Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 16 martie 2010 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte.

|Mulțumesc, domnule președinte.|| |---|---| |Albert Álmos Andrei Florin Mircea Andronescu Ecaterina Antonescu George Crin Laurențiu Arcaș Viorel Ariton Ion Badea Viorel Riceard Banias Mircea Marius Bara Ion Bașa Petru Bădescu Iulian Bălan Gheorghe Pavel Belacurencu Trifon Berca Gabriel Berceanu Radu Mircea Bîgiu Marian Cristinel Bîrlea Gheorghe Blaga Vasile Boagiu Anca Daniela Boitan Minerva|prezent prezent prezentă absent prezent prezent prezent prezent prezent prezent prezent prezent prezent prezent prezent absent prezent prezent prezentă prezentă| |Bokor Tiberiu|prezent| |Borza Dorel Constantin Vasile|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|absent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu|prezent| |Chivu Sorin Serioja|prezent| |Cibu Constantin Sever|prezent| |Cinteză Mircea|prezent| |Coca Laurențiu Florian|absent| |Constantinescu Florin|prezent| |Constantinescu Viorel|prezent| |Cordoș Alexandru|prezent| |Corlățean Titus|prezent| |Crăciun Avram|învoire| |Cseke Attila Zoltán|Guvern| |Daea Petre|prezent| |David Cristian|prezent| |David Gheorghe|prezent| |Diaconescu Cristian|absent| |Diaconu Mircea|prezent| |Dobra Nicolae|absent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent|

Filip Petru prezent Fodoreanu Sorin absent Frâncu Emilian Valentin absent Frunda György delegație Găină Mihăiță prezent Geoană Mircea Dan prezent Ghișe Ioan prezent Greblă Toni prezent Grosu Corneliu prezent Günthner Tiberiu prezent Gyerkó László delegație Hașotti Puiu prezent Hărdău Mihail prezent Humelnicu Augustin Daniel prezent Ichim Paul prezent Igaș Traian Constantin prezent Ion Vasile prezent Iordănescu Anghel prezent Jurcan Dorel prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Luca Raymond prezent Mang Ioan prezent Marcu Gheorghe prezent Mardare Radu Cătălin prezent Marian Ovidiu prezent Marian Valer prezent Markó Béla Guvern Mazăre Alexandru absent Măgureanu Cezar Mircea prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena delegație Mitrea Miron Tudor absent Mîrza Gavril prezent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel prezent Necula Marius Gerard prezent Nedelcu Vasile prezent Nicoară Marius Petre prezent Nicoară Romeo Florin învoire Nicolaescu Sergiu Florin prezent Nicula Vasile Cosmin prezent Nistor Vasile absent Niță Mihai prezent Onofrei Orest prezent Oprea Dumitru prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor prezent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru prezent Pintilie Vasile prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel prezent Popa Mihaela prezentă Prodan Tiberiu Aurelian prezent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Rădulescu Cristian prezent Rădulescu Șerban prezent Robu Nicolae absent Rotaru Ion prezent Rușanu Dan Radu absent Rușeț Ion prezent Saghian Gheorghe prezent Savu Daniel prezent Sârbu Ilie prezent Sbîrciu Ioan prezent Secășan Iosif prezent Severin Georgică prezent Silistru Doina prezentă Staicu Dumitru Florian prezent Stănișoară Mihai prezent Șova Dan Coman prezent Tămagă Constantin prezent Toma Ion prezent Țopescu Cristian George prezent Țuțuianu Adrian prezent Udriștoiu Tudor prezent Urban Iulian prezent Valeca Șerban Constantin prezent Vasilescu Lia Olguța prezentă Verestóy Attila prezent Voicu Cătălin prezent Voiculescu Dan absent Vosganian Varujan absent

Gabriel Mutu

#12008

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi: „Partidocrația — o caracteristică a politicii românești”.

Declarația politică de astăzi vine ca o reacție personală la ceea ce s-a petrecut pe scena politică românească în ultimele două săptămâni. Așadar, am dorit să vorbesc în plenul Senatului despre partidocrație.

Etimologia acestui termen este cea care ne ajută cel mai mult în înțelegerea fenomenului. Practic, prin partidocrație se înțelege exercitarea puterii publice de către partidele politice.

Din punctul meu de vedere, problema revocării lui Mircea Geoană din funcția de președinte al Senatului a fost doar o încleștare între cei care susțin democrația și cei care susțin partidocrația. Minimalizând forțat discuția, voi spune că se înfruntă o viziune care pune în centrul preocupărilor sale cetățeanul și o alta care are ca unic scop promovarea interesului său, mai bine spus interesul de partid.

S-a spus atât în media, cât și de către cei care s-au declarat împotriva revocării președintelui Senatului că puterea nu dorește altceva decât ocuparea unei poziții de maximă importanță în stat. Ca de fiecare dată, nu pot decât să constat că cei care receptează politica românească refuză să înțeleagă fondul care determină mișcările de pe scena politică românească. Nu obsesia puterii a fost cea care a determinat această acțiune, stimați colegi.

Este inadmisibil ca membrii unui grup parlamentar să nu aibă dreptul să-și păstreze locurile din comisiile de specialitate în care au fost distribuiți la începerea mandatului. Altfel spus, atât PSD, cât și PNL pun deasupra mandatului de parlamentar voința partidului. Cu alte cuvinte, au o viziune potrivit căreia partidul politic trebuie să se suprapună perfect peste spațiul public. Nimic nu trebuie să respire în afara acestui cadru stabilit, conturat și susținut de cele două partide.

În aceste condiții, nimeni nu mai poate nega faptul că partidocrația este un fenomen caracteristic spațiului politic românesc, atâta vreme cât partidele politice importante reclamă idei potrivit cărora scena politică trebuie evitată de orice formă de conținut ce nu aparține unei forme organizate, pentru că partidocrația refuză categoric orice formă de reprezentare independentă.

Dorința de a monopoliza întregul tablou politic mi s-a părut oarecum firească din partea PSD, obișnuit mai degrabă cu o politică de tip partid-stat, dar nu am putut înțelege cum Partidul Național Liberal a putut să se atașeze imediat acestei idei.

Și PSD, și PNL au clamat ideea că sistemul electoral promovat în 2008 va aduce cu sine o micșorare a distanței dintre parlamentar și cetățean. Poate că da, dar prea puțin. Atâta vreme cât mențineți ideea că parlamentarul trebuie să se subordoneze numai partidului sub sigla căruia a candidat, nu faceți altceva decât să mențineți o stare de lucru prin care minimalizați votul cetățeanului.

Totodată, pentru a întări cele spuse de mine anterior, am citit cu atenție stenograma ședinței plenului Senatului din data de 3 martie anul curent, unde domnul senator Mărcuțianu ne explica foarte clar că principiul după care se acordau locurile în comisiile de specialitate de către PNL ținea exclusiv de conducerea de partid, și nicidecum de competență.

Ieri, stimați colegi, am avut din nou o mișcare elocventă a partidelor politice, care susțineau că nu pot avea ca partener de dialog decât oameni care sunt înregimentați în formațiuni politice.

Neglijarea principiului mandatului reprezentativ de către cei care au părăsit ieri consultările de la Cotroceni întărește ideea potrivit căreia unii preferă partidocrația în defavoarea democrației. Se vrea ca în politică să fie reprezentate strict interesele de partid, și nu cele ale cetățenilor.

Declarațiile de ieri, după ieșirea de la consultări, susțineau ideea că Grupul independenților nu are nicio legitimitate, dar vin acum și vă întreb concret: cu ce este mai prejos legitimitatea de care se bucură senatorul Cristian Diaconescu, care a obținut acest mandat de pe prima poziție în colegiu, față de un anumit lider de partid politic care și-a obținut mandatul în urma redistribuirii, clasându-se pe locul al doilea?

Oricum, nu vreau să primesc niciun răspuns la această întrebare, este una retorică.

Radu Alexandru Feldman

#26846

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Aș vrea să le reamintesc colegilor noștri juriști – firește, cât se poate de distinși – că orice recidivist poate invoca, cu toată candoarea, că el de o viață întreagă bate, fură, bea, violează și sparge. Dacă invocăm cutuma și încercăm să punem cutuma în locul regulamentului, în locul legii, suntem într-o mare eroare, aș spune într-o eroare cu totul și cu totul nepermisă într-o instanță care se numește Senatul României.

Ne jucăm cu cuvintele, ne grăbim să aruncăm responsabilitatea dintr-o parte într-alta, suntem în perspectiva ca în a doua ședință consecutivă a Senatului să nu ne putem achita de menirea pentru care suntem aici, și care înseamnă procesul legislativ.

S-a făcut o cerere și-mi îngădui să vă semnalez, domnule președinte, întâmplarea a făcut că nu ați prezidat dumneavoastră ședințele Senatului la care fac referire, le-a prezidat domnul vicepreședinte Teodor Meleșcanu. Nu o dată am arătat că s-a ajuns la o practică, la o cutumă cu totul și cu totul nefirească, ca declarațiile politice să fie rostite de la înalta tribună a Senatului în fața unei săli goale.

Ne-am făcut că avem pe ordinea de zi un punct extrem de important, iar faptul că sala era goală nu ne-a stânjenit nicio clipă, motiv pentru care nu o dată l-am rugat, cu tot respectul, pe domnul vicepreședinte să ridice în Biroul permanent al Senatului problema prezenței în sală a grupurilor parlamentare. Acesta este motivul pentru care cel care trebuia să conducă ședința nu putea să supună votului ordinea de zi, pentru că sala era goală, mai puțin nefericiții care aveau acolo un rol, acela de a-și citi declarația politică.

Regulamentul este clar, domnule președinte, ședința începe cu votarea ordinii de zi, toate celelalte puncte decurg din votul plenului.

Ca atare, vă rog, cu tot respectul, aveți bunăvoința să intrăm în practica impusă de regulament și să votăm ordinea de zi.

Vă mulțumesc foarte mult.

Titus Corlățean

#32101

## **Domnul Titus Corlățean:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Reiau declarația politică, pe care am intitulat-o „Bulgărele, autonomia și, eventual, pensionarii”.

## Stimați colegi,

Puterea actuală din România ne oferă, în aceste zile, un spectacol de excepție, care merită comentat – în puterea actuală am inclus, evident, și grupul migranților politici.

Ne-am putea închipui că guvernanții nu mai dorm, nu mai mănâncă, nu mai beau și altele, de grija socioeconomică a nației, indiferent de etnia acesteia. Total eronat. Ce legătură au contractele grase atribuite de puterea oranj-verde clientelei politice, începând cu sectorul 3 PD-L-ist de la București și continuând cu preluarea de către foste barmanițe sau chelnerițe – nu este foarte clar – a gestionării a zeci și sute de milioane de euro din fonduri europene, numai guvernanții știu. Ce legătură are scaunul de la Senat cu prioritățile reale ale românilor tot guvernarea știe.

Eu știu însă că, zilele trecute, la Brașov, sindicatele erau pe punctul de a lua de guler reprezentanții puterii, desigur, din entuziasm pentru modul în care puterea înțelege să modernizeze țara prin concedieri colective, prin tăierea salariilor și a pensiilor, penalizarea sugarilor și sancționarea drapelului național și a limbii oficiale a statului român, limba română, în caz că au uitat.

Nu știu cum stă treaba cu Garda Maghiară, activă în România fără să fie deranjată măcar cu o floare de românii

verzi ardeleni din Guvern sau de reprezentanții lor prefectorali vorbitori ai „limbii oficiale regionale” din Harghita și Covasna. Nu știu cum stă treaba cu regionalizarea pe criterii etnice, promovată prin efortul comun PD-L-ist – UDMR-ist. Știu însă că salariile, pensiile, educația, sănătatea și infrastructura au același sens și în română, și în maghiară.

Cu puțin efort de concentrare, s-ar putea vedea că și pentru români, și pentru unguri guvernarea actuală dă răspunsuri de genul: salariu – nem; pensie – nem; alocație pentru copii – nem; drumuri – igen, dar numai pentru clientelă; gropi – igen pentru toată nația și așa mai departe.

Cum apreciază cetățenii treaba asta? Cu bulgări de zăpadă, de gheață, fără pietre, deocamdată.

Mi-aduc aminte însă că sindicatele brașovene au o experiență istorică bogată – și la 15 noiembrie 1987, și în decembrie 1989 –, așa că recomand vigilență guvernanților.

Ce soluții sunt la criza economică din partea actualilor guvernanți, nu văd prea multe. Poate o lege adoptată în Parlament, prin care să autonomizăm, pe criterii de incompetență și populism, Guvernul în umbră al domnului Boc.

Nu știu dacă perdelele de fum lansate de la Cotroceni, referitoare la marea urgență a revizuirii Constituției sau la legitimizarea frauduloasă a imoralității politice – a se citi migrație –, pot acoperi urările de duh ale românilor, care aruncă cu bulgări. Nu cred. Cred însă că este mai important să respectăm așteptarea a milioane de cetățeni privind fixarea punctului de pensie la cel puțin 45% din salariul mediu brut și să forțăm guvernanții de dreapta să taie comisioanele grase ale clientelei și să dea banii meritați pensionarilor și, mai ales, data electorală viitoare, oricând va fi ea, să nu mai retroactivăm politic, vorba juristului Emil Boc, resuscitând guvernări incompetente.

Mulțumesc.

Ioan Ghișe

#48952

601... Vă rog să mă scuzați.

Decizia a desființat, dacă vreți, prin conținutul ei, instituția revocării președintelui uneia dintre Camere. Așadar, suntem în două situații: fie, prin regulament, modificăm și reintroducem această instituție a revocării președinților Camerelor, în particular al Senatului, fie aplicăm regulamentul așa cum este acum. Și aici se coroborează două texte: Constituția, art. 64 alin. (2), face distincție între președinții Senatului și Camerei Deputaților, aleși pe 4 ani, și ceilalți membri ai birourilor permanente, iar Regulamentul Senatului, la capitolul „Abateri și sancțiuni”, mai precis art. 196 lit. e), are o prevedere explicită privind cea mai gravă sancțiune, anume aceea de avertisment public scris.

Noi în ce situație suntem?

În art. 200 alin. (1) și (2) din Regulamentul Senatului se precizează că, atunci când un grup parlamentar dorește să inițieze o procedură de sancțiune față de un senator – în cazul nostru este vorba chiar de domnul președinte –, trebuie să se adreseze Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, care trimite raportul la Biroul permanent, care îl aduce în plen.

Așa că, prin cuvântul meu, am dorit să sensibilizez colegii inițiatori care doresc să forțeze această introducere pe ordinea de zi a subiectului privind propunerea de revocare a președintelui Senatului, prin a-i ruga să facă din două una: ori să inițieze o modificare a regulamentului, ori să respecte actualul regulament, și anume să se adreseze Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Dacă una dintre aceste două variante s-ar întâmpla, am putea să trecem mai departe la dezbateri pentru ceea ce ne așteaptă ca proiecte de lege pe ordinea de zi.

Dacă nu vom face acest lucru, pentru că majoritatea s-ar putea să nu dorească, atunci se developează intenții exclusiv de natură politică, intenții care vor să creeze atmosferă de circ, pentru că situația economică din țară demonstrează că e mai greu de a se da pâine.

Precizez că în Constituție, la art. 47, se spune că prima obligație a statului este să asigure dezvoltarea economică. Or, misiunea noastră aici, ca reprezentanți ai cetățenilor, este să legiferăm în sensul de a crea premise de dezvoltare economică. Instabilitatea autorităților publice este o subminare a statului de drept, și nu o susținere a lui.

