conform calculelor PSD, peste 1,2 milioane de familii din zona urbană se vor trezi cu o problemă insurmontabilă: creșterea cu 30-40%, chiar și cu 50% a facturii la încălzire!

Principiul aplicat de PDL și Emil Boc prin acest act normativ este cât se poate de simplu: cu o mână au luat mult de la mulți, iar cu cealaltă au dat puțin la puțini. Iei de la 1,2 milioane și dai la 130.000, argumentând că „într-un stat democratic nu se pot acorda ajutoare sociale la toată populația” și că trebuie sprijinite „doar păturile care au nevoie de ajutorul statului. Doar în comunism toată lumea era ajutată la fel de stat”, cum încerca să ne explice deunăzi domnul ministru Sebastian Lăzăroiu.

## Stimați colegi,

Avem în fața noastră o nouă mostră de demagogie grosolană marca PDL. Ce fac domnul ministru Lăzăroiu și alți lideri portocalii nu este altceva decât să învrăjbească oamenii. Ei continuă politica PDL care a stăpânit România, învrăjbindu-i în permanență pe români. Acum, se vine cu sloganul populist: bogații să nu fie ajutați, Guvernul PDL are grijă doar de cei săraci.

Pentru domnul Lăzăroiu și PDL, „vulnerabili” sunt doar aceia care au un venit sub 786 de lei. Toți ceilalți, inclusiv cei care au cu un leu peste acest prag, sunt deja trecuți la categoria „bogați”, iar față de aceștia statul nu mai are nicio obligație, aceștia nu mai trebuie sprijiniți deloc. Așa înțelege guvernarea de dreapta să aplice principiile solidarității și echității sociale.

Declarația politică este intitulată „Bacalaureat 2011 – cel mai trist record al ultimilor 20 de ani”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

„Examenul de maturitate”, așa cum este, în esența sa, examenul de bacalaureat, a pecetluit sumbru, în acest an, cel mai răsunător eșec al guvernării actuale, fiind cea mai amară lecție pe care Guvernul Boc, prin ignorarea factorului uman și programele politice inadecvate, și-o putea administra singur. Nu numai că au fost cele mai slabe rezultate din ultimii 20 de ani la acest capitol atât de important pentru confirmarea valorii învățământului preuniversitar, dar au stabilit, spre rușinea organizatorilor, și un alt record trist, care nu face decât să completeze nefericit tabloul anului școlar care s-a încheiat: cei mai mulți elevi eliminați din examen pentru fraudă sau tentativă de fraudă.

Comparativ cu anul trecut, 2010, când au fost eliminați din examen, numai în sesiunea de vară, 661 de elevi pentru fraudă sau tentativă de fraudă, în acest an numărul lor a fost dublu, tot în sesiunea iunie–iulie.

Un alt fenomen care ar trebui să constituie un semnal de alarmă extrem de serios pentru formatorii generațiilor viitoare de absolvenți de liceu este faptul că, la nivelul întregii țări, s-a înregistrat chiar abandonul examenului, în sesiunea de toamnă a bacalaureatului clase întregi de elevi părăsind sălile de examen la nici o oră de la debutul probelor la matematică și la proba scrisă la alegere a profilului.

Sigur, îi felicităm pe elevii merituoși care au obținut note bune la acest examen, dar nu trebuie să uităm că testul respectiv nu se adresează doar vârfurilor școlare, ci și celor care trebuie să demonstreze că și-au însușit principalii itemi dintr-o programă școlară concepută pentru a fi asimilată cu ușurință, și nu transformată într-un prag de nedepășit.

Așadar, promovarea a fost la examenul de bacalaureat de 45,72%, după soluționarea contestațiilor rămânând totuși cea mai scăzută din ultimii 20 de ani. În această toamnă, recordul dramatic menționat a fost dublat, dacă se poate spune așa, de cifra de promovare de doar 16,06%.

Declarația politică se intitulează „Inconștiența autorităților privind tranzacțiile cu certificate de dioxid de carbon”.

Doamnelor și domnilor,

## Stimați colegi,

Este deja o obișnuință a Guvernului de a pune piedici dezvoltării economiei românești. Comunicarea dintre instituțiile statului, asumarea obligațiilor prevăzute de acorduri internaționale, eludarea regulilor sunt principalele

motive pentru care România va pierde milioane de euro și economia românească va merge din blocaj în blocaj.

Mă refer în această declarație politică strict la blocarea vânzării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

În urma deciziei Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, România pierde 1,5-2 miliarde de euro, pe care i-ar fi putut încasa din vânzarea acestora. În același timp, activitatea unor mari unități din sistemul energetic sau metalurgie va fi blocată, pentru că acestea nu mai pot să-și completeze necesarul de certificate pentru anul 2011. De asemenea, blocarea proiectelor de implementare în comun (JI), care sunt în derulare în momentul de față, poate aduce penalități țării noastre de câteva sute de mii de euro pe zi.

Știm foarte bine că certificatele verzi se tranzacționează pe bursă. În timp ce producătorii primesc gratis astfel de certificate pentru fiecare MWh produs, poluatorii trebuie să le achiziționeze contra cost, într-o anumită cotă. Utilizarea surselor de energie regenerabilă este una dintre obligațiile asumate de România, conform legislației UE. În acest an, România ar fi trebuit să asigure cel puțin 10% din total producție energie din surse eoliene, țintă care nu a fost atinsă. Până în anul 2020, procentul ar trebui să ajungă la cel puțin 20%. În cazul în care România nu-și va respecta obligațiile asumate – un lucru deja vizibil –, țara noastră riscă plata unor penalități foarte mari, care s-ar reflecta în final în factura de electricitate.

Cum se întâmplă acest lucru? Autoritățile noastre nu-și fac temele. Ministerele și agențiile de resort au fost avertizate în nenumărate rânduri de Comitetul de Conformare al Protocolului de la Kyoto în legătură cu raportările inadecvate din inventarul național de emisii. Ce au făcut specialiștii noștri în mediu și economie? Au tratat toate aceste avertismente cu indiferență. Astfel, specialiștii UE au interzis țării noastre nu numai vânzarea cotei disponibile, ci orice tranzacție cu certificate de emisii până la sfârșitul acestui an.

Declarația politică este intitulată „Agricultura românească. Care agricultură?”.

## Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Ani și ani de zile ne-am tot mândrit spunând cu fiecare ocazie că România este „grânarul Europei” și că țara noastră a fost una productiv agrară, fapt ce a ajutat la dezvoltarea sa.

În ultimii douăzeci de ani, această sintagmă a devenit doar un subiect de amintire atunci când vrem și noi să dovedim că lucrurile nu stau atât de prost cum par sau cum o spun cei din afară.

În acest moment, din cele 23,8 milioane de hectare, cât însumează teritoriul României, suprafața agricolă reprezintă 61,7%, adică 14,7 milioane de hectare suprafață arabilă, situându-se ca suprafață agricolă pe locul 7 în Europa, după Franța, Spania, Germania, Polonia, Marea Britanie și Italia, și pe locul 5 în Europa ca suprafață arabilă, după Franța, Spania, Germania și Italia.

În ceea ce privește fondul funciar, acesta este distribuit astfel: terenul arabil ocupă aproximativ 64% din suprafața agricolă, 4,8 milioane de hectare fiind ocupate de pășuni și fânețe, în timp ce viile și fânețele reprezintă în jur de 3%.

Toate aceste statistici primare nu ar trebui să facă altceva decât să motiveze în a acorda agriculturii românești un loc binemeritat.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România avea și are nevoie mai mult ca oricând să transforme agricultura într-un domeniu modern, performant, cu adevărat adaptat

standardelor europene, cu atât mai mult cu cât dispune de un potențial natural fantastic, care îi oferă toate șansele spre performanță și recăpătarea renumelui pierdut.

Aproximativ 45% din populația României este reprezentată de cea rurală. Mediul rural, care întâmpină în acest moment numeroase probleme, are nevoie de o revigorare serioasă, ce trebuie realizată concomitent cu modernizarea. Cu toții am văzut și vedem comune și sate ce par pustiite, cu țărani ce merg să lucreze la oraș pentru a-și câștiga traiul zilnic, comune și sate românești ce par asemenea așezărilor create artificial în epoca căutătorilor de aur din America.

Declarația politică este intitulată „71 de ani de la masacrele de la Ip și Treznea”.

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

Azi se împlinesc 71 de ani de la una dintre cele mai îngrozitoare atrocități comise de armata horthystă pe teritoriul românesc, în complicitate cu grofii locali și alți indivizi cu orientări extremiste. Mă refer aici la măcelul de la Ip, din noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, noaptea Înălțării Sfintei Cruci, când 157 de români au fost masacrați de trupe militare și paramilitare ale regimului lui Miklós Horthy.

Imediat după ce a intrat în vigoare Dictatul de la Viena, în doar 11 zile, criminalii horthyști au ucis aproximativ 1.000 de români. Masacrele au început în 7 septembrie, în localitatea bihoreană Mihai Bravu, și au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitați în centrul orașului Gheorgheni, județul Harghita. Însă cel mai afectat de teroarea horthystă a fost județul Sălaj, unde au fost masacrați 477 de români. Extrem de lovite de atrocități au fost localitățile Ip, cu 157 de martiri, și Treznea, cu 87 de martiri.

În 1946, Tribunalul de la Cluj a condamnat și executat autorii acestor masacre. După ani, comuna Ip a fost declarată localitate-martir, iar în memoria celor 157 de victime a fost înălțat un monument impunător.

