Marius Gerard Necula

Declarația politică este intitulată „A fi sau a nu fi președintele Senatului României”.

Partidul Democrat Liberal este în fața unei decizii importante, de sprijinire a Guvernului Emil Boc în acțiunea de reformă și modernizare a statului. În mod normal, această poziție autoasumată de PD-L, UDMR și Grupul independenților ar trebui să reprezinte un deziderat al întregii clase politice, responsabilă în integralitate de situația actuală socioeconomică.

Declarațiile iresponsabile ale reprezentanților partidelor aflate în opoziție cu privire la necesitatea reformării și modernizării statului român nu fac altceva decât să ecraneze o realitate la care au contribuit din plin. Ideea de a te folosi, pentru materializarea unui interes politic, de criza prin care trec românii este o dovadă cruntă de cinism, care justifică, în mod indubitabil, părerea proastă pe care o au majoritatea românilor despre clasa politică.

Situația economică mondială de criză generalizată a făcut ca multe măsuri nepopulare, dar necesare, să fie luate de Guvernul Boc, cu sprijinul majorității parlamentare, într-o acțiune responsabilă de evitare a derapajului economicosocial, chiar cu riscul costurilor electorale. Acest tip de responsabilitate nu a găsit din partea PSD și PNL decât gesturi încărcate de disperare revanșardă, mulți lideri ai actualei opoziții având încă gustul amar al înfrângerii. Ieșirea din logica de campanie electorală a liderilor PSD și PNL ar fi reprezentat o dovadă de maturitate și de bună-credință. Acest tip de atitudine este o necunoscută pentru actuala opoziție, care acționează dual și neconstructiv la nivel politic și instituțional.

Am fi putut înțelege și accepta acest tip de discurs demagogic și incoerent atât timp cât lupta pentru funcții și putere din interiorul acestor partide a reprezentat o miză, gonflată nejustificat, la nivel național. Folosirea incorectă și imorală a situației de criză prin care trec românii pentru rezolvarea de conturi, atât în PSD, cât și în PNL, a demonstrat lipsa de orizont și calibru a celor două partide de opoziție.

Dacă lupta internă din PSD și PNL s-ar fi mărginit doar la incoerența pozițiilor exprimate, păstrând limitele confruntărilor politice, am fi înțeles, poate, transpunerea în practică a impotențelor ideologice ale celor două partide de opoziție. Ce nu pot fi însă trecute cu vederea sunt poziția și mesajul dual ale președintelui Senatului. Așa cum în perioada guvernării PD-L – PSD președintele Senatului ataca Guvernul, de parcă nu ar fi fost președintele de la acea dată al PSD-ului, astăzi se opune acțiunilor majorității, uitând că deține o funcție de conducere în stat.

Dincolo de interpretarea arbitrară a textelor de lege, prin care se explică cum într-o democrație o minoritate decide pentru o majoritate, considerăm că domnul președinte Mircea Geoană este ostaticul unui grup din PSD, care l-a împins să încalce Constituția și Regulamentul de funcționare al Camerei superioare a Parlamentului, Senatul.