Așadar, domnule președinte, vă rog să supuneți votului propunerile mele ca din două una: ori să se inițieze o modificare a regulamentului, ori distinșii colegi inițiatori ai propunerii de a introduce pe ordinea de zi acest subiect să se adreseze Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, în conformitate cu art. 196 lit. e) și cu art. 200 din Regulamentul Senatului.

Vă mulțumesc.

Titus Corlățean

#66024

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată ministrului transporturilor și infrastructurii, domnul Radu Berceanu, pe care îl salut cu prietenie.

Subiectul interpelării: Construcția centurii ocolitoare mari a municipiului Săcele.

În luna ianuarie a acestui an, în calitate de senator ales în Colegiul S2 din județul Brașov, am formulat un amendament la bugetul de stat pe anul 2010 pentru finanțarea începerii lucrărilor de construcție la centura ocolitoare mare a municipiului Săcele. Pentru prima etapă de demarare a lucrărilor am solicitat alocarea sumei de 2.000 mii lei.

Prezent la dezbaterile amendamentelor din cadrul Comisiilor reunite pentru buget, finanțe, ministrul Radu Berceanu s-a angajat să identifice sursa de finanțare pentru începerea lucrărilor în cursul acestui an, imediat după finalizarea, în luna martie, a studiului de fezabilitate, aflat în acel moment în curs de derulare.

Municipiul Săcele se află în imediata vecinătate a municipiului Brașov, fiind străbătut de DN1A Brașov – Vălenii de Munte – Ploiești și DN1 București – Brașov, principala arteră națională.

Din cauza faptului că municipiul Săcele nu are o centură ocolitoare care să preia traficul autovehiculelor grele, toate acestea circulă prin mijlocul municipiului și afectează structura de rezistență a clădirilor, a caselor localnicilor.

Mai grav este faptul că, din cauza lipsei unei centuri ocolitoare, municipiul Săcele ocupă nefericitul loc întâi în județul Brașov în ceea ce privește numărul accidentelor rutiere mortale.

Solicit ministrului transporturilor și infrastructurii să precizeze când intenționează să aloce banii necesari pentru începerea construcției centurii ocolitoare mari a municipiului Săcele, potrivit angajamentului asumat în plenul Comisiilor parlamentare reunite pentru buget, finanțe, și care este stadiul studiului de fezabilitate.

Solicit răspuns în scris și verbal.

Mulțumesc.

Alexandru Mocanu

#71853

Declarația politică se intitulează „Fraudă fiscală la Realitatea TV?!”.

Deschid laptopul și citesc: Fraudă fiscală la Realitatea TV! Mă frec la ochi și citesc din nou: Fraudă fiscală la Realitatea TV! Măi să fie, nu e glumă! Citesc mai departe și, pe măsură ce mă adâncesc în lectură, pricep, din ce în ce mai clar, motivația emisiunilor vitriolante ale Realității TV la adresa președintelui Traian Băsescu și a PD-L. Speram ca măcar în media principiile deontologice să nu se schimbe după cum bate... Vântu.

Dar iată ce scria mai departe:

La trustul Realitatea–Cațavencu, la fel ca la orice altă societate comercială, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a efectuat un control.

Personal, citisem mai demult în presă despre acest control, dar nu știam unde se ajunsese sau, mai precis, ce anume se constatase. La vremea respectivă, se spusese chiar că domnul Dragoș Nedelcu – omul de încredere al lui Sorin Ovidiu Vântu (SOV) și finul marelui sindicalist Liviu Luca – ar fi făcut o vizită șefului ANAF pentru a negocia nici mai mult nici mai puțin decât încetarea controlului.

Amintesc că Dragoș Nedelcu este un tânăr pe care tandemul SOV–Luca l-a „plimbat” pe la Capital, Ziarul Financiar, The Money Channel, Cațavencu, Realitatea, iar acum vreo 2-3 ani l-au făcut, pentru o vreme, chiar director executiv și administrator al clubului Rapid.

Acum, am primit confirmarea vizitei făcute de Dragoș Nedelcu la sediul ANAF, pentru a negocia, zice-se, încetarea controlului. Înțeleg că nu a obținut nimic și, astfel, trustul a declanșat atacul concentrat și concertat împotriva președintelui Băsescu și a PD-L, care, vezi Doamne, după mintea lor, ar fi trebuit să cenzureze acțiunile de control ale ANAF și să nu permită controale la trustul de presă amintit. Asta înțeleg ei, probabil, prin spiritul deontologic (in)suflat de Vântu profesioniștilor din trustul Realitatea–Cațavencu.

Ce am mai aflat că a descoperit ANAF? O furăciune de 2 milioane de euro(!), rezultată din închirierea unor echipamente de televiziune Realității TV de către o firmă deținută de sindicalistul Liviu Luca. Furăciunea constă în aceea că echipamentele fuseseră cumpărate anterior, culmea, cu banii Realității TV, așa cum rezultă din contabilitatea trustului, fiind trecute inclusiv în inventar. Altfel spus, trustul a scos din firmă 2 milioane de euro și a plătit unei alte persoane juridice o chirie pentru niște echipamente care, de fapt, îi aparțineau. Halal afacere!

Toți angajații Realității TV au fost încadrați și plătiți pe drepturi de autor, inclusiv mașiniștii, șoferii, portarii, contabilii. Toți au fost, nu-i așa?, colegi în ale autoratului cu Răzvan Dumitrescu, Oana Stancu, Adrian Ursu etc. Cu toții, vreo 80 de persoane, care, în acest fel, au fentat statul și nu au plătit impozit pe veniturile încasate lunar.

Înțelegeți acum de ce deontologii Realității (și nu numai) țipau ca din gură de șarpe cum că eventuala restrângere a categoriilor de angajați care pot fi salarizați prin drepturi de autor ar fi măsură abuzivă, de impozitare excesivă a angajaților?

Rambursarea ilegală a unui mizilic de TVA în sumă de 96 de milioane de euro(!), care s-a făcut în doar două zile și la fel de repede s-a evaporat prin diverse firme ale mult preacinstiților moderatori și cațavenci, firme care au intrat, toate, în control încrucișat.

În plus, aud că în „parteneriatul” Vântu–Luca–Nedelcu este mare, foarte mare supărare, generată de schimbarea șefului Companiei Naționale de Investiții, care ar fi fost omul lor în sistemul de stat, și, astfel, ar fi rămas cu ochii în soare, adică fără o mulțime de contracte. Ce să-i faci, asta-i viața!

Ziaristul Victor Roncea oferă și el o informație care completează tabloul de mai sus privind trustul Realitatea–Cațavencu, și anume că SOV ar fi împrumutat de la Dinu Patriciu suma de 10 milioane de euro. În acte, împrumutul l-a făcut Blue Link Communications Ltd., adică firma care deține toate licențele și acțiunile de la Realitatea TV. Fiind un _offshore_ , sunt aproape convins că Vântu a garantat cu acțiunile acestei firme, care, acum, ar fi în proprietatea lui Patriciu.

P.S. În altă ordine de idei, săptămâna trecută am constatat că senatorii UDMR s-au alăturat demersului Grupului senatorial al PD-L de revocare a domnului Mircea Geoană din funcția de președinte al Senatului. Când mă pregăteam să salut decizia, aflu că abilii UDMR-iști plusează, anunțând că doresc chiar să ocupe această funcție.

Bineînțeles că... „aiasta nu se poate, Maiestate” și, sunt convins, nici ei nu speră sincer la așa ceva. Numai că, pragmatici cum sunt, ungurii vor să-și creeze din asta un avantaj la o eventuală viitoare negociere, când, la o adică, să poată spune: „... știți, noi am cedat la numirea președintelui Senatului, așa că acum e rândul vostru...”. Nu-s proști ungurii, dar nici noi!

Gheorghe David

#76723

Doamnelor și domnilor senatori,

Am să continui în declarația mea de azi cu o temă de actualitate, despre care am mai vorbit în declarațiile

anterioare, și anume „Recensământul general agricol din România – Atribuțiile comisiilor municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale”.

Comisiile municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale pentru recensământ răspund de efectuarea acțiunilor și lucrărilor prevăzute în Programul general de organizare și efectuare a recensământului general agricol 2010, aprobat de Comisia Centrală pentru Recensământul General Agricol, și au următoarele atribuții:

– înaintează comisiei județene și a municipiului București pentru recensământ, în termen de 10 zile de la constituire, o copie de pe dispoziția primarului de constituire a comisiilor și procesul-verbal cu componența nominală a acestora, datele de contact ale membrilor acestora;

– organizează, conduc, controlează și răspund de efectuarea lucrărilor de recensământ pe raza municipiilor și a sectoarelor municipiului București, a orașelor și comunelor, la termenele prevăzute și potrivit instrucțiunilor Comisiei Centrale pentru Recensământul General Agricol;

– colaborează cu primăriile la efectuarea lucrărilor pregătitoare ale recensământului:

a) întocmirea listelor exploatațiilor agricole, ale căror centralizatoare vor fi înaintate comisiilor județene și a municipiului București;

b) împărțirea unității administrativ-teritoriale în sectoare de recensământ, pe materialele cartografice preluate de la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, respectiv Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București, și înaintarea acestora comisiei județene și a municipiului București spre verificare și aprobare;

c) elaborarea lucrărilor de sectorizare a teritoriului localităților, în conformitate cu normele aprobate de Comisia Centrală pentru Recensământul General Agricol;

d) asigurarea, selectarea și recrutarea personalului de recensământ, reprezentat de recenzori, recenzori-șefi și coordonatori, din rândul specialiștilor agricoli, al specialiștilor în economie, informatică și alte domenii, inclusiv funcționarii publici de specialitate, precum și din rândul pensionarilor și al altor categorii de persoane cu pregătire corespunzătoare, cu studii superioare sau medii;

– colaborează cu primăriile pentru asigurarea atât a spațiilor de lucru și a mijloacelor de comunicare necesare desfășurării activității comisiei, cât și a spațiilor pentru păstrarea și gestionarea materialelor de recensământ, până la predarea lor comisiei județene și a municipiului București;

– colaborează cu primăriile și iau măsuri în vederea actualizării registrului agricol, în conformitate cu reglementările în vigoare;

– răspund de participarea recenzorilor, recenzorilor-șefi, coordonatorilor și recenzorilor de rezervă la instructajele organizate în cadrul județului și municipiului București;

– președinții comisiilor participă la ședințele de analiză a stadiului lucrărilor premergătoare recensământului, care vor avea loc la comisia județului și a municipiului București;

– organizează acțiuni de popularizare a recensământului, pe baza programului primit de la comisia județeană și a municipiului București pentru recensământ, subliniind importanța, scopul, perioada și modul de efectuare a recensământului, precum și prevederile legale referitoare la confidențialitatea datelor declarate de către repondenți; dispun măsuri pentru asigurarea, difuzarea și afișarea materialelor de popularizare transmise de comisia județeană și a municipiului București;

– organizează repartizarea recenzorilor și recenzorilorșefi pe sectoare și secții de recensământ;

– controlează modul de efectuare pe teren a vizitei preliminare de către recenzori;

– verifică dacă toți recenzorii și recenzorii-șefi activează în cadrul sectoarelor, respectiv secțiile de recensământ, și iau măsuri de înlocuire a celor absenți cu personalul de rezervă care a participat la instructaje;

– analizează zilnic, cu recenzorii-șefi și coordonatorii, modul de desfășurare a înregistrării, greutățile întâmpinate și stabilesc măsuri pentru remedierea lipsurilor constatate, asigură interpretarea unitară a instrucțiunilor și înregistrarea corectă a datelor în chestionarele de recensământ;

– informează comisia județeană și a municipiului București despre stadiul înregistrării exploatațiilor agricole, precum și despre situațiile deosebite (organizatorice, metodologice) întâlnite pe teren;

– primesc, la încheierea acțiunii de recenzare, de la recenzorii-șefi și coordonatori mapele cu chestionarele de recensământ completate, centralizatoarele, precum și întregul material distribuit recenzorilor, și verifică conținutul lor, inclusiv materialele de recensământ neutilizate;

– asigură păstrarea în condiții de securitate a întregului material de recensământ și centralizează datele provizorii ale recensământului, pe municipiu și sector al municipiului București, oraș sau comună;

– urmăresc respectarea de către personalul de recensământ (recenzori, recenzori-șefi și coordonatori) a confidențialității datelor în timpul înregistrării;

– analizează și validează rezultatele provizorii ale recensământului pentru unitatea administrativ-teritorială respectivă, întocmesc procesele-verbale de omologare a acestora;

– predau comisiilor județene și a municipiului București materialele de recensământ, împreună cu rezultatele provizorii, și restituie toate materialele neutilizate;

– sprijină și coordonează lucrările anchetei de control al recensământului;

– îndeplinesc și alte sarcini primite din partea comisiei județene și a municipiului București.

Traian Constantin Igaș

#82463

Declarația politică se intitulează „Violența din programele de televiziune și impactul asupra dezvoltării copiilor”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cel mai recent studiu în ceea ce privește violența în televiziune ne plasează, ca țară, pe primele locuri în această ierarhie, surclasând țări cu tradiție în televiziune precum SUA, Canada sau Franța.

Studiul „Reprezentarea violenței televizuale și protecția copilului” reprezintă o premieră în studiile media din România, fiind realizat cu sprijinul UNICEF.

Lucrarea, foarte exhaustivă, relevă cifre îngrijorătoare: 9 acte de violență pe oră la TVR1 și 23,4 acte de violență pe oră la ProTV, ceea ce înseamnă o medie de 14 acte de violență pe oră.

Rezultatele sunt pentru anul 2009, se observă o descreștere ușoară față de anii anteriori, dar valorile medii continuă să fie mai mari îndeosebi în cazul televiziunilor private.

Trăim într-o lume tehnologizată, cu acces nestingherit la mass-media sau internet, astfel că este imperios necesar un semnal de alarmă la situația prezentată de acest studiu. Generația copiilor care cresc cu televizorul trebuie protejată printr-un consum sănătos de televiziune în familiile lor. Televiziunea aduce un plus de efecte negative în formarea comportamentului violent al viitorului tânăr, care, copil fiind, a consumat violența prin intermediul televiziunii.

Este inadmisibil ca numărul actelor de violență înregistrate la canalele care se adresează exclusiv copiilor să dețină valori apropiate de cea mai mare valoare măsurată pentru canalele adulților. Aici includem cifre ca 37 – Jetix, 31 – Cartoon Network, 20 – Minimax, toate reprezentând numărul de acte de violență înregistrate în 60 de minute de emisiune. Acestea sunt canalele de televiziune atât de îndrăgite de copiii noștri, copii cărora încercăm cu toții să le asigurăm cea mai aleasă educație, cele mai bune condiții de trai, care se dovedesc a le fi contraindicate, mai mult chiar, de-a dreptul nocive pentru dezvoltarea lor.

Într-adevăr, televiziunea are înscrisă în gena ei un potențial violent, însă și în cazul canalelor publice, și în cazul canalelor private televiziunile din România oferă, după indicatorul frecvenței și duratei violenței pe oră, o cantitate mai mare de violență decât în țări de referință ca SUA, Canada sau Franța.