Extrem de emoționante mi s-au părut cuvintele lui Gavril Butcovan, unul dintre supraviețuitorii măcelului de la Ip, care, ironia sorții, a decedat anul trecut chiar pe data de 14 septembrie și care spunea despre acea filă neagră din istoria României: „Vă iert pe toți pentru toate!” În anul 2006, vocea lui s-a făcut cunoscută prin apariția unei cărțidocument, intitulată sugestiv „O pagină de istorie scrisă cu sânge”. Aici își dezvăluie marea durere, clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani.

„Scriind această carte – mărturisește el –, am vrut să spulber uitarea și să spun adevărul, oricât ar fi acesta de dureros și deranjant. Nu împărtășesc niciun resentiment, sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940.”

Nu pot decât să mă plec cu adânc respect în fața vorbelor acestui mare om. Nici masacrul de la Ip, nici cel de la Treznea, și nici un alt măcel săvârșit în numele oricărui crez, oricât de înflăcărat sau aberant ar fi el, nu au voie să se repete!

Declarația politică este intitulată „Până la urmă, cu ce se ocupă Ministerul Educației?”.

Prezent, luni, la festivitățile ocazionate de deschiderea noului an școlar, domnul ministru Daniel Funeriu a făcut o declarație șocantă. Nu am să-l citez, dar, în linii mari, Domnia Sa a spus că ministerul pe care îl conduce – știm cu toții cum – nu se ocupă de ziduri, ci de elevi! Altfel spus, școlile care stau să cadă peste elevi nu intră în sfera de preocupări și în competențele Domniei Sale, niște competențe pe care, date fiind rezultatele la examenele din această vară, îmi este tot mai greu să le intuiesc.

În orice caz, stimați colegi, dacă pereții care stau să cadă peste elevi nu sunt obiectul preocupărilor ministeriale, probabil nu va mai dura mult și, după ce se va produce o nenorocire, pentru siguranța copiilor din bănci și a cadrelor didactice, domnul ministru Funeriu va implementa un nou concept – școala în aer liber. Un singur impediment – minor și acesta – va sta în calea unei noi „reforme” a educației românești: iarna!

Lăsând ironia la o parte, declarația domnului Funeriu face, în sfârșit, puțină ordine în haosul actualei guvernări. Declarația domnului Funeriu ne explică de ce ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, nu se ocupă de construirea de autostrăzi, ci de jecmănirea șoferilor, de ce ministrul sănătății – și fostul, și actualul – nu se ocupă de bolnavi, ci de închiderea spitalelor, de ce ministrul muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu, se ocupă de tăierea veniturilor populației, și nu de crearea locurilor de muncă, și lista poate continua la nesfârșit.

Revenind la domnul ministru Funeriu și la preocupările acestuia, îi lansez public o întrebare: dacă de școală ca atare nu se ocupă, cu ce se ocupă Domnia Sa și ministerul pe care îl conduce?

Declarația politică este intitulată „Pericolul nostalgiei după regimul Ceaușescu”.

Stimați colegi,

Nu știu dacă ați urmărit în ultimele zile fragmentele de interviu acordat de Nicu Ceaușescu în martie 1991. Și dacă n-ați făcut-o, cu siguranță ați citit știri despre cât de mare a fost audiența în timpul difuzării acelor mărturii ale vieții și istoriei familiei Ceaușescu.

De asemenea, comentariile și dezbaterile de după acest interviu relevă un fapt previzibil, în condițiile vieții pe care o duc oamenii astăzi: interesul pentru viața și banii familiei Ceaușescu se amestecă puternic cu amintirile despre o viață relativ liniștită și sigură a multora.

Atrag atenția asupra unui fenomen periculos: românii încep să regrete regimul acela totalitar. Și nu vorbesc despre nostalgicii care merg anual la mormintele lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu, ci despre tot mai mulți români din diverse medii sociale, care trăiesc disperarea acestor ultimi ani, în care văd că ei sărăcesc pe zi ce trece, iar cei de la putere se îmbogățesc constant.

Este extrem de grav că oamenii au început să se întrebe: era mai periculos stresul psihologic cauzat de un regim dictatorial sau cel de acum, cauzat de multele lipsuri și de lipsa de orizont și speranță, care sufocă tinerii, familiile cu copii sau bătrânii, sau câte sinucideri erau înainte de ’89 din cauza foametei și a sărăciei crase, ca acum?

Este incredibil că s-a ajuns până în acest punct, încât să privim cu îngăduință acea perioadă în care oamenii trăiau cu frica de regim, cu teama că pot face închisoare pentru că au exprimat liber ceea ce au gândit. Însă replica omului obișnuit de astăzi este aceasta: ce să fac cu libertatea, când mor de foame?

Poate ar trebui ca cei din conducerea țării să se gândească la modul cel mai serios la acest pericol și să își schimbe atitudinea față de drepturile cetățenești pe care le încalcă astăzi.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Fostul primar, actualul premier – viitor deputat de Cluj?”.

Stimați colegi,

Aud tot mai des în ultimele zile ideea potrivit căreia la viitoarele alegeri pentru fotoliul de deputat din partea Clujului, ocupat până de curând de regretatul coleg al nostru de la UDMR, Pálfi Zoltán, va candida actualul premier Emil Boc.

Trebuie să recunoașteți că ar fi o ieșire mai mult decât demnă din drama guvernelor Boc 1, 2, 3 și 4. Pe de altă parte, înțeleg de aici că acea rebrenduire a PDL, despre care au început să vorbească liderii partidului, ar putea însemna și lovitura de imagine prin care premierul, pătat de rușinea unei guvernări păguboase, este spălat și uns deputat de Cluj.

Însă modul în care PDL pregătește acest pas este, așa cum ne-a obișnuit, ilegal, tărăgănând procedura de recunoaștere a decesului, de declarare a vacantării postului..., că doar Emil Boc mai are câte ceva de făcut la Palatul Victoria.

Indiferent de planurile interne ale puterii, România merge mai departe și ea trebuie guvernată, iar românii ar trebui să se aștepte la tot felul de tertipuri de felul acesta din partea partidului aflat la guvernare, din dorința de a mai câștiga o parte din voturile lor.

Am văzut exemplul altor state, care cer socoteală premierilor pentru lipsa lor de reacție în fața crizei, pentru măsurile proaste sau pentru antrenarea țării în împrumuturi greu de suportat. Noi, se pare, îl vom răsplăti pe primministru cu un loc în Parlament.

Mai adaug că va fi interesant punctul de vedere al viitorului deputat Emil Boc, pus față în față cu propriile declarații de premier, când denigra categoria parlamentarilor, atrăgând ura și disprețul maselor.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Românii și România au nevoie de soluții”.

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin vrajbă pier și cele mari.” (Sallustius)

Voi începe declarația mea pornind de la mesajul de mulțumire adresat de domnul președinte Băsescu organizației UNPR: „Vă consider parteneri loiali în această guvernare și vă asigur că, împreună cu domnul ministru Oprea, cu domnul ministru Diaconescu, cu domnul ministru Sârbu, adesea ne consultăm înainte să apară deciziile. Să nu credeți că este posibil ca vreo decizie politică a Guvernului să se ia fără consultarea conducerii partidului dumneavoastră. Pentru mine, toate partidele de la guvernare sunt parteneri egali și le tratez ca atare.”, considerând că acest epitet, „loial”, ne caracterizează și ne onorează în același timp.

Dragi colegi,

Calea pe care a ales-o organizația din care fac parte a fost aceea de a sluji interesul național, indiferent de orice conjunctură și constrângeri. Ne-am asumat riscul de a participa în coaliție pentru găsirea soluțiilor într-o perioadă de criză economică mondială și, implicit, riscul de a fi criticați de opoziție.

Critica destructivă nu ne va caracteriza niciodată, trădarea nu este o caracteristică a noastră, din moment ce servim interesul național. Nu am trădat și nu vom trăda niciodată poporul român, dar nici nu vom întoarce celălalt obraz opoziției, și nici nu vom intra pe terenul „canibalizării politice”. (Cristian Diaconescu)

În timp ce liderii USL își educă simpatizanții folosind un limbaj plin de epitete tendențioase și îi îndeamnă la sfâșierea verbală a partenerului de dialog, ne dăm seama că în spatele acestui circ mediatic nu se găsește nicio soluție concretă, iar dacă învățăceii își vor depăși dascălii, atunci vor culege ce au semănat – violența verbală și lipsa faptelor concrete.

Ceea ce noi insuflăm tinerilor a fost și este faptul de a excela prin idei strălucite, aplicabile, prin dialogarea cu

puterea argumentelor, nu a ridicării de ton, prin respect și urmărirea interesului național, care să ducă la progres.

Conștientizarea responsabilității ne va caracteriza permanent acțiunile, și acesta este modelul și imboldul pe care îl dăm tinerei generații. Scara valorilor noastre pornește de la trei piloni principali: interesul național, solidaritatea, dialogul social. Aceste elemente sunt baza construcției noastre și ștafeta pe care o vom preda tinerei generații.

Declarația politică se intitulează „Adevărata reformă a educației se face acum (partea a II-a)”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

După ce săptămâna trecută am vorbit despre examenul de bacalaureat și despre cei 20 de ani în care sistemul de învățământ a tot fost abramburit de către miniștrii care s-au aflat la conducerea sa, astăzi revin pentru a întări cele spuse atunci și pentru a aduce noi argumente.

Noul an școlar a început cu peste 92% din școli autorizate sanitar și 100% din posturi acoperite, respectiv aproximativ 300.000 de posturi la nivel național. Din acest total, aproape 80% din cadrele didactice sunt titulare pe post, 18,72% sunt suplinitori, doar 1,21% din profesorii aflați astăzi la catedră sunt pensionari și numai 0,60% din totalul dascălilor sunt reprezentați de către personal didactic asociat.

Toți, dar absolut toți copiii din clasa I au manuale noi, iar la nivel general 99% din elevii din țara noastră au găsit, în prima zi de școală, manuale pe bănci. Cât despre rechizite, ministerul oferă astfel de produse gratuit unui număr de 650.000-700.000 de copii. Potrivit MECTS, majoritatea județelor va finaliza distribuirea până la termenul legal, 1 octombrie. În unele județe, aceste rechizite sunt pe băncile copiilor. Sunt situații speciale, în Botoșani și Vâlcea, unde procedurile legale de achiziție durează, dar și acolo rechizitele vor fi distribuite în timp util.

Cât despre măsurile ce vor fi luate în noul an școlar, toate cadrele didactice din țară au primit, înaintea începerii anului școlar, o foaie de parcurs ce cuprinde măsuri cu aplicabilitate imediată și de natură să aducă rezultate concrete pe termen scurt, mediu și lung, pe trei axe.

Prima dintre acestea o reprezintă reducerea absenteismului școlar – deopotrivă al elevilor și al cadrelor didactice –, al cărei obiectiv este prevenirea, monitorizarea și reducerea absenteismului, scop de care directorii vor fi primii responsabili. A venit timpul să ne distanțăm, așa cum susține și conducerea ministerului, de imaginea directorului-jupân cu spate politic și, împreună, să impunem imaginea directorilor apropiați de elevi și părinți, apropiați de nevoile comunității, care își înțeleg responsabilitățile uriașe de pe umerii lor.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Dați-mi voie să salut prezența în plenul nostru a unui grup de studenți la relații internaționale la Universitatea „Nicolae Titulescu”, stagiari în Senatul României, la Comisia pentru politică externă.

Bine ați venit! Sper să aveți ce să învățați pozitiv din prezența dumneavoastră în Senat.

Mulțumesc.

Îl invit pe domnul senator Emilian Valentin Frâncu să prezinte Declarația cu privire la Ziua Internațională a Democrației.

După aceea, vom intra în problemele specifice ale plenului nostru.

Domnul senator Emilian Valentin Frâncu.

## **Domnul Emilian Valentin Frâncu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Stimați colegi,

La 15 septembrie întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Democrației. Aceasta este, mai mult decât oricare altă zi internațională sau europeană, o sărbătoare a parlamentelor, o dată simbolică la care, reafirmând valorile perene ale democrației, reconfirmăm rolul central al instituției parlamentare în orice societate democratică.

Uniunea Interparlamentară este o structură echivalentă cu Organizația Națiunilor Unite la nivel parlamentar și, de aceea, rolul său este din ce în ce mai puternic în impunerea unor principii democratice în toate țările lumii.

Nu întâmplător, alegerea de către Organizația Națiunilor Unite a zilei de 15 septembrie pentru celebrarea Zilei Internaționale a Democrației corespunde adoptării de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, a „Declarației universale privind democrația”, document care reafirmă principiile fundamentale ale democrației și elementele definitorii ale unei guvernări democratice.

La inițiativa Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, Ziua Internațională a Democrației a fost celebrată în fiecare an, încă de la prima sa ediție, din 2008, atât de Senat, cât și de Camera Deputaților.

Regret, într-un fel, că la această dată, la acest moment, într-un fel festiv și care ne privește pe toți, suntem atât de puțini parlamentari prezenți în sala dezbaterilor.

La începutul anului viitor, Uniunea Interparlamentară și Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare vor publica prima ediție a Raportului parlamentar mondial, un proiect ambițios, care încearcă să ofere o imagine globală asupra situației parlamentelor lumii, a rolurilor lor în continuă schimbare și a modalităților în care răspund cerințelor legate de guvernare și așteptărilor din partea cetățenilor și societății.

Cum legitimitatea parlamentară depinde într-o proporție covârșitoare de măsura în care Parlamentul răspunde nevoilor și aspirațiilor cetățenilor, primul Raport parlamentar mondial va examina tocmai relația dintre Parlament și cetățeni, particularitățile și mecanismele de consolidare a dialogului politicienilor cu alegătorii în diferite țări și regiuni ale lumii.

Mulțumim domnului senator Frâncu.

Domnul lider Rădulescu dorea să facă o precizare, de aceea îl invit la microfonul central.

Este vorba numai de chestiuni organizatorice.

Grupul parlamentar al PDL avea trei locuri disponibile în trei comisii și anunț ocuparea a două dintre ele, prin nominalizarea domnului senator Tudor Panțuru la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și a domnului senator Iulian Urban la Comisia pentru românii de pretutindeni, rămânând ca, în scurt timp, să facem nominalizarea și pentru postul liber de la Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Am să-l invit și pe domnul senator Ilie Sârbu să facă un anunț similar, din câte înțeleg.

La Comisia pentru egalitatea de șanse, în locul doamnei senator Elena Mitrea, grupul nostru parlamentar a nominalizat-o pe doamna senator Doina Silistru.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Am să vă

Domnul senator Iulian Urban, Comisia pentru românii de pretutindeni.

Reiterez solicitarea către liderii de grup parlamentar pentru a confirma, împreună cu stafful, componența nominală actualizată a tuturor comisiilor permanente, pentru a putea să fim în bună rânduială.

Am intrat în normal. Colegii și colegele care erau în mai multe comisii decât prevedea regulamentul au fost, practic, în acest moment, aduși într-o participare regulamentară în cadrul comisiilor noastre permanente.

La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarei inițiative legislative: Proiectul de lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Guvernul dorește să susțină? Domnule secretar de stat, vă rog.

## **Domnul Gheorghe Popescu** – _președintele_

_Administrației Fondului pentru Mediu_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Procedura de urgență propusă de Guvernul României pentru acest proiect de act normativ se justifică prin faptul că, așa după cum cunoașteți, în lunile mai și iunie ale acestui an, Curtea Europeană de Justiție a emis două hotărâri prin care a sesizat o discriminare indirectă în piața auto second-hand din România, între mașinile de pe piața second-hand internă și cele care se cumpără din afara țării.

În aceste condiții, din luna mai și până acum, lucrând pe acea lege veche, pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, ne aflăm în neconformitate cu regulile europene și, din acest motiv, încercăm ca prin această inițiativă legislativă să urgentăm procedura și să intrăm în normalitate.

De altfel, se întâmplă niște lucruri absolut anormale. Acum lucrăm conform legii vechi, fiscul încasează acea taxă de poluare, noi o cuprindem în bugetul ministerului, al Administrației Fondului pentru Mediu, contând pe ea. Cetățenii se adresează instanțelor, câștigă procesele și, după

trei, patru luni, își primesc banii. Ce se întâmplă? Se pierde timp și din partea cetățenilor, și a noastră, mai ales în instanțe, instanțele sunt foarte aglomerate cu această temă.

Din această cauză, Guvernul a considerat că este oportun să propună dezbaterea în procedură de urgență. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului președinte.

Vă rog să vă pronunțați cu privire la dezbaterea în procedură de urgență a Proiectului de lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

38 de voturi pentru, 36 de voturi împotrivă și nicio abținere, procedură de urgență pentru acest proiect de lege.

Dați-mi voie să vă

Am rugămintea către liderii de grup să se consulte cu privire la eventualitatea unui Birou permanent reunit. Înțeleg că vom fi sesizați cu propunerile legate de înființarea unui nou minister. Sunt și alte teme, inclusiv completări ale unor instituții aflate în subordinea Parlamentului și pe care plenul reunit le aprobă.

Rog toți liderii de grup să încerce să aibă un punct de vedere pentru a putea să discutăm cu colegii de la Camera Deputaților.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile.

Domnul secretar de stat Vasile Timiș... vorbește la Camera Deputaților. Până când vorbește și în Senat, dezbaterea proiectului de lege mai așteaptă.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind introducerea unor măsuri pentru creșterea prestigiului educației în învățământul primar, clasele I–IV, și gimnazial.

Este inițiativa legislativă a unui coleg deputat.

Îl rog pe domnul secretar de stat Király Andrei Gheorghe să ne precizeze punctul de vedere al Guvernului. Vă rog, microfonul 8.

## **Domnul Király Andrei Gheorghe** – _secretar de stat_

_în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului_ **:**

## Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Într-adevăr, cu toții dorim să creștem prestigiul școlii și al rezultatelor obținute de elevi, însă, în momentul de față, această propunere legislativă a primit un aviz negativ din partea Guvernului și din partea ministerului.

Mulțumesc domnului secretar de stat. Domnule președinte Hărdău, raportul comisiei, vă rog.

## Mulțumesc.

Propunerea legislativă privind introducerea unor măsuri pentru creșterea prestigiului educației în învățământul primar, clasele I–IV, și gimnazial a fost analizată în cadrul comisiei.

Avem un aviz favorabil, cu observații și propuneri luate în considerare din partea Consiliului Legislativ.

Din partea Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului avem un aviz negativ.

În cadrul comisiei, cu 6 voturi pentru, 4 voturi împotrivă și o abținere, s-a adoptat un raport de respingere, cu motivele invocate aflate în raport.

În raport cu obiectul de reglementare, face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte. Sunt intervenții și dezbateri pe fond?

Domnul lider Hașotti, urmat de domnul senator Günthner. Microfonul central pentru domnul lider Hașotti.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva acestei propuneri legislative și vă voi spune și un punct de vedere personal: nu sunt surprins că această propunere legislativă vine din partea unui parlamentar al PDL.

Propunerea solicită ca la clasele I–IV să fie uniforme școlare. Dat fiind faptul că în PDL există, cum am văzut, o disciplină cazonă, acesta este motivul pentru care nu mă surprinde. Mă surprinde însă că tocmai domnul Cristian Preda, care mai mișcă în front...

Cezar Preda!

## Cezar Preda!

...care mai mișcă în front, a făcut această propunere, dar, sigur, tot PDL se numește.