Statisticile arată o medie de trei-patru ore pe zi în care copiii noștri se uită la televizor și o altă medie de 14 acte de violență înregistrate pe oră, astfel că, la un calcul pur matematic, avem niște rezultate extrem de periculoase pentru dezvoltarea sistemului de valori și modelarea comportamentului copiilor și al adolescenților.

Efectele violenței prezente în programele TV le observăm la generațiile actuale atunci când vedem copii care devin imuni la imaginile ce prezintă violență, acceptă gradual violența ca pe un mod de a rezolva problemele, imită violența pe care o observă la televizor, se identifică cu anumite personaje, victime și/sau agresori.

Ce putem face pentru a stopa această sporire a agresivității la copii, deși în familie încercăm să le asigurăm un climat cât mai benefic și mai stabil? Conștientizarea este primul pas, urmat, bineînțeles, de mai multe dezbateri pe această temă, pentru a ocroti generațiile ce vor urma, generații de la care avem atât de multe așteptări.

Vă mulțumesc.

Toader Mocanu

#85829

Declarația politică este intitulată „Nevoia de schimbare a clasei politice românești”.

Declarația politică pe care urmează să o susțin o să vă surprindă, fără doar și poate, pe o parte dintre dumneavoastră, deoarece nu se va referi la probleme cotidiene, ci la o problemă omniprezentă în discursul public cu privire la clasa politică: nevoia (dramatică) de schimbare a celor care practică această profesie.

Deși partidele politice și, implicit, noi, oamenii politici, am pierdut o mare parte a susținerii publice și am ajuns, în prezent, la cel mai scăzut nivel de încredere a românilor în Parlament, nu facem nimic pentru îmbunătățirea acestei situații. Dacă privim în orice cercetare sociologică, constatăm că nivelul de încredere a românilor în instituția garantă a democrației se situează sub 15 procente.

Ca parlamentar aflat la primul mandat, mărturisesc că sunt dezamăgit și nemulțumit de această realitate, precum și de complotul (acordul) nostru tacit în a menține și, uneori, în a accentua această situație. În acest sens, aș da un singur exemplu: ignorarea dezbaterilor politice pe proiectele de lege, ajungându-se, adesea, de la dezbateri la declarații politice și atât.

În acest sens, îmi doresc să separăm foarte clar timpii alocați pentru declarațiile politice de timpii alocați pentru dezbateri pe proiecte legislative, pentru ca activitatea de legiferare să fie mult mai eficientă, iar consensul politic să fie existent pentru proiectele de lege prioritare și de o importanță deosebită.

Vă reamintesc, stimați colegi, că, în ultima lună de zile, ca să nu privesc mai mult înapoi, nu am reușit să parcurgem ordinea de zi, luând în dezbatere doar foarte puține inițiative legislative.

Mă întreb și sunt convins că și alți colegi și-au adresat o astfel de întrebare: când vom deveni eficienți?

Este evident că reforma Parlamentului României este un deziderat necesar și real, dar până atunci lansez propunerea de a lucra împreună la găsirea unui mod de lucru eficient, amintindu-vă că am fost trimiși aici printr-un vot de încredere al alegătorilor, toate acestea pentru a reuși o schimbare consistentă și o restabilire a relațiilor de încredere între clasa politică și cetățeni.

După cum mă cunoașteți deja, nu voi accepta să fac parte din acest complot și voi reacționa, ori de câte ori mi se va da ocazia, împotriva principiilor nesănătoase de acțiune politică.

Inițierea unei dezbateri la nivel național pe tema reformării clasei politice, cu susținerea tuturor colegilor senatori, deopotrivă a celor aflați în opoziție și a celor de la putere, ar fi benefică atât pentru noi, pentru a înțelege unde greșim, dar, mai ales, pentru opinia publică, care nu s-ar mai simți ignorată. Prin dialog, am găsi și ne-am asuma cele mai bune soluții la problemele societății românești.

Stimați colegi,

Nu vin în fața dumneavoastră să vă țin lecții, dar mă simt dator să atrag atenția asupra acestui pericol al delegitimării acțiunilor noastre și, prin urmare, asupra nevoii de a ne schimba comportamentul politic în interesul celor care ne-au trimis în Parlament, pentru că noi nu putem exista în absența celor pe care-i reprezentăm.

Iată argumentele mele:

În prezent, „virtuțile” care fundamentează imaginea colectivă asupra oamenilor politici sunt, din păcate, demagogia, lipsa de viziune, de responsabilitate, de consecvență, predilecția pentru scandal, circ și bășcălie.

În loc să fim preocupați de viitor și de responsabilitatea pe care o avem pentru acest viitor, ne ocupăm, de multe ori, de păcatele trecutului și de discuții sterile.

Lipsa de maturitate a clasei politice românești a condus și la imposibilitatea depășirii unor mentalități învechite în ceea ce privește instituția opoziției. Mă aștept din partea partidelor de opoziție ca, atunci când luăm în dezbatere inițiative legislative de interes național și nu numai, să fie constructivi și să subscrie la promulgarea lor sau, după caz, să le

amendeze, dar cu argumente, nu de dragul de a face opoziție, rămânând setați pe un vot negativ.

Ce politică trebuie să facem și ce conținut trebuie să dăm comportamentului nostru politic?

În încheiere, îmi permit să citez din lucrarea renumitului Max Weber, intitulată „Politica, o vocație și o profesie”, din anul 1919, cu privire la calitățile necesare unui om politic cu vocație:

„(...) Există trei calități deosebit de importante pentru un politician: pasiunea, simțul responsabilității și intuiția. Pasiune, în sensul devotamentului pentru «o cauză» (...), și responsabilitatea pentru acea cauză. Lipsa unei cauze îl poate aduce pe politician în situația de a lupta numai pentru aparența puterii, iar lipsa responsabilității îl poate aduce în situația de a se lupta pentru putere exclusiv de dragul puterii, și nu în vederea realizării unui țel anume. Cum trebuie să arate cauza în numele căreia politicianul aspiră la putere și face uz de ea este o chestiune de credință.”

Vă mulțumesc.

Dumitru Oprea

#90787

Declarația politică se intitulează „Ne trebuie oameni de caracter”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Democrația românească are deja două decenii de la renaștere. A trecut prin toate experiențele posibile și a împlinit integrarea europeană a țării. Cu toate acestea, vremea maturității e încă departe. Se discută despre o nouă schimbare a Constituției, Parlamentul are de luat în calcul reorganizarea administrativă a României, iar partidele sunt în plin proces de clarificare doctrinară, însă cele mai îndepărtate de vremea maturizării par a fi chiar personajele care stau la baza acestui sistem. Orice sondaj făcut în acești ani arată o percepție publică negativă constantă față de politicienii români. Verdictul este sec: neîncredere, dezamăgire, dispreț.

Nu este vorba, așadar, despre o dificultate de circumstanță, despre vreun păcat efemer, ci despre o problemă de caracter. În plus, parcă pentru a întipări definitiv acest defect nefericit, politicienii s-au străduit să dea noi motive de dezgust. Astfel, nu suntem lipsiți nici acum de răfuieli ticăloase în partide, de trădări și dezertări interpretabile, aflăm, în fiecare lună, despre noi cârdășii cu lumea finanțelor tulburi și de combinații cu iz penal, descoperim lideri de partide aflați în proprietatea unor magnați, înregistrări cu încasare de șpăgi și filări de persoane sub spectrul șantajului, iar, ca imaginea să fie completă, apar și personaje sordide, de o incultură șocantă, a căror ascensiune este privită cu o resemnare dezarmantă.

În timp, efectele acestui neîntrerupt spectacol sunt de o perversitate desăvârșită. Nu este alterată doar calitatea spațiului public, ci se răstoarnă chiar valorile lui. Caracterul nu mai înseamnă corectitudine, moralitate fermă, ci atașamentul constant față de interesele unui grup. În interiorul sistemului, lipsit de caracter devine doar acela care demască o ticăloșie, care se distanțează de clan. Schimbarea cuvântului și ruperea înțelegerilor sunt aplaudate și considerate a fi semne de forță, de abilitate pentru supraviețuire. Tocmai de aceea, niciun proiect de reformare a acestei țări nu va reuși decât în clipa în care oamenii de caracter vor avea mai puțină toleranță pentru oamenii de nimic, pentru că oamenii de nimic creează nimic, iar forța lucrurilor importante izvorăște doar din caracter.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban

#93201

Declarația politică este intitulată „România sindicală conduce pe ultimul drum România reală”.

Începe primăvara sindicală. Întâi, protestează profesorii și studenții, apoi ar putea ieși în stradă angajații de la metrou, medicii și funcționarii. Revendicările sunt, în linii mari, aceleași: bani mai mulți și stabilitatea locurilor de muncă.

Într-un fel, sunt solicitări și acțiuni firești. Peste tot în lume, pentru orice salariat acestea sunt prioritățile și orice sindicat este dator să le promoveze și să lupte pentru ele.

În mod special, în România există factori agravanți care scot oamenii în stradă. Cel mai pregnant este pierderea încrederii în guvernanți.

Nicio secundă Guvernul nu a lăsat impresia că are situația sub control, că știe ce face, că are o strategie clară. Impresia generală a fost de bâjbâială, măsuri luate azi au fost modificate sau abolite mâine, măsuri luate fără niciun studiu de impact au produs efecte adverse, declarații aruncate într-o doară au creat panică inutilă.

Privite, așadar, din această perspectivă, protestele sindicale sunt justificate. Există însă și cealaltă perspectivă, care nu e nici guvernamentală, nici politică și nici bugetară, este perspectiva realității și, din această perspectivă, protestele sindicale din această primăvară sunt la fel de eficiente precum acelea împotriva venirii iernii sau împotriva zăpezii.

Fără o sustenabilitate reală, adică fără ca economia să-i producă, banii pentru majorarea pensiilor și a salariilor pot veni din doar două direcții: împrumuturi, care să arunce în aer deficitul bugetar și așa destul de mare, sau pornirea tiparniței de bani, care să arunce în aer inflația.

În primul caz am lua-o fix pe calea parcursă deja de Grecia, în cel de-al doilea devalorizarea banilor ar înghiți rapid creșterea nominală a veniturilor, adică ne-am fura singuri căciula în mijlocul iernii.

Oamenii simpli care ies în stradă nu înțeleg, poate, aceste lucruri, dar liderii sindicali le cunosc foarte bine și, dacă ar fi onești, nu ar promova revendicări nerealiste, ba chiar toxice. Nu sunt însă. Sindicatele sunt profund politizate, iar legătura baronilor sindicali cu partidele politice, în special cu PDS, și cu unii oameni de afaceri controversați, de exemplu Sorin Ovidiu Vântu, sunt notorii. Cum putem crede în onestitatea grevei de la metrou, de exemplu, cât timp liderul sindical Ioan Rădoi este fost senator PSD?

Și, nu în ultimul rând, nu e lipsit de semnificație faptul că salariații cei mai loviți de criză nu ies în stradă, deși ei susțin economia care îi hrănește și pe protestatari. Angajații din sectorul privat suportă în tăcere o situație cu mult mai grea decât cei de la stat. Disponibilizările din mediul privat au fost cu mult mai numeroase, reducerile de salarii au devenit aproape o regulă, sporurile și primele nici nu intră în discuție, iar orele suplimentare nu se plătesc, ba chiar oamenii sunt mulțumiți că ele există, deoarece îndepărtează riscul disponibilizării.

Și, culmea ironiei, protestele bugetarilor tot pe ei îi lovesc cel mai tare, fie pentru că vor avea probleme cu copiii școlari, fie pentru că nu vor putea merge la serviciu cu metroul sau vor face cozi și mai mari în fața ghișeelor instituțiilor publice.

Există, în acest moment, o Românie sindicală și o Românie reală. Cele două ar trebui să fie concordante. Politizarea și nerealismul le-au făcut acum divergente.

Vă mulțumesc.

Petru Bașa

#96640

Declarația politică se intitulează „Să scăpăm de monitorizarea pe justiție, dar să respectăm și în continuare cerințele”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Mecanismul de cooperare și verificare pe justiție pentru România este o chestiune în continuare sensibilă, dar, conform ultimelor semnale, monitorizarea pe justiție ar putea fi ridicată în acest an pentru țara noastră.

În ultimii doi ani, rapoartele de monitorizare au constatat progrese reale în ceea ce privește justiția din România, și aceasta ca urmare a măsurilor care au fost implementate în acest domeniu.

Printre prioritățile care au fost stabilite pentru anul trecut a fost și eficiența în lupta cu mica corupție.

Pentru interesul nostru național, ar trebui să îndeplinim toate promisiunile în acest domeniu esențial pentru democrația oricărei țări. Oricât de incomod ar fi fost, Mecanismul de cooperare și verificare pe justiție a fost, înainte de toate, și un instrument cu rol pedagogic. Unele progrese înregistrate în lupta anticorupție se datorează tocmai acestui sistem de monitorizare. Colegii noștri bulgari doresc menținerea acestui mecanism. Cred că nu trebuie să susții continuarea unei măsuri de tip pedagogic după ce lecția ai învățat-o. Important este însă ca această lecție să o și aplici în continuare, chiar și în lipsa controlului pedagogic.

Mai mult decât atât, pe termen lung, mecanismul poate fi considerat și limitativ în ceea ce privește manifestarea politică în interiorul UE ca stat membru, dar și pentru că există riscul de a pierde fonduri europene, și aceasta dacă e să luăm în calcul faptul că Parlamentul European face presiuni foarte mari asupra Comisiei de a adopta măsuri de suspendare a fondurilor europene pentru țări care ridică semne de întrebare sau care nu arată o totală corectitudine și lipsa oricărei suspiciuni în administrarea acestora.

„Existența unei capacități administrative adecvate și a unui control eficace al conflictelor de interese, al fraudei și al neregulilor financiare reprezintă o condiție necesară pentru ca o țară să beneficieze pe deplin de fondurile de preaderare și structurale ale UE.”, este o avertizare voalată a Comisiei Europene, care trebuie luată în seamă și în perioada de monitorizare, dar și postmonitorizare.

Ridicarea monitorizării în urma unor rezultate convingătoare în lupta anticorupție mai este importantă și în evaluările ulterioare ale României în interiorul UE.

Eșecul României în a face suficiente progrese în Mecanismul de verificare și cooperare și în a risipi dubiile privind capacitatea de a combate corupția va influența evaluarea României în aderarea la Spațiul Schengen și la zona euro. Ridicarea Mecanismului de monitorizare se poate realiza prin două modalități: prin negocieri și lobby în instituțiile europene, unde România are reprezentanți, în Parlamentul European, în Comisie, dar forța de persuasiune a acestora ar fi extrem de redusă fără progrese în interior. Măsurile luate în România în sensul cerut de Comisie sunt a doua modalitate, și poate cea mai puternică, de a determina ridicarea Mecanismului de monitorizare într-un termen cât mai scurt.

Dragi colegi,

Să sperăm că semnalele de ridicare a monitorizării pe justiție se vor adeveri în acest an și, totodată, să cerem instituțiilor abilitate ca majoritatea cerințelor impuse să fie respectate la momentul ridicării monitorizării, dar și după aceasta.

Vă mulțumesc.

Mihaela Popa

#100089

Declarația politică este intitulată „15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”.

## Stimați colegi,

15 martie, ziua izbucnirii Revoluției din 1848 la Pesta, a devenit simbolul libertății. Deviza revoluției era „Libertate, egalitate, fraternitate!”, iar scopurile urmărite au fost desființarea iobăgiei, libertatea presei, abolirea cenzurii, suportarea egală de către cetățeni a obligațiilor publice. Atunci, aspirațiile maghiarilor, ale românilor și ale altor națiuni europene au fost legate de valorile modernizării și emancipării naționale.