Vom vota, evident, împotriva acestei propuneri, suntem liberali și nu vedem de ce trebuie ca la clasele I–IV să fie introduse uniformele școlare.

Dacă dumneavoastră, de la PDL, doriți uniforme, puteți veni dumneavoastră în uniforme. Noi nu avem nimic împotrivă.

Mulțumesc. Domnul senator Günthner. Microfonul 2.

școlară să funcționeze, și părinții, cu profesorii din fiecare școală în parte, eventual cu autoritățile locale, cu copiii să decidă acest lucru.

Cred că aici, de fapt, comisia a hotărât într-un mod foarte corect, lăsând această autonomie la nivelul școlilor, fiecare școală să decidă ce fel de uniformă să poarte, și nu a căzut în capcana ca noi să decidem dacă este obligatorie sau nu purtarea uniformei. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, în ceea ce privește titlul foarte pompos – „creșterea prestigiului școlilor românești” –, cred că este inspirat din „Epigonii” lui Eminescu, tinerii care mergeau la școli de prestigiu de la Paris ca să învețe să lege nodul la cravată, și de aici s-ar trage prestigiul școlilor. Cred că sunt alte lucruri mult mai importante decât îmbrăcămintea care dau prestigiu școlilor.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Doamna senator Olguța Vasilescu, microfonul 4.

## Stimați colegi,

Ideea nu este nouă. În 11 ani de când sunt în Parlamentul României, cred că această inițiativă legislativă a fost rulată de câteva zeci de ori și de fiecare dată ideea a fost că, populația școlară fiind foarte săracă, o foarte mare parte dintre elevi sau mai precis părinții lor nu-și permit să-i îmbrace zilnic altfel. Și știți cum se întâmplă, în licee cel puțin, unii care au mai mulți bani poate epatează. Același lucru se întâmplă și în fața profesorilor. Profesorii, de multe ori, nu au o mașină care să coste cât celularul unui elev de familie bună.

Inițiativa ar avea un sens numai dacă aceste uniforme ar fi plătite de stat, pentru că, în cazul în care îi punem pe elevi să și le cumpere – probabil, ați văzut și dumneavoastră că, la ora actuală, există câteva licee în România care au introdus uniformele, în baza unei alte legi, despre care voi vorbi mai târziu –, ei bine, uniformele școlare costă extraordinar de mult. Practic, nu ar fi niciun fel de soluție pentru copiii foarte săraci.

Mai există o lege – care s-a votat în unanimitate, din câte îmi amintesc, în Parlamentul României – privind introducerea însemnelor obligatorii în școli. Cu alte cuvinte, elevii ar trebui să aibă un semn distinctiv: un număr matricol, cum era odată, o insignă, o eșarfă, ceva la modul să nu poată intra în școlile din România alți elevi decât cei care învață în școala respectivă. Așadar, există o idee care să acopere și această chestiune.

Altfel spus, eu nu mai văd rostul unei astfel de inițiative legislative și felicit comisia că a dat un asemenea vot. Vă mulțumesc.

Domnul senator Severin, urmat de domnul senator Mang. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Cred că problema care trebuie discutată, trebuie decisă aici, nu este dacă să poarte sau să nu poarte copiii uniformă, ci problema asupra căreia trebuie să hotărâm este dacă noi suntem cei care trebuie să hotărâm dacă acești copii, în școală, să umble cu uniformă sau să lăsăm autonomia

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Personal, sunt împotriva acestei propuneri legislative, pentru că nu cred că introducerea uniformei, încazarmarea într-un cazarmament unic a elevilor, duce la creșterea prestigiului școlii românești. Prestigiul școlii românești crește în momentul în care atenția este îndreptată spre educație, este acordată condițiilor în care lucrează acești elevi și mai ales în condițiile în care au loc examene echitabile și coordonate eficient, nu pe diverse scenarii.

Dar, dincolo de acest aspect, cred că fiecare elev are dreptul să aibă o personalitate unică, și nu să se încerce să fie pierdut într-o uniformă care să-l introducă, dacă vreți, într-un spirit de turmă.

Să nu uităm că, în 1990, una dintre primele măsuri luate a fost abrogarea obligativității uniformelor. Eu înțeleg că ne întoarcem și din punct de vedere al respectului față de democrație, ne întoarcem și din punct de vedere al fricii, al ascultării telefoanelor. Haideți măcar pe elevi să-i lăsăm în pace, să nu ne întoarcem la atmosfera de dinainte de 1990!

În momentul de față, există o lege care dă dreptul fiecărui consiliu administrativ al unei școli să stabilească uniforma. Dar mă gândesc: oare cineva vrea să dea de lucru textiliștilor și textilistelor din țara asta, să aibă un contract de câteva milioane de uniforme? Nu cumva se pregătește iar o mare afacere?

Cred că ar fi bine să-i lăsăm măcar pe copii în pace. Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Ioan Mang. Microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să pornesc de la titlul acestei inițiative legislative, care spune „introducerea unor măsuri pentru creșterea prestigiului educației în învățământul primar, clasele I–IV”, și completează apoi: „și gimnazial”.

Așa cum au spus și antevorbitorii mei, prestigiul școlii românești nu crește prin introducerea uniformei școlare obligatorii în școli. Ba mai mult, în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport un coleg senator de la Grupul parlamentar al PDL ne spunea, și avea dreptate, că licee în care uniforma este obligatorie au obținut rezultate slabe la examenul de bacalaureat, iar licee în care uniforma nu este obligatorie au obținut rezultate foarte bune la examenul de bacalaureat.

Iată, deci, că uniforma nu este un lucru care să aducă prestigiu învățământului românesc. Sunt cu totul altele problemele pe care trebuie să le rezolvăm pentru a crește prestigiul învățământului, în niciun caz introducerea uniformei școlare.

Așa cum s-a prevăzut în textul de lege, exista în discuție acolo și prevederea prin care, dacă părinții au venituri sub salariul mediu pe cap de locuitor, au venitul pe membru de familie sub salariul mediu din România, atunci comunitățile locale, adică primăriile, ca să fim mai exacți, sunt obligate să asigure suportul financiar necesar. Or, cred că această tendință a actualului Guvern și a PDL, de a arunca toate cheltuielile din domeniul educației și al sănătății pe spinarea comunităților locale, fără a veni și cu schimbarea legii privind fondurile care trebuie să rămână la dispoziția comunităților locale, este un lucru pe care nu îl putem tolera.

Nu trebuie ca tot ceea ce se face azi de către stat, acolo unde se mai face încă, să aruncăm în spinarea comunităților locale și apoi să arătăm că toată vina pleacă de acolo. Vina

pleacă de la actuala guvernare și nu putem schimba acest lucru doar prin legi, așa cum se încearcă și de această dată.

Așa cum s-a votat și în comisie, și am discutat și în cadrul grupului parlamentar, nu cred că putem vota o astfel de inițiativă legislativă, mai ales că există o lege în funcțiune care dă voie liceelor care doresc să introducă uniformă școlară obligatorie să facă acest lucru. Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Bara. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Constat – și nu pentru prima dată – că subiectele noastre se politizează ori de câte ori unii dintre noi găsim ocazia. Din păcate, nu cred că este foarte potrivit să facem acest lucru, mai ales atunci când vorbim despre educație.

Eu sunt cel despre care domnul senator Mang spunea că sunt senator din partea Grupului parlamentar al PDL și am fost împotriva acestei inițiative legislative, și am și argumentat de ce. Consider că tot ceea ce spunea domnul senator Hașotti la adresa PDL este nefondat.

Din alt punct de vedere, vreau să spun că sunt de acord cu tot ceea ce s-a spus aici în legătură cu această inițiativă, adică resping și eu, și cred că și colegii mei, această propunere ca măsură de ridicare a prestigiului școlii, pentru că Legea educației naționale oferă un cadru suficient de bogat astfel încât să se ajungă la creșterea prestigiului școlii prin aplicarea reglementărilor prevăzute.

Se spunea aici, și sunt de acord cu cele precizate, că nu este nevoie să mergem la metode din trecut pentru a rezolva problema aceasta a ținutei școlare, deoarece cred că, în fond, inițiatorul la asta s-a gândit, și nu s-a gândit rău. Poate că modalitatea pe care a găsit-o nu este cea potrivită, și anume este nevoie să ne aplecăm asupra ținutei elevilor în școală, în sensul că ea trebuie să fie decentă și atât. Și dacă, cumva, o școală dorește să aibă o ținută care să o reprezinte, foarte bine, poate să hotărască acolo, nu este nevoie ca noi să dictăm de aici ce anume să se facă în fiecare școală din comunitate.

Cred că majoritatea dintre noi ne amintim cum, în vremurile noastre, stăteau profesorii la intrarea în școală, să vadă dacă avem uniforma și, eventual, matricola aceea, pe care o mai purtau cei din penitenciare. Nu știu dacă este o metodă la care trebuie să tânjim ca fiind aducătoare de prestigiu.

De aceea, nici eu, și cred că nici colegii mei nu suntem de acord cu această inițiativă legislativă. În schimb, suntem alături de colegul nostru, pentru că s-a gândit la o problemă care trebuie să fie în atenția tuturor, și anume comportamentul elevilor și, în principal, ținuta vestimentară. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Doamna ministru Andronescu, microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu sunt convinsă că, în momentul în care inițiatorul acestei legi a depus inițiativa legislativă, nu știa că există din anul 2006 o asemenea lege, care prevede inclusiv posibilitatea de a avea uniformă școlară. Evident că această uniformă rămâne la latitudinea școlii în ceea ce privește modul în care ea este concepută, ca un element de identificare pentru comunitatea școlară respectivă.

De aceea, cred că, dacă am merge pe actuala inițiativă legislativă, nu am face decât să încărcăm suplimentar – și mai ales familiile sărace –, nu vom putea rezolva acest lucru, fără resursele necesare, școlile și comunitățile locale și, în plus, nu cred că obligativitatea purtării uniformei este de natură să schimbe ceva în ceea ce privește calitatea învățământului în oricare dintre școlile noastre.

Dacă în comunitatea respectivă, a școlii sau în comunitatea locală se decide că uniforma poate fi un element prin care să se definească apartenența la comunitate și să-i creeze elevului sentimentul unei identități, cred că lucrul acesta îl pot face, pentru că există cadrul legislativ corespunzător. S-ar fi justificat această lege dacă ministerul, în speță Guvernul, ar fi putut aloca resursele financiare necesare, atunci când, printr-o asemenea lege, s-ar crea obligativitatea purtării uniformei școlare.

De aceea, vă adresez și eu rugămintea să respingem această inițiativă legislativă ca fiind, după opinia mea, o suprareglementare, și în niciun caz o măsură de a întări decizia și a duce decizia spre comunitatea locală. Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc. Domnul senator Mircea Diaconu, microfonul 2.

## **Domnul Mircea Diaconu:**

## Vă mulțumesc.

Vreau doar... S-a vorbit deja destul, opiniile sunt foarte clare. O mică rectificare. Din punctul meu de vedere, cel puțin, uniforma pe care eu, când am fost elev de liceu, am purtat-o a fost o mare mândrie pentru mine. Nu m-am simțit nicio clipă închis, în prizonierat, în acea uniformă. Matricola mi s-a părut o onoare și am fost tare mândru că eram îmbrăcat așa și că aveam acea matricolă.

Dacă am putea însă – pentru că vremurile s-au schimbat – să legiferăm exact asta, adică obligativitatea mândriei de a fi elev, ar fi grozav. E mai complicat însă.

## Mulțumesc.

Aș vrea, de asemenea, să spun că este o mândrie de a păstra tradiția și de a avea o ținută care nu trebuie să fie neapărat cazonă. Uitați-vă la acești minunați copii din Runcu, „Doinitorii Runcului”, uitați cât de frumos sunt îmbrăcați și uitați ce înseamnă tradiția și păstrarea tradiției. E un lucru important și vă felicităm, copii, și pe cei care vă îndrumă!

Vă mulțumim mult. Suntem bucuroși să vă avem aici, la noi.

Vom da votul final după ora 12.00, conform cutumei noastre.

## Mulțumim domnului secretar de stat Király.

Ne reîntoarcem la punctul 6, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile.

Domnul secretar de stat Vasile Timiș se află aici, în plen. De la microfonul 10, domnule secretar de stat, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Această ordonanță de urgență a fost inițiată de Guvernul României, avându-se în vedere faptul că majoritatea autorităților administrației publice locale nu au întreprins măsurile legale și procedurile prevăzute în Legea nr. 303/2008 cu privire la trecerea cinematografelor în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale.

La data apariției Legii nr. 303/2008, s-a încercat o modalitate de dezvoltare a sistemului de săli și grădini cinematografice prin preluarea acestora de către autoritățile locale. Din păcate, am constatat că, din varii motive, nu s-a reușit revitalizarea sistemului.

Luând în considerare faptul că nepreluarea acestor imobile a făcut ca situația lor administrativă și juridică incertă să producă prejudicii și consecințe negative imediate, fapt ce impunea luarea unor măsuri urgente în interes public, având în vedere și starea de degradare avansată a unor imobile, prin adoptarea de către dumneavoastră a prezentului act normativ se dorește să se asigure reabilitarea și modernizarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, îmbunătățirea condițiilor de distribuire și vizionare a producțiilor cinematografice, îndeosebi cele românești, creșterea gradului de interes al publicului pentru arta cinematografică și, mai ales, pentru filmul românesc.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Vă mulțumesc și vă solicităm, totodată, în mod respectuos, votul dumneavoastră pentru aprobarea ordonanței de urgență mai sus amintite.

Vă mulțumesc mult.

## Mulțumesc.

Domnule senator Bokor Tiberiu, raportul comisiei, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În urma dezbaterilor în ședința comună a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și a Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă din data de 6 septembrie, s-a hotărât, cu majoritatea voturilor senatorilor prezenți, să se adopte raport de admitere, cu un amendament.

În raport cu obiectul de reglementare, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Senatul este primă Cameră sesizată.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc și eu. Intervenții?

## Domnul senator Țuțuianu.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să vă rog să-mi permiteți să fac câteva comentarii, unele de natură procedurală, altele pe fondul actului normativ. Din păcate, nu am putut, în cadrul comisiilor reunite, să facem aceste discuții. Eu nu am putut fi prezent, deoarece la aceeași oră a avut loc ședința Biroului permanent al Senatului.

De aceea, vreau, mai întâi de toate, așa cum am promis de fiecare dată, să vă sesizez faptul că suntem în situația în care s-a emis o ordonanță de urgență, deși nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Constituție pentru adoptarea unui asemenea act normativ.

Și, pentru ca să citez totdeauna din cei care sunt de specialitate, am să vă citez din punctul 2 din avizul Consiliului Legislativ, care spune foarte clar: „(...) semnalăm că nici în nota de fundamentare și nici în preambulul proiectului nu se regăsește o motivare concretă a situației extraordinare care ar determina promovarea prezentului proiect în regim de urgență, reținându-se numai necesitatea adoptării unei măsuri în scopul revitalizării vieții culturale prin crearea unei rețele unitare de cinematografe, fapt ce vizează interesul public general.”

Am citat din avizul Consiliului Legislativ pentru a nu fi bănuit de cineva că aș fi dat eu o interpretare personală dispoziției constituționale care reglementează regimul juridic al ordonanțelor de urgență. Sub acest aspect, fac un apel la dumneavoastră, așa cum am făcut totdeauna, să încercăm să fim Parlament și să încercăm să legiferăm prin lege, și nu să lăsăm Guvernul să reglementeze primar relații sociale deosebit de importante. Aceasta cu atât mai mult cu cât ieri, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, ne-am confruntat cu o situație fără precedent. Noi, în Senat, am scos din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe anumite domenii pe care Guvernul dorea să reglementeze. Este știut de toată lumea că nu poți să vii să reglementezi prin ordonanță, de exemplu, statutul juridic al unei profesii în baza unei legi de abilitare. Am scos treaba aceasta, a mers la Camera Deputaților, textul a fost reintrodus, și ieri ne-am văzut puși în situația de a discuta la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări despre o ordonanță adoptată de Guvern care reglementează situația evaluatorilor, actualii membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, ceea ce este de nepermis și ceea ce ne arată cum ne tratează pe noi, Legislativul, acest Guvern. Abuzul este evident, și abuzul s-a făcut cu sprijinul majorității parlamentare din Camera Deputaților. Este momentul, repet, să punem punct acestui tip de comportament, dacă dorim să fim respectați ca instituție serioasă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc pentru această prezentare.

Domnul senator Gheorghe David – microfonul 2 –, urmat de doamna senator Lia Olguța Vasilescu.

Pe procedură?

Domnule senator Radu F. Alexandru, vă rog.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Vă rog să aveți amabilitatea...

Întrebările puse de domnul senator sunt, într-adevăr, întrebări relevante și, pentru ca toate intervențiile noastre ulterioare să fie, într-adevăr, susținute de argumente pe care ministerul ni le poate pune la dispoziție, vă rog să aveți bunăvoința..., și îl rog și pe colegul meu să ofere aceste explicații, pe care noi le-am mai primit în comisie, dar să le primească și plenul, după care, în continuare, să ne spunem punctul de vedere față de actul normativ.

Vă mulțumesc.

Da, da, este justificată intervenția dumneavoastră. Domnule secretar de stat,

Dacă doriți să răspundeți întrebărilor formulate de domnul senator Țuțuianu și vom continua dezbaterea după aceea.

## Desigur.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Cu privire la buget, vreau să vă spun că, prin Programul Media 2007–2013 al Uniunii Europene pentru digitizarea sălilor de spectacol cinematografic, putem să obținem, pentru fiecare sală, aproximativ 75.000 de euro.

În ceea ce privește cele două categorii, public și privat, avem foarte multe probleme pe Legea nr. 10/2001 – și aici este alături de mine domnul director general Ivașcu, de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm”, care poate să ne dea mai multe detalii.

În ceea ce privește termenul de 60 de zile, aveți dreptate, este în faza finală, în faza de avizare, proiectul de redimensionare a regiei.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul senator Gheorghe David.

Continuăm seria intervențiilor la dezbateri generale.

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea o să fie una punctuală și rugămintea către colegii senatori este să votăm raportul, cu amendamentul admis, deoarece există în amendamentul respectiv și o clarificare a unei instituții importante timișorene, bănățene chiar. Este vorba de sediul Filarmonicii „Banatul” Timișoara. Prin aceasta rezolvăm și această problemă.

Mulțumesc mult.

## Mulțumesc.

Doamna senator Vasilescu, urmată de domnul senator Șova.

Microfonul 4 pentru doamna senator Lia Olguța Vasilescu.

În primul rând, domnule președinte, aș vrea să contest votul care s-a dat în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și în Comisia pentru cultură, artă și

mijloace de informare în masă. Și eu, și colegul Șova, și colegul Georgică Severin am contestat acest vot chiar atunci. Nu ni s-a dat posibilitatea să mai participăm la dezbaterile care aveau loc în comisie. S-a trecut la vot. Evident că nu am votat, pentru că nu ne epuizasem toate argumentele. În fine, până la urmă, s-a hotărât că această ordonanță de urgență a Guvernului a trecut de comisii, ceea ce nu este adevărat.