România este patria comună a tuturor cetățenilor ei, indiferent de originile acestora. Dacă în perioada dictaturii comuniste drepturile omului, printre care și drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, au fost nesocotite, în ultimii 20 de ani s-au făcut pași ireversibili în construcția unei societăți democratice și pluraliste, unde drepturile minorităților sunt garantate chiar în Constituție.

În contextul actual în care România și Ungaria și, implicit, PD-L și UDMR fac parte din aceeași mare familie europeană, Uniunea Europeană, respectiv PPE, cu scopuri comune de modernizare și bunăstare, asumarea acestei duble identități și mândrii, de a fi maghiar și cetățean român, a devenit mai ușoară și mai naturală decât a fost vreodată în istorie.

În regimurile comuniste din Ungaria și din România, de multe ori, istoria a fost trunchiată, falsificată, iar idealurile zilei de 15 martie denaturate sau utilizate în scopuri politicianiste.

Un studiu sociologic realizat de Centrul de Cercetare a Relațiilor Interetnice arată însă că, în ultimii ani, românii și maghiarii au tot mai multă încredere unii în alții.

Într-o societate internațională în care naționalismul a fost înlocuit de fenomenul globalizării, în care solidaritatea internațională și interetnică primează, în care desfășurăm ample acțiuni pentru combaterea discriminării, fie aceasta de gen, socială sau etnică, avem datoria, atât românii, cât și maghiarii din România, să ne poziționăm într-o relație de respect și strânsă colaborare în vederea susținerii și promovării de politici competente și coerente, care să ducă la o reală reformă instituțională a statului român.

Avem nevoie, astfel, de parteneriate, implicare și susținere reciprocă pentru a asigura un suport legislativ coerent, bazat pe principiul egalității de șanse.

În speranța unei colaborări consolidate pe toate planurile și cu adânc respect, doresc, cu această ocazie, să urez colegilor mei din Parlament și tuturor maghiarilor din România „La mulți ani!”.

Mulțumesc.

Dorin Păran

#102696

Declarația politică se intitulează „15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Este foarte important pentru noi, cei care reprezentăm poporul român în cel mai înalt for democratic al țării, să cinstim cum se cuvine ziua de 15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, iar faptul că lucrările Senatului au fost amânate pentru azi, marți, 16 martie, la cererea colegilor senatori ai Grupului parlamentar al UDMR, este o dovadă de prețuire față de sărbătoarea-simbol a Ungariei, sărbătoare care are adânci rădăcini în trecut.

Știm cu toții că Revoluția de la 1848 a pornit din vestul Europei și a angrenat întregul continent.

La 1848, o parte din români au aderat și ei la Revoluția burgheză maghiară.

Astfel, Revoluția burgheză condusă de Lajos Kossuth, din 1848–1849, a fost înăbușită de Armata imperială a Austriei cu ajutorul intervenției Rusiei țariste. În lupta de la Șiria, lângă Arad, armatele ungurești au fost zdrobite de ruși, iar Ungaria și Ardealul au fost predate de ruși austriecilor, potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.

Din punct de vedere al cronologiei evenimentelor din acea vreme, prezentarea lor ar avea următoarea abordare:

La 3 martie 1848, la scurt timp după știrile aflate despre Revoluția franceză, opoziția a cerut în mod urgent să se aplice programele aprobate de Parlament.

La 15 martie 1848, poetul național al Ungariei Petőfi Sándor a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu 12 puncte importante pentru independență.

Cronologia evenimentelor ne duce la 6 octombrie 1849, când cei 13 de la Arad, din armata maghiară, au fost executați de trupele kaizerului austriac.

Doamnelor și domnilor senatori,

Cinstirea cum se cuvine a istoriei unui stat vecin și prieten din UE este un prilej de recunoaștere a trecutului zbuciumat, a luptei pentru independență și demnitate a fiecărui popor.

Indiferent de pozițiile mai mult sau mai puțin radicale din partea unor grupuri izolate, poziția noastră oficială trebuie să fie tolerantă. Toleranța și solidaritatea pentru membri, țările din UE, reprezintă un exemplu de conviețuire pașnică între popoare.

Pacea duce la progres, iar înțelepciunea conducătorilor și a aleșilor în cel mai înalt for al țării trebuie să ne facă mai uniți în cuget și simțiri, pentru a putea trece cu bine peste această criză economică și financiară care a cuprins întreaga lume.

Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulțumesc.

Dorel Constantin Vasile Borza

#105159

Declarația politică este intitulată „Reforma morală începe cu adevărul despre Revoluție”.

Reforma din temelii a statului român, demers pe care a pornit cu mare curaj Guvernul condus de Emil Boc, nu se oprește doar la problematici de natură economică, socială sau instituțională, această reformă are și o puternică componentă morală, lucru dovedit de Executiv săptămâna trecută prin desecretizarea dosarului Revoluției din 1989. La 20 de ani de la evenimentele care au schimbat în mod crucial destinele României, premierul Emil Boc a dat dovadă de un mare curaj, dar și de o imensă responsabilitate, prin declasificarea acestui dosar referitor la unul dintre cele mai tumultuoase episoade din istoria recentă a României. Aceste documente includeau informații clasificate secrete de stat, având calificativele „strict secret” și „secret”. Ele vor putea fi accesate după publicarea hotărârii de guvern în „Monitorul Oficial” și vor putea ajuta la aflarea adevărului privind acele evenimente extrem de controversate și astăzi, după 20 de ani.

Am văzut unele comentarii referitoare la acest subiect, potrivit cărora s-a urmărit nu atât aflarea adevărului, cât un atac la adresa lui Ion Iliescu. Aceste afirmații mi se par de-a dreptul neavenite și chiar jignitoare. Aflarea adevărului despre Revoluție este un lucru extrem de important și nu poate fi bagatelizat prin astfel de supoziții politicianiste.

Era mai bine să mai stăm alți 30 de ani cu gunoiul ascuns sub preș doar pentru ca nu cumva să aflăm de implicarea unuia sau altuia în acele zile?

În altă ordine de idei, vreau să mă refer la un alt aspect, într-un fel înrudit cu primul. Ca timișorean, vreau să vă reamintesc că, tot săptămâna trecută, s-au aniversat 20 de ani de la citirea „Proclamației de la Timișoara” din faimosul balcon al Operei, leagăn al Revoluției române.

Multă lume a redus acel document doar la celebrul său punct 8, care interzicea foștilor activiști și ofițeri de Securitate să candideze la o funcție publică timp de zece ani. Proclamația a fost însă ceva mult mai mult decât punctul 8, a fost un adevărat document programatic în care erau cuprinse și aspecte de natură economică, socială, instituțională.

Din păcate, la 20 de ani de la apariția proclamației, în Timișoara se întâmplă un lucru extrem de grav. „Societatea Timișoara”, părintele de drept al proclamației, riscă să fie scoasă în stradă de către primăria municipiului, și trebuie să amintesc că „Societatea Timișoara” este una dintre cele mai vechi și cunoscute organizații nonguvernamentale din România, a cărei faimă a depășit de mult granițele țării.

Marea „vină” pentru care primăria vrea să scoată societatea din acel spațiu este faptul că în acel sediu a fost pregătit un mic birou pentru europarlamentarul Monica Macovei. Vreau să spun că legătura dintre societate și europarlamentar nu este de natură politică, Monica Macovei fiind deținătoarea unui premiu oferit anual de societate. Din păcate, s-a ajuns aici ca, la 20 de ani de la Revoluție, Primăria Timișoara să scoată în stradă societatea cu același nume și care a făcut atâta faimă orașului nostru.

Ion Bara

#108319

Declarația politică se intitulează „Reformă _versus_ populism”.

Adecvarea sistemului de învățământ la noile cerințe survenite din evoluția societății românești, ca și tendințele europene de reformare a educației, în consens cu valorile actuale și de perspectivă ale civilizației umane, trebuie să constituie motivația, dar și suportul reformării învățământului românesc.

Dacă admitem cu toții că acest principiu este nu doar valabil, ci și absolut necesar, nu înțeleg nicicum că schimbările majore necesare sistemului nostru educațional pot fi comentate atât de simplist și cu atâta rea-credință de către unii dintre politicieni sau dintre liderii de sindicat din

considerente doar de ordin populist. Să te folosești de caracterul nu tocmai popular al unor măsuri menite să așeze cheltuielile pe principii sănătoase, cum ar fi finanțarea pe elev, speculând consecințele inerente de ordin social, ca să respingi, de fapt, ideea de reformă, în general, este incorect și în detrimentul celor care trebuie să beneficieze de o educație de calitate.

Să reduci toate disfuncțiile și deficiențele sistemului actual de învățământ la salarizarea personalului său, într-o perioadă de criză, fără soluții miraculoase, ca să respingi, de asemenea, ideea de reformă, în general, este o abordare vădit populistă și în detrimentul profesorilor, care își doresc, pe lângă salarii mai bune, și un sistem educațional eficient.

Mi se pare însă jenant ca tocmai cei aflați la putere în perioade în care salarizarea în sistemul public s-a făcut din ce în ce mai discreționar să conteste, acum, cu vehemență Legea salarizării unitare, prin care se corectează, în fapt, gravele disproporții pe care le-au creat.

Știu eu însumi, ca provenind din sistem, că salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ca de altfel și ale altor categorii socioprofesionale, cum ar fi cele din sănătate sau cultură, sunt acum, încă, sub așteptări.

Sunt însă convins că măsurile de reformă pot oferi noi soluții de asigurare a fondurilor financiare necesare creșterii acestora într-o perspectivă apropiată. Reducerea numărului de ore, de exemplu, odată cu revizuirea conținuturilor de învățat, în spiritul competențelor prevăzute a se atinge pe parcursul școlarizării elevilor, este o schimbare de fond a procesului de învățământ, care nu mai poate fi amânată și care va avea, totodată, efecte pozitive și sub aspectul realocării economiilor rezultate inclusiv în direcția salarizării cadrelor didactice.

Cred că este momentul să fim sinceri până la capăt și să recunoaștem că profesorii vor să câștige mai bine și, în acest sens, sunt de acord să muncească mai mult. Încadrarea profesorilor și constituirea catedrelor de predare la nivelul școlii pe acest principiu ar constitui o soluție de optimizare a gestionării resurselor educaționale, dar și de venituri contractuale suplimentare.

Într-o astfel de direcție, ar fi normal ca cei care pretind că poartă interesele cadrelor didactice să le susțină cauza. Să fim înțeleși, nu putem fi și mai mulți decât trebuie, și mai bine plătiți. Școala nu trebuie privită, în opinia mea, ca loc de refugiu ocupațional pentru cei care nu se regăsesc, din diferite motive, în domeniul pentru care s-au format.

Vehicularea frecventă a unor cifre, precum cea a posturilor didactice ce urmează a fi reduse începând cu 1 septembrie 2010, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009, tocmai ca urmare a reducerii numărului de ore pe clasă începând cu anul școlar următor, și interpretarea eronată a acestora, ca reprezentând ieșiri din sistemul de învățământ ale unor cadre didactice, aduc atingere tocmai prestigiului acestora, punându-i într-o umilitoare situație de compătimire.

Informațiile pe care le am din județul Tulcea mă îndreptățesc să afirm că reducerea posturilor și numărului cadrelor nu afectează situația cadrelor didactice calificate, ci, dimpotrivă, rezolvă acoperirea încadrării cu personal specializat și, în consecință, asigură creșterea calității procesului de învățământ. Aș putea continua cu astfel de argumente, dar prin această declarație nu doresc să contracarez, cu orice preț, alte opinii, ci, pur și simplu, să apelez la sinceritate și corectitudine, în detrimentul populismului și al mimării dorinței de reformă.

Marius Gerard Necula

#112621

Declarația politică este intitulată „A fi sau a nu fi președintele Senatului României”.

Partidul Democrat Liberal este în fața unei decizii importante, de sprijinire a Guvernului Emil Boc în acțiunea de reformă și modernizare a statului. În mod normal, această poziție autoasumată de PD-L, UDMR și Grupul independenților ar trebui să reprezinte un deziderat al întregii clase politice, responsabilă în integralitate de situația actuală socioeconomică.

Declarațiile iresponsabile ale reprezentanților partidelor aflate în opoziție cu privire la necesitatea reformării și modernizării statului român nu fac altceva decât să ecraneze o realitate la care au contribuit din plin. Ideea de a te folosi, pentru materializarea unui interes politic, de criza prin care trec românii este o dovadă cruntă de cinism, care justifică, în mod indubitabil, părerea proastă pe care o au majoritatea românilor despre clasa politică.

Situația economică mondială de criză generalizată a făcut ca multe măsuri nepopulare, dar necesare, să fie luate de Guvernul Boc, cu sprijinul majorității parlamentare, într-o acțiune responsabilă de evitare a derapajului economicosocial, chiar cu riscul costurilor electorale. Acest tip de responsabilitate nu a găsit din partea PSD și PNL decât gesturi încărcate de disperare revanșardă, mulți lideri ai actualei opoziții având încă gustul amar al înfrângerii. Ieșirea din logica de campanie electorală a liderilor PSD și PNL ar fi reprezentat o dovadă de maturitate și de bună-credință. Acest tip de atitudine este o necunoscută pentru actuala opoziție, care acționează dual și neconstructiv la nivel politic și instituțional.

Am fi putut înțelege și accepta acest tip de discurs demagogic și incoerent atât timp cât lupta pentru funcții și putere din interiorul acestor partide a reprezentat o miză, gonflată nejustificat, la nivel național. Folosirea incorectă și imorală a situației de criză prin care trec românii pentru rezolvarea de conturi, atât în PSD, cât și în PNL, a demonstrat lipsa de orizont și calibru a celor două partide de opoziție.

Dacă lupta internă din PSD și PNL s-ar fi mărginit doar la incoerența pozițiilor exprimate, păstrând limitele confruntărilor politice, am fi înțeles, poate, transpunerea în practică a impotențelor ideologice ale celor două partide de opoziție. Ce nu pot fi însă trecute cu vederea sunt poziția și mesajul dual ale președintelui Senatului. Așa cum în perioada guvernării PD-L – PSD președintele Senatului ataca Guvernul, de parcă nu ar fi fost președintele de la acea dată al PSD-ului, astăzi se opune acțiunilor majorității, uitând că deține o funcție de conducere în stat.

Dincolo de interpretarea arbitrară a textelor de lege, prin care se explică cum într-o democrație o minoritate decide pentru o majoritate, considerăm că domnul președinte Mircea Geoană este ostaticul unui grup din PSD, care l-a împins să încalce Constituția și Regulamentul de funcționare al Camerei superioare a Parlamentului, Senatul.

Așa cum, anul trecut, când era la guvernare, PSD-ul s-a autoblocat în înlocuirea ministrului de interne cu alt membru din propriul partid, preferând jocul inconștient și interesul de grup responsabilității istorice, rezultatul a fost tentativa de aruncare în haos a României.

La vremea respectivă, nu a contat niciun argument rațional adus de PD-L și de Președintele României care viza buna funcționare a statului român, aflat în plină criză, și respectarea angajamentelor internaționale, nu au contat decât interesul și miza personală, câștigarea cu orice preț a alegerilor prezidențiale.