Acum aș vrea să intru pe fondul problemei și vreau să vă spun un lucru: în urmă cu câțiva ani, când eram tot parlamentar și s-a pus, pentru prima oară, în dezbatere în Parlamentul României, după ordonanța de urgență a Guvernului de atunci, ideea ca RADEF-ul să dea aceste cinematografe, ca acestea să se ducă la autoritățile locale, m-am opus foarte mult și tot ceea ce am spus la vremea respectivă – stenograma Camerei Deputaților stă mărturie – s-a adeverit între timp, în sensul că majoritatea cinematografelor s-au transformat în săli de discoteci, tot felul de cârciumi și alte asemenea lucruri. Din păcate, asta s-a întâmplat. Contractele, la vremea respectivă, nu s-au făcut așa cum trebuie.

Dar am înțeles și argumentul care a stat la baza acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, și anume RADEF-ul și Guvernul nu mai aveau bani să susțină aceste săli de cinema, și atunci au preferat să le dea autorităților locale.

Acum, ni se spune că Guvernul le dorește înapoi, să treacă iar în proprietatea publică a statului și să se ia de la autoritățile locale. Acum vă spun că este imposibil să mai facem acest lucru, pentru că există deja niște contracte în derulare, pentru că ar însemna să ne alegem cu foarte multe procese, statul român ar trebui să stea în procese.

Argumentul suprem este iarăși același care a stat la baza ordonanței de urgență a Guvernului de acum câțiva ani: RADEF-ul nu are bani și statul nu are bani să întrețină aceste cinematografe. Deci le-au dat, pentru că n-aveau bani să le întrețină, acum vor să le ia înapoi, deși nu au niciun leu în plus ca să le întrețină.

Mulțumesc mult. Domnul senator Șova. Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Trebuie să vă spun că la dezbaterile din comisiile reunite ale Senatului, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, am auzit foarte multe discuții interesante despre ideea relansării cinematografiei românești prin readucerea sălilor de la primării către Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm”.

În același timp, n-am putut să nu mă gândesc, auzind acele discursuri, că suntem celebri probabil în întreaga lume, nu numai în Europa, prin faptul că multele filme premiate, multele filme românești premiate n-au beneficiat, n-au câștigat nicio finanțare de la regii și au fost finanțate din resurse proprii. Adică regia aceasta despre care vorbim a fost atât de implicată în activitatea cinematografică, încât a finanțat filme la care s-au uitat tot ei, iar pe acelea la care s-a uitat Europa întreagă și lumea întreagă nu le-au finanțat ei.

A doua chestiune. Eu cred că această acțiune cu întoarcerea sălilor de cinematograf este o acțiune premeditată. Și am să vă spun povestea unui oraș foarte important, foarte mare, cu primar PD, care a investit foarte mulți bani în orașul respectiv, și mă refer la municipiul Brașov. În municipiul Brașov s-au băgat foarte mulți bani. Prin anul 2007 sau 2008 s-au închis definitiv toate cinematografele din municipiul Brașov. Erau patru de stat, le știam eu: „Patria”, „Astra”, „Cosmos” și încă unul, într-o piață, nu mi-l aduc aminte... „Cosmos” nu s-a închis de tot, acum acolo funcționează un bar de striptease. Toate s-au închis în 2008 sau între 2007 și 2008, la momentul la care erau în subordinea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm”. În 2008, Guvernul Tăriceanu a luat aceste săli și le-a dat primăriei. Domnul primar al Brașovului, care a făcut multe investiții în acel oraș, a băgat mulți bani, a făcut patinoare de trei ori mai scumpe decât în Europa, a făcut o mulțime de lucruri, nu s-a atins de aceste săli de cinematograf, deși pot să vă spun că, până în 2008, aceste săli de cinematograf, bune, rele, erau arhipline, adică contribuiau la renașterea cinematografului românesc, tocmai pentru că sălile erau arhipline.

Mulțumesc. Domnul senator Urban. Microfonul 2.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Eram la comisie când a fost votat raportul și știu că atunci, într-adevăr, au fost trei colegi senatori de la Grupul parlamentar al PSD care au contestat votul, așa încât o să vă rog frumos, înainte să votăm absolut orice, să ne lămurească președinții celor două comisii sau măcar unul dintre ei dacă a fost depusă vreo contestație, pentru că așa a spus și colega noastră, și cum s-a soluționat aceasta, după care trecem mai departe.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Mai târziu, domnul senator Radu Alexandru Feldman o să aibă ocazia să spună acest lucru, urmat de domnul senator Severin și de domnul senator Staicu, în ordinea în care ați exprimat interesul și intenția de a vorbi.

Domnul senator Radu Alexandru Feldman. Microfonul central.

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Aș începe printr-o observație și, pentru prima dată, observ o situație fără precedent: discutăm despre o inițiativă legislativă care are un raport comun al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Când s-a discutat respectiva inițiativă legislativă, au fost prezenți membrii Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, care ne-au găzduit. Lucrările au fost conduse de președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, distinsul nostru coleg, domnul senator Greblă, iar domnul președinte al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, domnul senator Sergiu Nicolaescu, a întrerupt special filmările să vină la ședință. Raportul este comun.

În fața dumneavoastră, în fața plenului se prezintă doar vicepreședintele Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, pentru că domnul senator este în concediu fără plată, este la filmare, în schimb, domnul președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări este țintuit în bancă. De ce este țintuit în bancă? Pentru că la finalul ședinței comune, care s-a desfășurat cu ascultarea tuturor participanților – la respectiva ședință a fost prezent și domnul senator Țuțuianu, care era prins într-o discuție, cu siguranță, foarte importantă, cu colegul nostru, domnul senator Șova, dar despre altceva decât despre această inițiativă legislativă... Erau prezenți toți. Când s-a terminat tot ce era de spus și când s-a supus votului, colegii noștri au început să vocifereze că ei nu sunt de acord, iar domnul senator Greblă, președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, a fost acuzat că nu respectă linia partidului. Mie mi se pare că trebuie să respectăm interesul național și să abordăm fiecare inițiativă legislativă cu totală libertate de gândire și bună-credință.

Tot ce s-a spus până acum nu este decât expresia unui proces de intenție, făcându-se afirmații în total dezacord cu realitatea.

Un drept la replică, domnul senator Șova, urmat de domnul senator Severin.

Vă rog, domnule senator Șova. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul, voiam să-i spun domnului senator Radu Alexandru Feldman că vin dintr-o lume în care suntem obișnuiți cu replica la bară, dar trebuie să-i sesizez Regulamentul Senatului, care nu-i permite nici să mi se adreseze direct, nici să dialogheze cu sala. Asta este pe de o parte.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că domnul Radu Alexandru Feldman, ca orice om de spirit și de literatură, poate să aibă și reflecții deformate ale realității la care participă.

La ședința comună nu a existat un vot, în primul rând. A existat, cum să spun, o trecere a proiectului prin urale, în timp ce alții protestau că nu li s-a permis nici să ia cuvântul, nici să-și exprime punctul de vedere, nici să voteze împotrivă. Nimic!

Un ultim lucru pe care vreau să i-l semnalez domnului senator, ca replică la ceea ce a spus Domnia Sa. Nu mă refeream la direcția de administrare a sălilor de cinematograf, dacă a finanțat firmele. Dacă Domnia Sa poate să nominalizeze un singur film din România care a luat premiu și a câștigat vreun concurs din acelea pe care le organizează Comisia națională de cinematografie este OK, dar eu am să-i spun Domniei Sale că toate premiile care s-au luat, pe toate filmele, au fost finanțate din bani privați, după ce, în prealabil, nu au câștigat concursurile de finanțare.

În schimb, o mulțime de filme, nu pot eu să mă exprim artistic, dar care nu au fost apreciate la festivaluri, au obținut aceste finanțări.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Doamna senator Vasilescu.

Ați intrat în conversație cu doi colegi. Au dreptul la replică. După aceea, dumneavoastră aveți dreptul la replică. Doamna senator Vasilescu.

Cred că trebuie să terminăm cu dreptul ăsta la replică, până la urmă. Văd că domnul senator, înainte de a ajunge eu la microfon, deja se pregătise să îmi dea drept la replică.

Oricum, am asistat la o scenă absolut penibilă în cadrul comisiei, când noi protestam că nu ni s-a dat dreptul să vorbim și să cerem reluarea votului. Domnia Sa căra pe cineva aproape pe brațe, repede, repede la ușă, ca să plece, să rămânem fără cvorum, astfel încât să nu mai putem relua votul.

## Asta este o altă discuție.

Eu am încercat, în cuvântarea mea anterioară, să am o abordare cât se poate de profesionistă, ca să spun așa, să nu lansez niciun fel de atac la Guvernul României, dar văd că sunt provocată chiar de majoritatea parlamentară, și atunci îmi pare rău că trebuie să fac acest lucru.

Ei bine, în acest proiect de lege, pe această listă sau, mă rog, ordonanță de urgență a Guvernului figura și un cinematograf care, între timp, s-a transformat în Filarmonica „Banatul” Timișoara. Și a spus aici foarte bine colegul nostru David, de la Timișoara, despre această chestiune.

Vreau să spun că oamenii respectivi, conducerea filarmonicii, din cauza acestei gafe monumentale, a pierdut finanțări europene. Au venit oamenii în Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, au cerut să facem ceva. Noi nu puteam să facem nimic, pentru că, până treceam prin plen, până ajungea legea la promulgare, până se întâmplau toate lucrurile acestea, pur și simplu, filarmonica oricum nu putea să se încadreze în termenul respectiv să ia finanțările, și atunci am solicitat, iar domnii de la Guvern s-au angajat că vor veni cu ordonanță de urgență a Guvernului prin care să scoată Filarmonica „Banatul” Timișoara de pe această listă.