Azi, la Senat, avem o situație similară, în care PSD-ul blochează, în mod conștient sau mai bine zis inconștient, procesul de legiferare al Camerei superioare a Parlamentului, condiționând derularea acestui proces de prezența în poziția de președinte a lui Mircea Geoană. Avem de-a face, din nou, cu o sacrificare a interesului public în favoarea interesului personal al unui singur om, Mircea Geoană.

PD-L nu va accepta acest șantaj politic care pune în discuție procesul de legiferare și va prefera să continue demersurile pentru respectarea prevederilor Constituției, a Regulamentului de funcționare al Senatului și a dorinței majorității senatorilor.

În același timp, pentru că este un partid responsabil care înțelege situația deosebită prin care trec românii, PD-L va insista ca plenul Senatului să-și continue activitatea legislativă.

Senatorii PD-L nu vor accepta compromisuri care afectează principiile funcționării democratice a Senatului și a societății românești, nu vor accepta să renunțe la încrederea pe care le-au acordat-o majoritatea românilor în proiectul curajos de reformare și modernizare a statului român.

Mihai Niță

#117370

Declarația politică se intitulează „Crimele comunismului trebuie judecate”.

Participanții la Conferința internațională privind crimele comunismului, desfășurată în perioada 24–26 februarie la Praga, au hotărât să întocmească o platformă comună prin care propun înființarea unui tribunal internațional pentru cercetarea și judecarea crimelor comunismului în fostele țări comuniste din Europa.

Generalul în rezervă Dan Voinea, fost procuror de caz în dosarul Revoluției, care a participat, în calitate de invitat, la conferința internațională, a declarat că participanții la conferință au stabilit ca, în decurs de două luni, să facă pașii necesari sesizării organelor competente în privința creării acestui tribunal internațional.

Conform declarației sale: „Există o procedură de urmat, și anume cei care constituie un asemenea tribunal internațional sunt cei din Organizația Națiunilor Unite, prin Curtea de la Haga. Acolo se primesc aceste sesizări, acolo se gândesc cât sunt de importante și se gândește semnificația lor și tot acolo se organizează, practic, crearea unui tribunal pentru cercetarea acestor crime, care presupune o parte de investigare a acestor crime și, apoi, ceea de-a doua, judecarea celor vinovați de aceste crime.”

La eveniment au participat reprezentanți din 17 țări și s-a discutat despre ce s-a făcut, în cei 20 de ani de la revoluțiile anticomuniste din Europa, pentru victimele comunismului. România a fost reprezentată, între alții, de fostul președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Marius Oprea, și de pastorul reformat László Tökes, care a semnalat faptul că Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 decembrie 1989, se află în greva foamei.

Conferința internațională privind crimele comunismului are loc anual, organizatorul ediției de anul acesta fiind Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Cehia. Conform declarației generalului Dan Voinea, concluzia generală a fost aceea că pentru victimele comunismului încă nu s-a făcut dreptate, și aceasta pentru că în țările foste comuniste administrația puterii comuniste s-a conservat și nu a avut interes să fie cercetate, investigate aceste crime.

Constatăm că, din nefericire, atitudinea președintelui Traian Băsescu de condamnare a crimelor comunismului n-a găsit ecoul așteptat în rândul clasei politice românești. Este dificil, într-adevăr, să se mai acționeze cu eficiență în această direcție la 20 de ani de la căderea regimului comunist, cu aceeași eficiență cu care s-a acționat în cazul condamnării nazismului imediat după capitularea Germaniei hitleriste, prin organizarea procesului criminalilor de război de la Nürnberg, dar asta nu înseamnă că atrocitățile regimului comunist trebuie trecute sub tăcere sau în uitare. Bolșevismul impus de sovietici a curmat vieți omenești, a distrus elita culturală a României, a produs nelegiuiri și suferință.

Acel regim brutal aplicat de către ciracii lui Stalin, împreună cu trădătorii de neam autohtoni, a condamnat România la o jumătate de secol de crime, de teroare, de mizerie morală, de frică și de neîncredere între oameni.

Această situație atât de gravă nu trebuie condamnată nici acum, când mai sunt doar 7 ani până la împlinirea unui secol de la nașterea monstrului comunist?

Avem convingerea că aceia dintre noi care se mai îndoiesc de necesitatea unui asemenea act reparatoriu, fie că se află într-o gravă eroare, fie că își simt lezate interese obscure, trebuie îndepărtați grabnic din aria de influență decizională a statului român.

Adevărul și dreptatea trebuie restabilite în această țară inclusiv în privința ultimei zvârcoliri a fostului sistem, care a însângerat țara în decembrie 1989. Altcumva, nu vom reuși să recuperăm starea de normalitate și de moralitate, fără de care nu vom fi niciodată integrați cu adevărat în rândul națiunilor civilizate ale Europei și ale lumii.

Nu trebuie să mai purtăm în continuare povara blestemului bolșevic ce mai reverberează și azi prin apucăturile unora dintre politicieni. Nu trebuie să ne mai rușinăm că suntem români, simțindu-ne incapabili să ne asumăm condiția demnității umane.

Nu pot încheia înainte de a-l cita pe diplomatul englez Archibald Kerr, care, după tentativa eșuată de a salva România din ghearele sovieticilor, a declarat: „Mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt român”.

Nouă, românilor, ne-a dat Dumnezeu o țară minunată, dar trebuie să demonstrăm că o merităm, nu doar să o locuim. Trebuie să redevenim cu toții demni și responsabili pentru destinul nostru și al țării.

Doina Silistru

#121939

Declarația politică se intitulează „Principalele probleme ale sistemului de învățământ din România”.

Educația este un drept pe care îl are fiecare persoană, indiferent de vârsta sa. Principala caracteristică a unui sistem de educație este aceea că el trebuie să fie stabil. Sistemul educațional are și rolul de a prevedea ceea ce se va întâmpla pe piața muncii.

Procesul de învățământ se referă la îndeplinirea propriu-zisă a educației și la aspectele psihopedagogice legate de predarea și însușirea cunoștințelor. Acesta este cadrul în care elevii sau studenții asimilează informația, construindu-și astfel un repertoriu cognitiv: cunoștințe, deprinderi, capacități, atitudini etc.

Vechea școală românească avea o structură logică și o finalitate concretă. Manualele erau aceleași, profesorii pregătiți și interesați. După 1989, sistemul educațional din România a suferit multe transformări. În zilele noastre, școala a ajuns să depindă doar de responsabilitatea dascălului și de puterea lui de a face față elevilor. Manuale alternative, elevi și profesori nemotivați, precum și numeroase schimbări la nivelul sistemului educațional din România creează un adevărat haos în școala actuală.

În România, marea masă a școlarilor trece prin gimnaziu și liceu fără să capete abilități pe care să le folosească pe parcursul vieții. Încă din clasele primare, copilul este obligat să învețe noțiuni care depășesc capacitatea de înțelegere în raport cu vârsta sa.

Un raport privind starea învățământului, realizat anul trecut de Ministerul Educației și dat publicității pe 22 octombrie 2009, caracterizează educația din România, de la grădiniță și până la facultate, ca fiind un eșec. Unul din cinci copii nu este înscris la o grădiniță, iar o treime dintre liceeni nu ajunge să susțină bacalaureatul.

Testele internaționale arată că elevii români citesc prost și nici nu înțeleg ceea ce citesc. Un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu sunt în stare să rezolve exerciții simple. Doar 65% din cei care încep o facultate reușesc să și obțină o diplomă. Programa școlară se schimbă de la an la an, se scot materii, se introduc materii. Copiii trebuie, în continuare, să învețe mult cantitativ și foarte slab calitativ. Programele sunt stufoase, încărcate preponderent cu informații irelevante.

Structura examenelor naționale a fost schimbată de atât de multe ori, încât elevii au ajuns, chiar în preajma lor, să trăiască cu spaima reformei. Toți cei care au condus Ministerul Educației au văzut diferit modul în care trebuie reformat sistemul. Majoritatea miniștrilor au inițiat schimbări semnificative, spre disperarea elevilor. Ultima reformă curriculară completă a început în 1997, în timpul mandatului lui Andrei Marga, acesta a introdus examenul de capacitate. Ultima modificare în orarul elevilor a fost făcută anul trecut de fostul ministru al educației Ecaterina Andronescu, care a redus numărul de ore săptămânale la 28–30, de la 36–38.

Reforma în educație trebuie să ia în calcul și relația dintre părinți și școală, programa, reeditarea manualelor, schimbarea conținutului din manualele depășite de cursul societății.

Principalele probleme ale sistemului de învățământ sunt determinate de instabilitatea măsurilor adoptate, de motivația financiară redusă a cadrelor didactice, dar și de diferențele majore dintre mediul rural și cel urban cu privire la condițiile materiale sau la rata de cuprindere școlară. Numărul mare de discipline, schimbările și dezinteresul pot face ca, în fața examenului de bacalaureat sau a tezelor naționale, elevul să aibă un real eșec. Prea puțin din ceea ce li se oferă la școală le folosește cu adevărat în viață, iar această ruptură între teorie și practică le diminuează și interesul pentru învățare.

O altă problemă a sistemului educațional o reprezintă numărul mare de elevi dintr-o clasă, ce scade calitatea actului educațional.

Din cauza balastului de cunoștințe, elevii nu mai au timp să învețe și să fie învățați esențialul – să gândească, să citească, să aplice, să sintetizeze, să comunice. Suprasolicitarea elevilor provoacă insomnii, stres și, în cele din urmă, dezechilibre emoționale. Lipsa timpului liber îi îndepărtează de sport și îi apropie de obezitate și diabet, îi îndepărtează de lectură.

Potrivit recomandărilor Parlamentului European, două dintre cele mai importante competențe pe care elevii trebuie să le aibă la finalul gimnaziului și al liceului sunt cea de matematică și cea elementară în științe și tehnologie. Practic, la sfârșitul fiecărui an școlar, elevii ar trebui să poată aplica în viața de zi cu zi cunoștințele teoretice dobândite la aceste obiecte de studiu. Nu putem să avem un sistem educațional care nu este conectat, corelat cu ceea ce se întâmplă în UE.

În marea majoritate a statelor UE evaluarea este permanentă, nu punctuală. Testele pe care le dau englezii, spaniolii, suedezii nu sunt determinante pentru traseul educațional al elevului, ci sunt importante pentru a vedea care este starea sistemului, cum funcționează acesta. Modelul finlandez este unul dintre cele mai de succes și mai eficiente sisteme de învățământ la nivel european. La finalul clasei a V-a, elevii fac dovada că pot să interpreteze un text, un exemplu sau un eveniment, că pot să utilizeze comparația sau clasificarea, pentru ca, apoi, la absolvirea clasei a VIII-a, să nu aibă nicio problemă în a face un plan de rezolvare a exercițiilor sau să poată folosi diverse operații logice. Acestea pe lângă faptul că pregătesc rapoarte de cercetare, planifică experimente și lucrează în echipe.

La absolvirea a opt clase, elevii români ar trebui să știe să comunice corect în limba maternă, să știe să folosească computerul, să aplice în viața reală noțiuni abstracte de matematică sau tehnologie.

Noua lege a educației va face câteva schimbări, învățământul obligatoriu urmând să dureze zece ani, iar clasa a IX-a va trece din ciclul liceal în cel gimnazial. Acest lucru va ajuta foarte mult elevii din mediul rural, care vor putea să învețe mai mult la ei în zonă. Ministerul propune realizarea unor portofolii pentru fiecare elev în parte, la toate disciplinele. Liceul va avea trei ani, cuprinzând clasele a X-a, a XI-a și a XII-a.

Începând cu anul școlar 2011–2012, bacalaureatul va avea probe scrise doar la română și la matematică sau istorie, în funcție de profilul liceului, fiind păstrate, totodată, testele de competențe din cursul anului.

O altă modificare adusă de noua lege este diminuarea numărului de ore pe care elevii le vor petrece la școală, orarul școlar urmând să aibă 20 de ore în cazul claselor I–IV, 26 de ore în cazul gimnaziului și 30 de ore la liceu.

Pașii unei reforme eficiente ar trebui să fie: detalierea competențelor-cheie, îmbunătățirea conținutului manualelor și, apoi, schimbarea metodelor de predare. Predarea trebuie

să se facă prin metode interactive, cu referiri permanente la alte discipline.

Restructurarea curriculară este absolut necesară, deoarece, în actuala sa formă, curriculumul este principala sursă a inechității din sistemul de învățământ românesc. Reforma curriculară trebuie să suporte modificări la fiecare generație, manualele nu sunt adecvate programei. Programa școlară ar trebui mult simplificată și să fie în concordanță cu necesitatea formării de competențe, nu acumulării de informații nefolositoare.

Schimbarea mentalităților prin formarea continuă a dascălilor: să-i dezvățăm pe dascăli să le dicteze elevilor zeci de pagini și să-i învățăm să le predea într-un mod atractiv. (Re)formarea profesorilor reprezintă factorul decisiv în procesul schimbării. Evaluarea ar trebui să meargă mână în mână cu abilitățile, astfel ca notarea să fie unitară și să se diminueze gradul de subiectivism în notare. Spre deosebire de alte state – unde profesorilor li se indică cu exactitate cum să noteze competența unui elev în funcție de nivelul de învățare –, la noi nu se face vorbire nicăieri de așa ceva. Singura soluție este autoformarea continuă, stimulată de salarizarea diferențiată, corelată cu performanța și rezultatele muncii fiecăruia.

La nivelul educației timpurii, centrarea ar trebui să fie pe dezvoltarea competențelor emoționale, cognitive și sociale. Învățământul liceal trebuie să fie centrat pe dezvoltarea și evaluarea competențelor-cheie dobândite în învățământul obligatoriu și pe formarea competențelor specifice, în funcție de filieră și profil.

Cu programe mai reduse, dar cunoștințe mai aprofundate, în școli bine dotate, și calitatea învățământului ar crește, cu siguranță. Societățile profesionale ar trebui implicate în elaborarea și aprobarea programelor de învățământ.

Școala e în slujba copiilor, de aceea aceasta trebuie să învețe copiii ce să facă cu informațiile pe care le primesc. Școala este de multe ori făcută responsabilă pentru starea actuală și viitoare a societății: dacă sistemul de învățământ funcționează cum trebuie, societatea va progresa.

Lia Olguța Vasilescu

#130888

În declarația mea politică de astăzi doresc să vă prezint o serie de încălcări ale Legii învățământului nr. 84/1995, ale Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, emis prin Ordinul nr. 4.925/2005, dar și ale planurilor-cadru de la clasele I–XII, încălcări ale legii de către ISJ Dolj.

Ca urmare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind încadrarea în numărul de posturi și cheltuieli bugetare pe anul 2010, ISJ Dolj a emis adresa nr. 443/29.01.2010, ce conține 10 puncte de reducere, în special, a personalului didactic. Aceste măsuri nu au ținut cont și de legislația în vigoare, bulversând întregul sistem de învățământ din Dolj, defavorizând cadre didactice și elevi, deopotrivă, față de colegii lor din alte județe.

Un prim punct se referă la reducerea claselor cu predare intensivă a unei limbi moderne și a informaticii, interzicerea lucrului pe grupe, dar și a constituirii acestei forme de predare pentru clasele a V-a și a IX-a.

Un al treilea punct anulează efectuarea orelor de ansamblu sportiv la nivelul unităților de învățământ, ore acordate pregătirii tuturor echipelor reprezentative ale școlii. Conform planurilor-cadru emise prin Ordinul nr. 3.410/2009 pentru liceele teoretice și vocaționale, Ordinului nr. 3.411/2009 pentru clasa a IX-a de liceu, filiera tehnologică, și Ordinului nr. 3.638/2001 pentru clasele de gimnaziu, toate aflate în vigoare, se menționează foarte clar faptul că „(...) se pot organiza clase de gimnaziu cu program de studiu intensiv al unei limbi moderne sau al informaticii (nivel liceal), organizate pe grupe (...)”.

Pe de altă parte, în aceleași planuri de învățământ se face referire, în mod explicit, la suplimentarea orelor de sport, ca urmare a menținerii unei singure ore în trunchiul comun pentru clasele VIII–XII, și anume: „(...) la solicitarea elevilor, prin propunerea catedrei de specialitate, consiliul de administrație al unității de învățământ aprobă formații sportive sau ansambluri sportive pentru echipele reprezentative ale școlii, cuprinzând un număr cât mai mare de elevi (...).” Inspectoratele școlare chiar răspund de asigurarea condițiilor necesare desfășurării activităților didactice.

Vă aduc la cunoștință că planurile-cadru sunt parte integrantă a curriculumului național și reprezintă ofertă centrală obligatorie pentru toți elevii din România.

În contextul actual și, cu siguranță, cel viitor, de creștere a ofertei pe piața muncii din Occident, se simte o nevoie profundă de studiere în școală într-un mod intensiv a limbilor străine, dar și a informaticii, condiție obligatorie, în cele mai multe cazuri, pentru ocuparea posturilor ivite și bine plătite pe această piață.

Pe de altă parte, sedentarismul la generația tânără a dus la creșterea alarmantă a procentului privind obezitatea juvenilă, iar îmbunătățirea stării de sănătate nu se poate face nicidecum cu o singură oră de educație fizică pe săptămână.

O altă măsură impusă de ISJ Dolj este celebra comasare a claselor ce se află cu efectivele de elevi sub media prevăzută de lege.

Conform art. 158 din Legea nr. 84/1995, la clasele I–IV efectivele de elevi sunt de minimum 10 și maximum 25, iar, atenție!, media este de 20 de elevi. La clasele de gimnaziu și liceu numărul minim este 10, respectiv 15, și cel maxim de 30, iar media este de 25 de elevi.

Comasarea unor clase cu un număr de elevi sub medie a dus și va duce, începând cu 15 septembrie 2010, în multe situații, la clase de 35–40 de elevi/clasă, chiar dacă limita maximă este depășită. Nu puține sunt școlile unde directorii, decât să constituie, de exemplu, două clase la învățământul primar de 15 elevi, în condiții perfect legale, recurg la una de 30 de elevi. Același lucru se întâmplă și la gimnaziu și liceu, unde se trece și peste 33-34 de elevi, iar de la toamnă și peste 35. Este ca și cum ai amenda un conducător auto care merge în limite legale și l-ai premia pe altul care depășește în mod constant viteza.

Se poate lua în calcul și un factor de confort obligatoriu. Majoritatea claselor din școlile românești au o suprafață cuprinsă între 25 metri pătrați și 30 metri pătrați. Cu un calcul simplu, ne dăm seama că fiecărui elev îi revine un spațiu de mișcare pentru 6 ore pe zi de sub un metru pătrat. Extrapolând puțin, conform normelor UE, pentru creșterea unei găini în condiții normale, ecologice, spațiul simplu necesar este de 5 metri pătrați, iar din 2012, de 7,5 metri pătrați.

Un învățământ modern, european prevede studierea în campusuri, cu spații deschise, laboratoare moderne, baze

sportive și un curriculum centrat pe elev, dar și pe cerințele pieței de muncă. Multe unități la nivel liceal din România ar putea asigura condițiile unui campus, într-adevăr modest, cu laboratoare, baze sportive și o cantină, unde elevii pot servi masa de prânz, dar toate acestea cu o singură condiție: studiul într-o singură tură, pentru a putea reda tot elevilor, după ore, spațiul de învățământ, evitând petrecerea timpului liber prin baruri și pe stradă. Asta înseamnă că nu trebuie comasate unitățile, ba dimpotrivă, aerisite și susținute prin programe guvernamentale și locale.

Neexistând o consultare cu partenerii sociali privind impunerea unor măsuri de reducere a personalului și, implicit, schimbarea legislației în timp util, solicit asumarea tuturor reglementărilor care pot pune capăt tratării diferențiate a cadrelor didactice din învățământ, dar și a elevilor, respectiv a părinților.

În consecință, sunt necesare:

1. emiterea de urgență a ordinelor privind planurile-cadru la clasele I–XII, având în vedere că, în conformitate cu Ordinul nr. 5.886/2009 referitor la calendarul privind mișcarea personalului didactic, prima etapă de mișcare începe cu completările de normă, la 15 martie, asigurându-se, prin acestea, o șansă egală la educație tuturor copiilor din România;

02 · Declarații politice

Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Gabriel Mutu (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Partidocrația – o caracteristică a politicii românești”; – Titus Corlățean (PSD+PC) – declarație politică cu titlul „Bulgărele, autonomia și, eventual, pensionarii”; – Alexandru Mocanu (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Fraudă fiscală la Realitatea TV?!”; – Gheorghe David (PD-L) – declarație politică intitulată: „Recensământul general agricol din România – Atribuțiile comisiilor municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale”; – Traian Constantin Igaș (PD-L) – declarație politică având ca titlu „Violența din programele de televiziune și impactul asupra dezvoltării copiilor”; – Toader Mocanu (PD-L) – declarație politică cu titlul „Nevoia de schimbare a clasei politice românești”; – Dumitru Oprea (PD-L) – declarație politică intitulată „Ne trebuie oameni de caracter”; – Iulian Urban (PD-L) – declarație politică având ca titlu „România sindicală conduce pe ultimul drum România reală”; – Petru Bașa (PD-L) – declarație politică cu titlul „Să scăpăm de monitorizarea pe justiție, dar să respectăm și în continuare cerințele”; – Mihaela Popa (PD-L) – declarație politică având ca titlu „15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”;