Asta, vă reamintesc, era înainte de vacanța parlamentară. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Au venit acum onor domnii de la Guvern să ne spună, în toamnă, că nu au avut timp să facă acest lucru.

Bun, dar gafele acestea, până la urmă, cine le plătește? Încercasem să nu mă refer la această chestiune strict, dar văd că sunt nevoită s-o fac.

Apoi, s-a discutat foarte mult despre faptul că, juridic, se poate. Nu se poate, domnilor! A spus-o foarte bine colegul nostru Dan Șova. Cred că îl recunoaștem cu toții ca specialist.

## Mulțumesc.

Domnule președinte Greblă, ați fost invocat în această conversație și vă rog să aduceți precizările necesare. Microfonul 4.

Asta, pentru a vedea toată lumea că nici nu am fost, nici nu sunt „țintuit”, și nici nu țin neapărat să am niște replici la fapte de notorietate.

Toți colegii mei din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, cei mai mulți din Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, care au avut posibilitatea în mai multe ședințe comune să mă cunoască, știu că am o răbdare care a devenit proverbială. Știu că dau cuvântul de 10 ori la toată lumea, știu că niciodată nu am întrerupt un coleg sau am refuzat să-i dau cuvântul.

În Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și în comisiile reunite, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, dezbaterile au fost foarte interesante, uneori, pătimașe. Abia după ce s-au epuizat toate intervențiile, am supus la vot proiectul de lege și, după ce s-a obținut rezultatul votului, au existat niște luări de poziție, fără însă să avem ceva scris la comisie.

Dar trecând cu multă înțelegere peste acest aspect – oricum, în mintea mea sunt numeroase semne de întrebare cu privire la anumite afirmații făcute aici, dar le păstrez pentru mine –, vreau însă să informez, cu proiectul de lege în mână, că unii dintre noi sunt în eroare gravă.

Ce se face prin această ordonanță, dacă este bine sau rău, va vedea timpul.

În comisie, în două ședințe consecutive, mi-am exprimat îndoiala, spunând că, dacă pentru anumite cinematografe autoritățile locale nu au putut să facă nimic, Regia de Distribuție Autonomă și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm” nu va face nici ea ceva.

În fine, votul a fost așa cum a fost, dar ce aduce nou această ordonanță de urgență a Guvernului?

Printr-o ordonanță a Guvernului din 2005, trecută prin Parlament în 2006 și devenită Legea nr. 328/2006, s-a permis Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm” ca, pe bază de protocol, să se predea cinematografele autorităților locale. O parte dintre autoritățile locale au preluat aceste cinematografe, care se află acum, ca situație juridică, în proprietatea privată a statului și în administrarea autorităților locale.

Domnul senator Severin.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi pare rău că s-a ajuns la o asemenea dispută pe vot, dar, ca istoric, am o memorie extrem de bună. Îmi amintesc că în dreapta mea stătea onorabilul coleg, domnul senator Cristian Țopescu, care m-a văzut cu mâna sus și chiar era amuzat de faptul că nu mi se dădea cuvântul – vă amintiți, domnule senator –, colega Olguța Vasilescu era în stânga, exact în fața prezidiului, cu mâna sus, o vedeam eu, cred că o vedeau și ceilalți. Că domnul senator Șova a spus că nu se respectă linia partidului mi s-a părut normal, pentru că partidul din care fac parte în momentul de față, în mod cert, nu încurajează privatizări frauduloase, hoții și alte lucruri de genul acesta.

În ceea ce privește fondul legii, cred că s-au spus foarte multe. Sunt câteva lucruri pe care eu însă nu le pot înțelege. De ce am încredere că o regie, care este într-o stare de semifaliment și a distrus patrimoniul sălilor de cinematograf în ultimii 20 de ani, ar face ceva mai bun acum decât autoritățile locale? De ce să nu încurajăm autoritățile locale să folosească fondurile europene pentru a dezvolta acolo unde există, într-adevăr, o piață cinematografică și doritori? De ce să ne băgăm exact pe acele săli de cinematograf situate în locuri extrem de bune în marile orașe, unde știm bine care este valoarea terenului și cât sunt de căutate?

Nu pot să nu-mi pun problema și sunt total solidar cu domnul senator David, pentru că situația de la Timișoara demonstrează incompetența Guvernului și a ministerului, din păcate. Mă întreb: nu au avut timp de o asemenea ordonanță de urgență care să clarifice situația unei filarmonici, dar au avut timp să viziteze China, „Universiada”, într-o excursie în care înfrățirea dintre popoare a fost extraordinară?

Sper că succesele, pardon, „succesurile” din China au compensat neglijarea Filarmonicii „Banatul” Timișoara. Excursia a fost interesantă, din ce am văzut. Am înțeles de la redactori că și piața era destul de ieftină, și cumpărăturile fructuoase.

Revenind la problema cinematografiei, nu voi intra acum pe rolul nul al RADEF-ului în stimularea producției cinematografice din România, dar toate precedentele demonstrează un lucru. Fără să fac procese de intenție, îmi aduc aminte cum onorabilul director al RADEF-ului, prezent

Mulțumesc.

Domnul senator Staicu.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș fi vrut să iau cuvântul, pentru că dezbaterile pe acest proiect de lege, după părerea mea, au fost mai mult decât suficiente, dar, dată fiind prezentarea denaturată a situației cinematografelor din Brașov făcută de către domnul senator Șova, aș dori să fac câteva precizări:

Cinematograful „Patria”, care a fost invocat aici de la microfonul central de domnul senator Șova, beneficiază de un proiect în urma căruia, acolo, va fi o sală de concerte pentru Filarmonica Brașov. Luna aceasta se face licitația.

Cinematograful „Astra”, tot din Brașov, este într-un proces cu un membru al PSD Brașov. Primăria se străduiește de ceva timp să-l recupereze de la acesta.

Cinematograful „Cosmos”, dacă nu mă înșel, a fost atribuit pe vremea când PSD era la guvernare către investitori privați. De atunci până acum, s-au tot schimbat. Sperăm ca și acolo să se rezolve problema.

Sunt câteva exemple despre ceea ce se întâmplă în Brașov cu aceste cinematografe, în cazul în care primăria, Consiliul local se implică.

Ca sugestie, în momentul în care doriți să alegeți Brașovul ca exemplu negativ, vă sugerez să vă gândiți de două ori. Mai mult decât atât, luați-l ca model pozitiv și încercați să faceți la dumneavoastră acasă ceea ce s-a făcut în Brașov.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Domnul senator Bîrlea, urmat de domnul senator Mircea Diaconu.

## Domnule senator,

Aveți numai colegi de-ai dumneavoastră pe care îi întrerupeți. Dacă doriți să faceți asta, eu vă stau la dispoziție. Microfonul 2, drept la replică pentru domnul senator.

## Vă mulțumesc foarte mult.

Vreau un singur lucru, atât pentru buna informare a domnului senator Șova, cât și a colegilor, să vă spun un lucru, pe care mă mir că nu îl cunoașteți.

Toate filmele românești, domnule senator Șova, toate filmele românești care au fost premiate și care au acel palmares de care suntem atât de mândri au fost finanțate de stat. Ce înseamnă finanțate de stat, respectiv de Centrul Național al Cinematografiei? Peste 50%. Aceasta este legea, acesta este modul de finanțare. Restul, restul a fost completat, într-adevăr, de producătorul privat, care intră partener cu Centrul Național al Cinematografiei. Un singur film, respectiv un singur scenariu dintre cele care au avut ulterior o carieră internațională absolut de excepție a fost respins la un concurs al CNC-ului. Este vorba de „Moartea domnului Lăzărescu”, care a beneficiat însă imediat, în urma contestației, de finanțare acordată de ministrul culturii, domnul Răzvan Theodorescu. Toate celelalte au fost finanțate integral, în limitele legii, de Centrul Național al Cinematografiei.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Un fluviu pătimaș s-a dezlănțuit în Senatul României.

Domnul senator Bîrlea, urmat de domnul senator Diaconu.

...un pic mai mare decât aspectul imobiliar care este pus sub semnul întrebării.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Ca membru în Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, evident că am participat și eu la dezbaterile asupra acestui proiect de lege. Constat însă că se afirmă și suntem în confuzie cu o grămadă de chestiuni ce țin de fondul problemei.

În primul rând, să citim despre ce instituție este vorba. Se spune: „Regia Autonomă de Distribuție, Exploatare a Filmelor «RomâniaFilm»”. Nu are nimic cu finanțarea producției de filme românești. Avem de-a face cu o rețea de instituții de exploatare și de punere în valoare a filmului românesc.

Apoi, sunt două anexe, pe care inițiatorii ni le propun:

În anexa nr. 1 este vorba de trecerea din domeniul privat în domeniul public al statului a 33 de săli de cinematograf. Nu ia nimeni de la nimeni nimic. Tot ceea ce s-a predat la administrațiile locale rămâne la administrațiile locale timp de cinci ani. Atunci se va trage linie și se va putea constata dacă aceste unități administrativ-teritoriale și-au îndeplinit condițiile

din procesul-verbal de preluare, dacă își păstrează destinația sau au înstrăinat obiectivul, și așa mai departe. Deci, până atunci, nu avem de-a face cu niciun fel de expropriere.

Pe de altă parte, evident că știm în acest moment că rețeaua de distribuție și patrimoniul imobiliar se află într-o mare dificultate, dar chiar în comisie președintele regiei a spus că din resurse proprii – deci, atenție, din resurse atrase, nicidecum din resurse guvernamentale – deja au reabilitat 4 sau 5 săli de sport. Deci pe resurse proprii urmează ca, în etape, să se reabiliteze alte cinematografe.