38 de discursuri

Florin Constantinescu
#138179
Declarația politică se intitulează „Ce e prost pentru Grecia poate fi prost și pentru România”.
Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Grecia a devenit oaia neagră a Uniunii Europene într-un timp extrem de scurt. Finanțele elene sunt într-o reală suferință. Uniunea Europeană caută remedii pentru a preveni o posibilă contaminare a întregii economii comunitare. România este condusă pe un drum asemănător de Guvernul Boc, și o să vă explic în cele ce urmează de ce.
Modelul fiscal care a adus Grecia în pragul dezastrului – cheltuieli uriașe, făcute pe datorie, pentru salarii și pensii – seamănă izbitor cu ce s-a întâmplat în România începând din 2007.
Din 2007 în România asistăm la un exces în ceea ce privește numărul angajaților la stat, numărul bugetarilor depășind 1,5 milioane de persoane.
În doi ani, România, cu ajutorul „antibioticelor” date de Guvernul Boc, și vă rog să observați ghilimelele de rigoare, a reușit performanța să își tripleze deficitul bugetar, pe care reușise să-l păstreze la numai 1,2% din PIB în 2005, deși introdusese cota unică. Datoria publică s-a dublat în același timp. Așa se face că, în 2010, România are de plătit rate și dobânzi de 42 de miliarde de lei, în vreme ce în 2008 achita doar 14,3 miliarde de lei.
Declarativ, guvernarea se laudă, de la simplul funcționar de ghișeu la ministru: situația din România este sub control, nu ne putem compara cu Grecia, pentru că ritmul de creștere a datoriei nu va continua.
Uitați, domnilor guvernanți, că România nu are capacitatea să facă proiecte în care să investească banii împrumutați, uitați și că statul plătește acești bani împrumutați pe pensii și salarii. Așa se explică de ce, într-un timp așa de scurt, ne-am îndatorat excesiv tocmai pentru a plăti aceste pensii și salarii. Împrumutul de la FMI se duce în mare parte tot în acest scop.
Permiteți-mi să fac o scurtă comparație între situațiile celor două țări:
În Grecia, deficitul bugetar a crescut accelerat în ultimii ani, de la 2,9% din PIB în 2006, la 12,7% în 2009. În România, deficitul bugetar s-a triplat în numai doi ani, de la 2,5% în 2007, la 7,5% în 2009.
În Grecia, majorarea cheltuielilor publice s-a bazat pe supraestimarea creșterii economice și, implicit, a veniturilor bugetare. În România, de asemenea, s-a supraestimat creșterea veniturilor, iar decizia de creștere a pensiilor, în 2007, a majorat cheltuielile cu peste zece miliarde de lei într-un an.
În Grecia, pensiile necesită cheltuieli de circa 12,5% din PIB, în timp ce veniturile bugetare abia ajung la 32% din PIB. În România, salariile din sectorul public înseamnă circa 27% din totalul cheltuielilor bugetare.
În Grecia, raportul dintre angajații din sistemul public și cel privat este de unu la trei. În România, numărul bugetarilor a crescut cu peste 200 de mii în patru ani, în vreme ce cheltuielile cu salariile s-au dublat. De ani de zile, Grecia a acumulat o datorie imensă, estimată să ajungă la circa 125% din PIB în 2010.
## Stimați colegi,
Vă întreb: Oare nu facem aceleași greșeli de care este acuzată Grecia? Eu înclin să cred că da.
În Grecia, ca și în România, populismul politicienilor a fost esențial în procesul de îmbolnăvire a economiei. În special în anii electorali, majorările de salarii și pensii au dus la o explozie a îndatorării statului. În același timp, grecii au oferit statistici greșite sau eliptice forurilor europene, după cum arată un raport din ianuarie al „Eurostat”, ceea ce le-a permis să scape de o procedură de deficit excesiv și să se bucure de încrederea piețelor pentru a se împrumuta ieftin în continuare. Criza a făcut însă imposibilă rostogolirea datoriei.
## Stimați colegi,
Vreau să fiu bine înțeles: ca membru al Partidului Social Democrat, eu militez pentru apărarea locurilor de muncă și pentru respectarea drepturilor pensionarilor. Mai mult decât atât, partidul nostru a susținut și susține creșterea pensiilor și nu ne putem deroga de faptul că, în 2009, am fost și noi la guvernare.
Ceea ce acuz – și aici responsabilitatea revine în întregime guvernării PD-L – este, pe de o parte, lipsa totală de preocupare pentru relansarea activității economice, fără de care, desigur, nu se pot plăti pensii și salarii, și, pe de altă parte, maniera josnică prin care se manipulează opinia publică în privința disponibilizărilor.
Disponibilizările se fac pe antipatii politice și pe ușa din dos se angajează clientela pedelistă. Banii împrumutați se duc integral pe pensii și salarii, iar economia nu mișcă nimic, oricât de optimist se arată domnul ministru Videanu.
Guvernul mimează protecția socială, în timp ce, de fapt, discreditează politicile de stânga, după cum le-a discreditat și pe cele de dreapta.
Știți vorba aia cu datul cu stângu-n dreptul. Astea sunt politica, filozofia și esența Guvernului Boc. Vă mulțumesc.
Ion Toma
#143040
Declarația politică este intitulată „În 2010 numai pensionar să nu fii”.
## Stimați colegi,
Situația pensionarilor români s-a dovedit a fi mereu un subiect de permanentă actualitate, însă pentru guvernanți a rămas, din păcate, doar un simplu subiect de discuție, deși ar fi putut reprezenta o problemă rezolvată din manualele de studiu pentru generațiile viitoare.
De ce spun asta? Pentru că de 20 de ani guvernanții reformează continuu sistemul de pensii, dar pensionarii devin din ce în ce mai săraci, iar viața lor devine tot mai mizeră. În timp, am transformat cu toții categoria pensionarilor într-o masă de manevră electorală, reușind marea performanță de a transforma punctul de pensie într-un instrument politic, și nu într-un etalon just pentru calculul unor pensii decente.
Continuăm să umilim acești oameni, încălcând toate principiile morale și constituționale, însă ce se mai petrece astăzi normal în România?
Ne place să ne auzim vorbind frumos, să îi plângem pe bieții pensionari pentru cât de greu o duc și ne mai place un lucru: să spunem că trebuie să găsim soluții, însă nu muncim efectiv pentru a le găsi.
## Stimați colegi,
Ne aflăm într-un mare pericol, ceea ce am devenit astăzi cu toții a căpătat un ecou atât de puternic, încât nu mai aude nimeni ceea ce încercăm să spunem. Pentru un politician acest lucru este dezastruos.
Îmi stăruie și acum în minte durerea și tristețea unui pensionar de acasă, din Slatina, fost muncitor la ALRO, care, întâlnindu-mă în oraș, mi-a zis: „Domnule senator, am găsit o soluție ca să nu mai fim o povară pentru Guvern. Adunați-ne, domnule, pe toți pe un stadion și puneți pământ cu excavatorul peste noi. Scăpați Guvernul de cheltuieli și așa poate va avea și țara asta bani!” La asemenea vorbe nu poți avea răspuns. Poate îmi era mai ușor dacă mi-ar fi cerut o sumă de bani sau dacă m-ar fi înjurat, dar nu a făcut-o. Decizia lui a fost să tragă un semnal de alarmă, al câtelea oare?, spunând că noi, politicienii, trebuie să facem lucrurile din, și cu responsabilitate, iar dacă nu vom proceda așa, pe ei nu-i vom vedea cerșind. A avea o pensie decentă este un drept pe care nimeni nu trebuie să-l cerșească, pentru că, după zeci de ani de muncă, este un drept câștigat pe merit.
Valer Marian
#148170
Declarația politică se intitulează „Puterea portocalie recurge la o recuzită bolșevică”.
Actuala guvernare portocalie recurge tot mai frecvent la metode de sorginte bolșevică pentru a acapara toată puterea în România. Parlamentarii și, implicit, Parlamentul, ca reprezentant suprem al poporului și simbol al democrației, sunt continuu demonizați și discreditați printr-o propagandă populistă și deșănțată, susținută îndeosebi de președintele Traian Băsescu și de premierul Emil Boc, culminând cu demersurile declanșate pentru desființarea Camerei superioare, Senatul, și pentru reducerea numărului parlamentarilor.
Ca paranteză și ca dovadă că istoria se poate repeta, după câștigarea prin fraudă a alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, și bolșevicii români au desființat Senatul din ordinul comisarului sovietic Andrei Vîșinski. Administrația publică, îndeosebi ministerele, agențiile și instituțiile deconcentrate, a fost politizată ca niciodată în istoria postcomunistă a României, fără să se țină cont de atât de clamatele criterii de competență și experiență.
Societatea civilă, de la sindicate și organizații de pensionari, până la organizații ecologiste, nu este consultată în principalele probleme de pe agenda legislativă.
Presa a fost înjunghiată pe la spate, în contextul actual de criză economică, soldat, ca urmare a reducerii drastice a publicității comerciale, cu închiderea unor publicații sau reduceri de tiraje, de formate și de personal, prin interzicerea publicității de stat printr-un memorandum recent adoptat de Guvernul Boc. Ce este mai grav, pentru a-și atinge obiectivele, actuala putere portocalie asmute categorii socioprofesionale unele împotriva altora: angajații împotriva pensionarilor, tinerii împotriva vârstnicilor, angajații din mediul privat împotriva angajaților bugetari, săracii împotriva bogaților și altele.
În aceste zile, principalul obiectiv al puterii neobolșevice din România este obținerea celei de-a doua funcții în stat, prin schimbarea domnului Mircea Geoană din funcția de președinte al Senatului. Pentru atingerea acestui obiectiv, reprezentanții puterii portocalii nu se dau în lături de la nimic, începând de la încălcarea brutală a Constituției și interpretarea forțat neconstituțională a Regulamentului Senatului, până la uzul minciunii sfruntate și apelul la violență fizică.
Alexandru Cordoș
#154867
Declarația politică este intitulată „Roșia Montană – un proiect vizavi de care instituțiile statului nu au nicio reacție”. Stimați colegi,
Sâmbătă, 13 martie anul curent, s-a organizat de către PES activists, la Cluj-Napoca, dezbaterea cu tema „Cum salvăm Roșia Montană?”.
Tradiția extragerii aurului din Munții Apuseni are ca principale reprezentante așezarea Roșia Montană și zona limitrofă. De altfel, la Roșia Montană se găsesc urme arheologice inclusiv din epoca romană.
Dacă în Antichitate extragerea aurului se făcea prin spălarea nisipurilor din albia râurilor, începând cu secolul al XVIII-lea se introduc noi tehnici de extracție cu ajutorul prafului de pușcă și de evacuare a apelor subterane.
După cum probabil știți, proiectul Roșia Montană a avut parte, în ultimii ani, atât de păreri pro, cât și contra. În primul rând, problemele pe care locuitorii le simt în mod direct sunt de natură economică: rata șomajului crescută după închiderea „Minvest” din anul 2006. Din punct de vedere al mediului, după cei 2000 de ani de exploatare minieră, poluarea din zonă este una severă: limita concentrației de zinc a fost depășită de 110 ori, cea de fier de 64 de ori, iar cea de arsen de 3,4 ori. Din păcate, Guvernul ne spune că nu dispune de fondurile necesare reabilitării ecologice a zonei.
Conținutul licenței de exploatare, care este, în fond, contractul între statul roman și „Gabriel Resources”, a rămas necunoscut publicului. Poate acesta este și motivul pentru care oportunitatea proiectului a născut atâtea controverse. Cei care îl contestă sunt convinși că licența conține puncte care ar dovedi că statul român a pierdut în urma semnării contractului și, mai mult, zona respectivă va fi grav afectată în urma exploatării. Probabil, dacă acest contract ar fi desecretizat și s-ar vedea care sunt obligațiile fiecărei părți, lucrurile ar fi mult mai clare.
Un alt argument contra proiectului este că terenurile din Alburnus Maior sunt protejate, din punct de vedere arheologic și istoric, datorită bunurilor de patrimoniu și vestigiilor arheologice descoperite în zonă.
Mai mult, contestatarii proiectului susțin că procedura de evaluare a impactului asupra mediului a venit mult prea târziu, comparativ cu faza în care s-a ajuns deja cu proiectul. Odată cu exploatarea din zonă, sunt distruse terenurile agricole și pădurile, adică singurele care astăzi mai oferă o șansă de obținere a unor venituri pentru locuitorii din zonă. Alternativa propusă ar fi ca zona să fie declarată „Peisaj cultural evolutiv” și să fie înscrisă ca atare în patrimoniul UNESCO.
Șerban Constantin Valeca
#164634
Declarația politică este intitulată „Interesul general să prevaleze interesului de grup – moratoriu propus celor care ne guvernează”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Spuneam într-una dintre declarațiile mele politice precedente că n-ar trebui să ne mai mire nimic din ceea ce face actualul Guvern. Chiar dacă am considerat mereu că Guvernul Boc nu prea are habar despre ce trebuie să facă pentru a scoate țara din criză, nu pot să nu recunosc sincer că nu m-am gândit niciodată că acest Guvern ar fi în stare să învrăjbească oamenii între ei și pe criterii etnice. Am văzut cu toții cum actualii guvernanți îi întorc pe cei cu pensii și salarii mici împotriva celor cu venituri mai mari – așa-zisele pensii și salarii nesimțite –, pe profesori împotriva polițiștilor și a militarilor, pe muncitori împotriva pensionarilor și așa mai departe, ca, în final, prin proiectele pe care le propun, să micșoreze veniturile tuturor.
Nu mă așteptam însă ca acest Guvern să gireze, ba chiar să provoace conflicte etnice, mă refer aici la mult discutata și comentata scrisoare oficială în limba maghiară pe care vicepremierul a adresat-o directorilor unităților de învățământ din județul Mureș, prin care le propunea să se întâlnească pentru a discuta problemele cu care se confruntă învățământul mureșean. Acest fapt redeschide subiectul referendumului Consiliului Național Secuiesc, care, la vremea respectivă, a fost declarat necredibil și neconstituțional de către cercetătorii Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice și ai Institutului de Sociologie ale Academiei Române.
Situația devine cu atât mai gravă cu cât acest lucru se întâmplă într-o perioadă în care legea promovată de UDMR cu privire la regionalizarea României stârnește multe discuții, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș lansând zilele trecute un apel către românii din cele trei județe să vină, pe 20 martie, la Toplița pentru a protesta față de ceea ce ei au numit „acțiunile anticonstituționale ale unor lideri politici și civici maghiari”.
Iată așadar cum, în loc să caute soluții pentru a scoate țara din criză, în actuala guvernare se dezvoltă conflicte etnice. Ce doresc, de fapt, să creeze guvernanții noștri? O insulă mai mică de sărăcie în interiorul insulei mai mari de sărăcie și suferință, care este România. Probabil, e mult mai ușor să rabzi de foame și să tremuri de frig într-un ținut așa-zis autonom.
Gavril Mîrza
#168320
Declarația politică se intitulează „Găselnița electorală a președintelui Băsescu deschide Cutia Pandorei”.
Referendumul prin care populația și-a exprimat votul pentru Parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari este o realitate care nu mai poate fi contestată.
Aviz amatorilor: fii atent ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să se îndeplinească. Am folosit acest dicton nu pentru a menționa că sunt contra reducerii numărului parlamentarilor, dar nu văd cum s-ar putea menține rolul controlului parlamentar în doi timpi prin eliminarea unei Camere doar din ambiții populiste.
Știu, părerile politicienilor s-au aliniat, după cum era și firesc, apartenenței lor la un partid sau altul, Radu Berceanu a aruncat anatema asupra lucrărilor actualului Parlament, numindu-l „dansul fetelor de la Căpâlna”, crezându-se spiritual, uitând că prezența dumnealui la aceste lucrări a fost mai mult simbolică, desigur, scuza fiind prefabricată: greutățile funcției ministeriale!
Președintele Camerei Deputaților a recitat școlărește poezia pe care se străduiește să o învețe conștiincios de seara până în zori, asemenea unei alte „zâne a surprizelor”, privind obligativitatea respectării rezultatelor referendumului, iar fostul consilier prezidențial, acum europarlamentar cu acte în regulă, Cristian Preda, dă și mai tare cu bâta-n baltă, afirmând că noua Constituție ar trebui să fie revizuită de așa natură încât să permită președintelui țării să dizolve oricând Parlamentul, care, țineți-vă bine, ar trebui să rămână format din două Camere.
Domnule fost consilier prezidențial, trebuie să alegi, după cum te-a avertizat mult mai hârșitul în treburi politice și coleg de partid al dumitale Valeriu Stoica: ori respecți linia impusă de partidul care te-a propus și mori cu ideea de gât, ori politica nu e de tine, mai ales că nu prea este clar ce dorești: o Constituție care să dea puteri dictatoriale președintelui, dar și o aparență de democrație și dublu control parlamentar pentru două Camere legislative, care pot fi, totuși, oricând dizolvate de președinte?
Ce nu înțelege acest domn este faptul că nu mai reprezintă societatea civilă, nu mai este profesor sau decan de științe politice, el este „un subiect”, „un supus” al partidului care l-a mandatat să vorbească în numele său.
Nicolae Moga
#171470
Declarația politică este intitulată „Președintele-jucător vine cu o nouă «schemă» în fața națiunii”.
Cine nu l-ar cunoaște bine pe Președintele României ar crede că s-a convertit la sobrietate și diplomație, două calități al căror sens nu-i este cunoscut, probabil, decât, eventual, din dicționar.
Cu ochii la Occident, căruia pare să-i cerșească bunăvoința și respectul, și cu mâna pe Constituție, pe care știm cu toții cum o maltratează când încearcă să o folosească drept instrument de lucru, domnul președinte pare să se fi transformat din președinte-jucător în antrenorul echipei naționale, cum bine remarca un editorialist, adică să lucreze la scară istorică, lupta cu partidele din opoziție părându-i-se deja un subiect caduc și demn de o prestație mai puțin încrâncenată decât aceea de până acum, o aparentă relaxare în arena luptelor politice, care nu păcălește pe nimeni, și o să vă explic de ce:
– în primul rând, dacă ar fi trebuit să dăm crezare bunelor intenții prezidențiale și armistițiului de fațadă, așa-zisul grup parlamentar al independenților, pețitoare de nădejde a susținătorului lor prezidențial, nu ar fi fost invitat la Cotroceni pentru consultări alături de celelalte grupuri parlamentare care și-au câștigat în mod legitim acest drept, prin votul populației;
– în al doilea rând, există o totală contradicție între ceea ce a susținut președintele întru victoria referendumului pentru Parlamentul unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari: cum se explică bunăvoința exagerată pentru traseismul politic, dacă tot înfierezi numărul prea mare de parlamentari, și necesitatea unei singure Camere parlamentare?;
– în al treilea rând, trecând peste _errare humanum est_ , deși a remarcat supărarea PSD și PNL de a fi așezate la masa consultărilor cu foștii lor colegi, acum independenți, și retragerea lor de la consultări, domnul președinte face o concesie, promite consultări separate cu cele două partide, dar merge cu concesia mai departe și afirmă că îi va invita pe independenți și la următoarele consultări. Așadar, promisiuni fumigene de tipul „vreau să fiu cât mai discret în viața publică” nu se prea potrivesc cu profilul psihologic conturat până acum în forță de fostul comandant de cursă lungă.
Gheorghe Pop
#174402
Declarația politică se intitulează „Compilație din folclor... – politică – «Nu-i român ca ardeleanu’»”.
Da, „nu-i român ca ardeleanu’”... „Noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni.”... „A sosit ziua dreptății.” – asta ar trebui să fie deviza, mândria noastră și să nu acceptăm să fim înjosiți.
„Moldoveanul și munteanul sunt frați buni cu ardeleanul.”... „Doamne, ocrotește-i pe români!” – asta ar trebui să ne înnobileze, să nu ne uităm „sufletul răstignit” în noi, dar... tot noi uităm că am murit de mii de ori.