În anexa nr. 2 ne este propusă o altă categorie de obiective, care nu au efectiv destinația de rețele deținătoare, sunt ateliere și așa mai departe. Dacă acelea, mai devreme sau mai târziu, vor fi vândute la prețul pieții, corect, legal, nu vor face altceva decât ca acești bani să fie orientați înspre reabilitarea altor săli. Deci acesta este fondul legii. Nu avem de-a face nici cu exproprieri... Avem de-a face cu o situație critică în rețea. Se încearcă menținerea ei cât de cât într-o stare funcțională. Despre asta este vorba, în final.

Mulțumesc. Domnul senator Mircea Diaconu. Microfonul central.

## **Domnul Mircea Diaconu:**

Pentru că la fotbal și la cinematografie se pricepe toată lumea, îndrăznesc să mă bag și eu, deși am avut dubii, pentru că de la o vreme sunt incompatibil încontinuu, nu știu exact cu ce... Urmează să vedem.

Iată ce cred. Vedeți, ne-a prins libertatea nepregătiți – vorbesc de anii ’90 –, atât de nepregătiți încât un patrimoniu uriaș, care era rețeaua de săli de cinematografie din România și care alimenta un sistem care se închide întotdeauna și cu magazinele unde îți vinzi marfa, s-a spart, s-a rupt. Și am rămas fără magazinele unde ne vindem producțiile. Este motivul pentru care cinematografia românească, astăzi, face succese incontestabile internaționale de cutie, și când spun aceasta înseamnă cutie cu filmul respectiv, care pleacă la Cannes sau unde vreți, vine cu premii și atât.

Din nenorocire, un sistem, care funcționează peste tot în lume rotund, coerent, de la producție până la exploatare, s-a rupt. Aceasta vreau să vă semnalez. Ruptura este prezentă și astăzi. Aș prefera ca o regie, aflată în discuție astăzi, să nu fie autonomă. Deci ruptura de sistem este exact asta. Până la urmă, logica cinematografică, repet, trebuie să se încheie cu exploatarea filmului pe care îl producem. Nu controlăm deloc acest domeniu, absolut deloc.

Acum mă întorc o clipă și vă semnalez cam cum procedăm, din nenorocire, în țara noastră de la o vreme încoace.

Facem o Lege a educației naționale, care are ca ținte – nu știu – excluderea rectorilor din Senat, Parlament, limitarea vârstei profesorilor și așa mai departe, iar ținta principală, care este binele elevului sau studentului, aproape că nu există.

Aici este aproape același sistem. Despre ce bine vorbim aici? De binele unei regii? De binele cui? De binele cetățenilor, da? Or, de binele cetățenilor în țara aceasta se ocupă – teoretic măcar sau uneori da, alteori nu – autoritățile locale, pentru că este vorba de acei cetățeni, și nu de alții. A avea cinematografe într-o urbe, oricât de mică ar fi ea, este – dacă vreți – o datorie, o componentă culturală și educativă obligatorie a autorității locale, care, la rândul ei, trebuie să se exprime coerent. Acum, sigur, eu pledez – dacă vreți – pentru a rămâne lucrurile așa cum sunt, dar mi-aș dori tare mult, dacă ele vor rămâne așa măcar de Ziua Internațională a Democrației, pentru că discutăm de ordonanță de urgență, care întotdeauna ne învinge, beneficiind de acea aberație care se numește sau pe care eu am denumit-o „legea de respingere a respingerii” și pe care nu izbutim niciodată să o împlinim.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc, domnule senator.

Sunt absolut plăcut surprins de efervescența dezbaterilor noastre, dar aș îndrăzni să vă rog să încercăm să și legiferăm astăzi.

Foarte scurt, domnul senator Günthner, și apoi închidem cercul cu domnul senator Daea.

Vă rog.

Microfonul 2.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Eu cred că noi complicăm foarte tare lucrurile. Lucrurile sunt mult mai simple în realitate. Aici vorbim, de fapt, despre spațiile de cinematograf care nu au fost preluate de primării, care nu au fost preluate efectiv din cauza condițiilor dificile impuse, de altfel, de ordonanța prin care s-a propus trecerea acestor spații sub administrarea autorităților locale. Deci primarii, efectiv, nu au dorit să încheie aceste protocoale de preluare, având în vedere că ei trebuiau să facă niște investiții foarte costisitoare, nu dispuneau de bani, și continuarea activității ca cinematograf nu era rentabilă în majoritatea orașelor din țară. Pentru aceste spații care nu au fost preluate și care nu s-a dorit să fie preluate de autoritățile locale, s-a hotărât ca Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor „RomâniaFilm” să le preia, să încerce prin niște fonduri proprii, fonduri europene, să le reabiliteze.

Deci aceste spații nu se iau înapoi de la autoritățile locale. Cele care au fost preluate de autoritățile locale, în care s-au investit și care funcționează nu au niciun fel de probleme. Este vorba despre cele care nu se dorește nici azi să fie preluate.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Șova, un scurt drept la replică, înaintea domnului senator Daea.

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Am o singură propoziție, domnule președinte.

Ceea ce se dorește astăzi a se abroga, ordonanța din 2005, a fost aprobată printr-o lege, în 2006, pe care colegii noștri de la PD au votat-o. Adică colegii de la PD au votat trecerea sălilor de cinematograf de la direcția asta la primărie. Acum vor invers. Nu știu, este o chestiune de constanță. Dacă și-au schimbat opinia, trebuie să argumenteze de ce.

Da, e adevărat. Erau de stânga.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Nu puteam încheia altfel dezbaterea noastră...

decât invitându-l pe domnul senator Daea la obișnuitul microfon 4.

## **Domnul Petre Daea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Viața bate filmul!

Cinematograful ne-a aruncat în arenă. Am ieșit fiecare în felul lui, fiecare în locul și în interpretarea lui, cu argumentele înțelegerii, ale respectului și ale interpretării.

Am văzut aici, astăzi, dintr-un loc privilegiat, pe care cu dragoste și cu interes îl păstrez, cum se derulează bobina, cum merge banda, unde se întrerupe și ce imagine ne dă. Mi-a dat o imagine întunecată, în care unii colegi au spus că nu au avut posibilitatea să discute și, mai mult decât atât, nu au avut puterea de a impune votul în comisii. Și atunci, din acel loc privilegiat, m-am gândit la o soluție: să reluăm banda și să retrimitem la comisie...

să analizeze, să interpreteze, să revadă, să judece și, apoi, să aducă în plenul Senatului României un punct de vedere cu o majoritate exprimată în cele două comisii în care invocarea de a vota sau nu în comisie să nu mai fie prezentă în exprimarea punctelor de vedere.

V-aș rămâne recunoscător dacă ați repune pe rol ceea ce, din punctul meu de vedere, este necesar.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Iată soluția. Dumneavoastră aveți îndemânarea necesară, iar plenul, în înțelepciunea lui, să decidă.

## Mulțumesc.

Domnule secretar de stat,

Eu cred că este o dezbatere pentru care merită să faceți un pas înainte în cariera dumneavoastră și să vorbiți de la microfonul central. Este o încurajare pozitivă.

Veniți în fața noastră și a colegilor pentru a spune, în final, punctul de vedere al Guvernului.

Microfonul central pentru domnul secretar de stat.

Vă mulțumesc mult, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Vreau să fac, foarte pe scurt, patru remarci.

Prima remarcă. Conform Legii nr. 303/2008, cinematografele care trebuiau predate erau în număr de peste 300 și s-au predat 121 până în prezent. Doar două și-au păstrat destinația de instituții culturale: la Râmnicu Vâlcea și Slobozia. Celelalte au ajuns să aibă cu totul altă destinație.

A doua remarcă. În actuala ordonanță este vorba despre 33 de cinematografe din cele peste 150, care au o situație oarecum incertă.

S-a explicat foarte clar de către dumneavoastră: este vorba despre trecerea din privat în public, tocmai pentru a facilita atragerea unor fonduri europene – și nu sunt puține – pe această zonă.

Apoi vreau să precizez, în al treilea rând, că RADEF-ul a reabilitat deja trei cinematografe. Noi considerăm că este o reușită: Cluj, Ploiești, Craiova. Cel din Ploiești a costat 250.000 de euro și urmează altele.

În ceea ce privește Timișoara, cu a patra observație sau prezentare în fața dumneavoastră, vreau să spun că este vorba despre o problemă rezolvată printr-o altă ordonanță de urgență.

În ceea ce privește finalitățile vizate de ordonanța de urgență a Guvernului adusă în fața dumneavoastră, încă o dată, repet, sunt cele legate de atragerea de fonduri europene, de promovare a filmului în general și a filmului românesc în special.

Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat, pentru aceste precizări de final.

Stimați colegi,

Vă propun să acordăm votul nostru asupra acestui proiect de lege, pe care l-am dezbătut chiar acum.

Suntem în intervalul dedicat voturilor finale.

Rog toți colegii să-și ocupe locurile în sală și să fie atenți. Reamintesc că raportul comun al comisiilor este de admitere, cu un amendament admis.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Suntem primă Cameră sesizată.

Listă!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Listă pentru liderii de grup.

Trecem la Propunerea legislativă privind introducerea unor măsuri pentru creșterea prestigiului educației în învățământul primar, clasele I–IV, și gimnazial.

Vă reamintesc că raportul comisiei este de respingere. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Suntem primă Cameră sesizată.

Încheiem aici legiferarea pentru ziua de astăzi.

Ne revedem săptămâna viitoare, conform programului aprobat.

Vă mulțumesc.

Succes în activitatea din comisii și din circumscripții!

## _Ședința s-a încheiat la ora 12.45._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590939]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 97/23.IX.2011 conține 36 de pagini.**

Prețul: 10,80 lei