„Țara-i mică, vremea-i grea”... „Doamne, ocrotește-i pe români!” Adevăru’ adevărat: „Tu, Ardeal, templu sfânt”, ești „tăria unui neam”, pentru noi toți. Horia al nostru-i risipit de noi, de toți.
„Ne-au furat barbarii”, ne fură mai-marii, „nu vrem răzbunare”, doar atât ne doare: „râurile-s prescurtate”, mințile ne sunt întunecate și salariile micșorate... Dar, oare, „vor veni mai bune vești”, soarele mai poate „să răsară-n București”? Unde-i Avram Iancu, Ion, Gheorghe, Vasile, unde sunt românii?
Voi, guvernanții noștri, vreți să credem că elenele ne pot lua bunurile câștigate cu sânge vărsat, bunurile imobile, retrocedate cu prețul atâtor lacrimi..., iar... exproprieri?
Oare de ce în țări ca Spania, Franța etc. întreținerea și renovarea clădirilor aflate în patrimoniul cultural, istoric se fac de către proprietarul privat cu ajutorul statului, mai exact statul vine în ajutorul proprietarului, în coplată, în cotă de 40% cel puțin?
Elena-i trecătoare și, dacă nu-i Elena, e Anca, Traian sau apostolul Adriean și... tot noi suferim.
Atenție, frații mei români, „treceți la fapte”, haideți să investim în pensii private, haideți la oaste! Haideți să ne luăm ostatice salariile invizibile sau radarele invizibile!
Români, după cum bine zice V. Adriean, de ce sunteți atât de leneși, fără simț practic, de ce nu vă asumați riscurile, de ce nu sunteți oameni de afaceri ca mine?!
Românilor, după cum zic eu, de data asta, adevărul este că, dacă ne-am pune datoriile la mezat, am avea parte de pensii frumușele, poate și România ar trebui să-și pună împrumuturile la licitație și, poate, am putea vedea mai bine că albul e negru și că paharul gol este plin... cu aer, de fapt.
Mihăiță Găină
#177852
Declarația politică este intitulată „Vocea poporului”. Stimați colegi,
15 martie 2010 – zi importantă pentru România. Poporul, împărțit la alegerile prezidențiale, iese în stradă, reunit de nemulțumirea generalizată și determinată de veniturile ce nu pot asigura un trai decent, dar mai importante decât manifestările sindicale par să fie, la Palatul Cotroceni, consultările pentru modificarea Constituției. De fapt, șeful statului ne-a obișnuit ca, de fiecare dată când problemele sociale îl depășesc, să aducă în lumină teme-parazit care să atragă atenția de la faptele cu adevărat importante.
Glasul sindicatelor este încă o data sugrumat de vocea stridentă a reformării statului, rezumată, în cazul de față, la modificarea Legii fundamentale.
Așadar, pe orice palier al societății au loc negocieri sau, mai bine spus, pseudonegocieri, pe fundalul discuțiilor informale și populiste ce răzbat de la Cotroceni.
Rezolvarea problemelor grave cu care se confruntă nația nu mai poate fi amânată de Traian Băsescu ca în campania electorală, când prefera, în locul dezbaterii temelor esențiale, să comenteze laitmotivele: mogulii, a căror forță nocivă trebuie stârpită, și referendumul menit să incumbe esența reformării statului.
Chiar dacă încearcă să se ascundă în spatele schimbărilor care ar trebui operate în Constituție, președintele nu are cum să nu răspundă nemulțumirilor sindicatelor. De data aceasta, problemele legate de Parlamentul unicameral și reducerea numărului de senatori și deputați la cifra magică de 300 sunt surclasate de dezbaterea publică despre situația economică.
15 martie 2010 – zi importantă, când societatea s-a mai așezat o dată, la ceas de taină, pentru a-și număra pierderile...
Profesorii dau startul mitingurilor și pichetărilor, a căror etiologie privește neplata drepturilor salariale câștigate în instanță și disponibilizările masive ce vor avea loc în toamnă. Situația este agravată de maniera în care ministrul Daniel Funeriu vede reformarea educației: schimbarea examinării la finalul gimnaziului și modificarea anuală a bacalaureatului, adică schimbarea evaluării, omițând aspectele esențiale ale actului didactic: predarea și învățarea. Reforma curriculumului și regândirea programei ar trebui să ocupe un loc prioritar în agenda ministerială și mai apoi evaluarea, reprezentând feedback-ul procesului educațional.
Paul Ichim
#180561
Declarația politică se intitulează „Energia verde – o necesitate vitală”.
Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,
Îngrijorate de schimbările climatice tot mai accentuate, al căror efect devastator începe deja să se simtă din plin, marile puteri ale lumii au redactat și ratificat, în scopul reglementării emisiilor poluante, Protocolul de la Kyoto, la care și țara noastră este parte.
Țările semnatare au obligația de a lua măsuri în privința diminuării emisiilor de gaze cu efect de seră, iar etapele de implementare, precum și procentele de reducere a emisiilor sunt clare și stricte, dar justificate de consecințele devastatoare pe care le au asupra mediului. Însă statele puternic industrializate, mari poluatoare, cu toate că nu ar fi avut mari probleme, datorită situației economice stabile, în a respecta prevederile acestui tratat, din rațiuni care nu pot avea o altă explicație decât obținerea unui cât mai mare profit pe o durată de timp cât mai mică, nu au pus în aplicare respectivele măsuri decât într-un mod timid, fără prea mari rezultate.
Când ne referim la emisiile de gaze cu efect de seră, în primul rând ne gândim la parcul auto mondial, în continuă creștere, și abia apoi la industria energetică, ce prin arderea de combustibili fosili produce o cantitate incomparabil mai mare de agenți poluatori.
Dacă pentru industria auto, în ultima perioadă, a existat o preocupare intensă în direcția de a se găsi soluții pentru diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, culminând, după trecerea prin etapa mașinilor hibrid, cu apariția autoturismelor cu alimentare exclusiv electrică, pentru marea industrie poluatoare încă nu s-au găsit soluții mulțumitoare.
La nivel mondial, se recomandă deja producerea kilowattului verde într-un procent cât mai mare, Uniunea Europeană impunând un plan clar de dezvoltare în acest sens.
Statele nou-afiliate, aflate în plin proces de tranziție, au mari probleme în a aplica aceste măsuri, singurele „reușite” în acest sens, și spun acest lucru cu tristețe, dar nu și cu nostalgie, constând în închiderea industriei poluatoare. Așa am obținut un aer mai curat, dar cu ce preț?
Cornel Popa
#184405
Declarația politică este intitulată „Emile, fă-te că gândești!”.
Mai an, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, bădica Traian și-a chemat copiii de suflet și le-a spus: „Băieți, gata cu joaca! Ne-am prefăcut destul că scoatem țara din criză. E bine că ne-am umplut conturile și ne-am asigurat frâiele căruței pentru încă cinci ani, dar, dacă nu vreți să ne fugărească românii cu furcile, e vremea să facem și ceva reformă. La treabă, Emile, gata cu propaganda!”
Obligat să gândească economic, juristul Boc a început să caute o nouă vacă de muls, după ce pe cea de la FMI o secase în campania prezidențială. Vacă însă nu a mai găsit, că le-a omorât, anul trecut, cu foamea pe toate, dar mintea lui socialistă a găsit un țap ispășitor: pensionarii, că doar din cauza pensiilor nu poate el avea o guvernare liniștită și nu poate investi în lucrări pentru firmele clientelare partidului-stat, nu-i așa?
Simțind că îi fuge pământul de sub picioare, premierul Boc a învățat o nouă poezie, pe care ne-o tot repetă la televizor de trei luni: „Să tăiem pensiile de lux!” Că nu face nimic în privința asta, ci doar vorbește ca să se arate ocupat, nu mai surprinde pe nimeni. Ne-am obișnuit încă de anul trecut cu marea reformă făcută de Guvernul PD-L doar la televizor: propagandă pentru Băsescu, frecție la picior de lemn pentru români...
Trist este însă că, în isteria provocată de conștiința lipsei de soluții pentru redresarea economiei, bădica Emil i-a băgat în aceeași oală pe toți pensionarii care beneficiază de pensii speciale și, uite așa, cei peste 83.000 de pensionari militari s-au trezit peste noapte acuzați de crime împotriva națiunii de însuși premierul țării, pentru care și-au riscat viața zi de zi. Halal recunoștință, halal respect pentru Armata Română! Mai mult, celor care se angajaseră cum, necum li s-a interzis să cumuleze pensia cu salariul primit.
Cum memoria domnului Boc pare să fie prea încărcată cu discursuri sforăitoare pentru televizor, mă simt dator să îi deschid ochii. Pensionarii militari de azi sunt ofițerii care au făcut parte din Armata Română ce era pusă la tot felul de munci înainte de 1989. Pensionarii militari au suportat de-a lungul vieții privațiunile familiale legate de mutarea periodică
Marius Petre Nicoară
#188328
Declarația politică se intitulează „Consultări printre proteste și greve”.
## Stimați colegi,
Săptămâna aceasta stă sub semnul întrebării. Bucureștenii se întreabă cum vor ajunge joi la serviciu. Metroul e în grevă, manifestanții de la suprafață vor bloca traficul, studenții protestează, iar unele școli au început să închidă porțile și își trimit sindicaliștii la Guvern.
La alt nivel, prezidențial de data aceasta, predomină o altă întrebare: ce pregătește Traian Băsescu, ce rezultat vor avea consultările, acum că s-au reprogramat?
Aici aș vrea să fac o paranteză, spunându-vă că susțin și eu gestul de normalitate al președintelui PNL Crin Antonescu, cel care a vrut doar respectarea unui principiu simplu și de bun-simț: consultarea partidelor parlamentare.
Întrebările la care făceam referire la început continuă cu una foarte presantă: ce răspuns are Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru învățătorii și profesorii din Buzău, care au suspendat astăzi cursurile? Nici mâine nu vor fi în clase. Mi-e greu să cred că și acum vor primi un mesaj de calm și liniște din partea purtătorului de cuvânt.
Profit de statutul de senator și reprezentant al unor alegători care m-au trimis aici cu un mandat precis, acela de a participa la un proces legislativ în interesul lor și de a sesiza și corecta abuzuri ale Executivului. Din această perspectivă, îi adresez public domnului Daniel Funeriu solicitarea de a lua act de reacția din Buzău și de a răspunde la aceasta. În cazul în care nu sunteți la curent cu revendicările exacte ale acestora și veți da crezare declarațiilor despre sporuri nesimțite și salarii necuvenite, vă spun că cei de la Buzău își cer salariile, așa micșorate cum sunt, cer să fie respectate deciziile instanțelor de judecată, cer schimbarea directorilor ilegali și anularea unor decizii care încalcă flagrant drepturile acestora.
Nu știu alții ce simt, dar eu cred că sunt cerințe de bun-simț și este normal să fie îndeplinite.
Aștept reacția ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului ca un răspuns la interpelarea pe care i-o adresez tot astăzi.
Mario Ovidiu Oprea
#190506
Declarația politică este intitulată „Lipsa de viziune și incompetența Guvernului Boc dăunează grav sănătății națiunii”.
## Stimați colegi,
Cred că, dacă Titu Maiorescu ar fi trăit în România de astăzi, teoria formelor fără fond ar fi fost mult mai bine fundamentată, dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă cu societatea românească condusă de Guvernul Boc, pentru că, oricât m-aș strădui, nu pot caracteriza în alt mod prestația lamentabilă a acestui Executiv și, dacă am în vedere maxima conform căreia „politica e mai periculoasă decât războiul”, întrucât în război poți fi ucis doar o dată, în timp ce în politică de mai multe ori, atunci cred, într-adevăr, că Guvernul Boc este asemenea păsării Phoenix, când credeam că am scăpat, a renăscut din propria cenușă.
Doamnelor și domnilor senatori,
Declarația mea politică nu-și propune să vă rețină atenția cu maxime și proverbe. Ar fi cel puțin o dovadă de lipsă de pragmatism din partea mea dacă aș privi superficial chestiuni care privesc chiar viitorul acestei națiuni, și nu spun deloc vorbe mari.
O lege a salarizării unice plină de erori și discriminări, aplicată haotic, pensii amputate în mod ilogic și discreționar, un șomaj aflat într-o creștere absolut alarmantă, perspectiva sumbră de a introduce coplata pentru asistența medicală, ca și aceea – nu mai puțin îngrijorătoare – de a se mări prețul gigacaloriei și al gazelor, la care se adaugă creșterea soldului datoriei publice, scăderea abruptă a economiei, credite neplătite, iată prezentarea succintă a efectelor viziunii anticriză a Guvernului Boc, același Guvern care, zilele trecute, ne anunța – culmea! – că are în vedere un program anticriză care prevede înființarea unui fond național de investiții și același premier care ne avertiza că, „dacă vom elimina sporurile pe zâmbet, vom avea destui bani pentru ce ne trebuie”.
Ce am mai putea adăuga acestor afirmații care denotă o lipsă nu numai de fundamentare economică și de strategie asupra gestionării crizei în România, ci de-a dreptul o lipsă crasă de înțelegere a fenomenului în sine?
Dar, stimați colegi, de ce să ne mai mirăm de elucubrațiile domnului Boc, când primul economist al țării – Traian Băsescu – declara recent, la ședința de bilanț, că, dacă nu se elimină „sporul pe zâmbet și alte avantaje speciale”, România va trebui să facă un nou împrumut la finele lui 2010.
Marian Cristinel Bîgiu
#195280
Zilele trecute, am avut o nouă mostră de nepăsare și dispreț față de lege din partea reprezentanților puterii.
Partidul Democrat Liberal ne-a arătat tuturor cum se pot încălca Constituția, regulamentele parlamentare, precum și legile bunului-simț pentru a putea să își mențină în funcție directorii din deconcentrate, directori numiți politic.
Modificările aduse legislației în domeniul funcției publice în anii 2009 și 2010 au determinat o stare de incertitudine și de haos în administrație. Există cazuri în care o funcție este ocupată de 2 sau chiar de 3 persoane. Oamenii nu știu de cine să asculte, nu se știe cine răspunde pentru deciziile luate, nu se știe cine semnează, nu se știe cine este ordonator de credite.
Guvernul Boc a reușit o performanță deosebită: a reușit să blocheze întreg sistemul administrației publice românești și, mai mult, a reușit să arunce în aer credibilitatea României în fața forurilor europene. Toate acestea pentru a putea să mențină în funcții politrucii portocalii, oameni fără nicio legătură cu administrația, oameni a căror singură calitate stă în cele câteva pagini ale carnetului de partid, obținut, nu de puține ori, prin trădare.
În plină criză economică, când discutăm de cifre cu cinci sau chiar șase zerouri în dreptul șomajului, Guvernul Boc scoate din sistem oameni cu pregătire în domeniul administrației, oameni școliți în timp pe banii statului, pentru a face loc portocaliilor.
Din păcate, așa înțelege actualul Guvern să facă reformă în administrație, deși programul de guvernare prevede dezvoltarea funcției publice, depolitizarea administrației și alte asemenea obiective rămase doar la stadiul de proiect.
În aceste condiții, cer Guvernului și reprezentanților majorității ca, măcar în acest al doisprezecelea ceas, să dea dovadă de raționament și să facă acele modificări asupra legislației în materia funcției publice care să conducă la revenirea la situația legislativă de la 1 ianuarie 2009, dată după care au fost emise acte normative neconstituționale pe bandă rulantă.
Emilian Valentin Frâncu
#197360
Declarația politică este intitulată „Efectul «pozitiv» al șomajului – munca până la epuizare”.
În anul 2007 un caz tragic ținea prima pagină a ziarelor – o tânără de 31 de ani, angajată într-o multinațională, Raluca Stroescu, a decedat în urma stresului și a suprasolicitării de la serviciu, după ce ajunsese la 40 de kilograme. Săptămâna trecută, o situație similară a fost semnalată: o femeie în vârstă de 34 de ani, Ramona Cîciu, mamă a doi copii, se afla în comă, după ce lunile precedente a muncit până la epuizare, iar apoi, din păcate, a decedat.
În același timp, președintele Traian Băsescu, aflat într-o vizită în Japonia, sublinia „partea bună” a ratei ridicate a șomajului din țara noastră, cauzată de actuala criză economică: „Dacă în 2008 România a avut o creștere de productivitate a muncii de 6,6%, în 2009 am înregistrat o creștere a productivității muncii de 11,2%.”
Practic, ceea ce ne spune președintele este că acei români care și-au păstrat locurile de muncă anul trecut au reușit doar pentru că au muncit pe rupte, de cele mai multe ori până la epuizare, după cum ne sugerează cazul de mai sus. În logica lui Traian Băsescu, cu cât vom avea mai mulți șomeri, cu atât productivitatea muncii va crește mai mult.
Este greu de descris în cuvinte cât de aberantă este această afirmație. Ignorând standardele de protecție a muncii și norma zilnică, Președintele României încurajează un stahanovism de frică – ori muncești non stop, ori ajungi șomer. Această mentalitate, care ne duce cu gândul la capitaliștii portretizați de Marx, ne arată exact magnitudinea viziunilor comuniste ale lui Traian Băsescu.
Partidul Național Liberal a subliniat în repetate rânduri că doar creșterea numărului locurilor de muncă și dotarea lor cu o tehnologie cât mai performantă reprezintă o condiție esențială care generează creșterea productivității și, implicit, conduce la dezvoltare economică. PNL are un program de centru-dreapta care vizează reducerea fiscalității și a birocrației, încurajarea investițiilor – concomitent cu sporirea locurilor de muncă bine plătite –, stimularea consumului, sprijinirea IMM-urilor și a mediului de afaceri.
Liviu Câmpanu
#199729
Declarația politică se intitulează „De la «Micul Titulescu» la «Che Guevara de România»”.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Astăzi voi face o scurtă incursiune în istorie, pe care o dedic liderului PSD Victor Ponta, pentru că, sătul de porecla primită de la mentorul Adrian Năstase, aceea de Micul Titulescu, proaspătul șef al social-democraților s-a autointitulat recent Che Guevara, în contextul în care rolul de Fidel Castro i l-a atribuit liderului liberalilor, respectiv colegului Crin Antonescu.
„Eu și Crin suntem ca Che Guevara și Fidel Castro”, a spus Ponta, care, astfel, în doar câteva secunde, s-a lepădat de porecla care îl identifica cu un fost diplomat și om politic român de marcă ce a promovat ideea prezervării păcii și a îmbrăcat haina unui revoluționar de stânga, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american pasionat de lovituri de stat, comandant al închisorii Cabana, în care, sub conducerea sa, au fost executați fără milă mii de oameni.
Despre idolul șefului PSD se știe că, trimis fiind de Castro prin lume, a pledat pentru radicalism total în lupta împotriva imperialismului american și a lansat faimosul îndemn: „Să creăm noi Vietnamuri!”.
Ceea ce Victor Ponta a uitat atunci când a făcut afirmația citată mai devreme e că Che Guevara a fost, potrivit recentelor cercetări făcute, trădat chiar de către mentorul său, Fidel Castro – în acest caz, nimeni altul decât prietenul Crin Antonescu.
Simte oare tânărul lider PSD pericolul prieteniei pe care de fațadă o are cu liberalii? Știe oare domnul Ponta că oricând, la orice oră, prietenul Crin s-ar putea lepăda de el și să-l dea pe mâna dușmanilor pentru a fi executat, exact cum s-a întâmplat în cuplul Che Guevara – Fidel Castro acum mai bine de patru decenii?
Atunci, trădarea a venit după ce revoluționarul a supărat țările socialiste printr-un discurs, fapt care a atras multe reproșuri de la Kremlin înspre Fidel Castro, fapt pentru care acesta din urmă, pentru a-și proteja propriile interese, nu a stat pe gânduri și a pus osul serios la capturarea lui Che din Bolivia și executarea acestuia.
În contextul politic actual, cred că e nevoie de mai puțin pentru ca liberalii să-l vândă pe 30 de arginți pe partenerul social-democrat. Atât șeful liberalilor, cât și cel al pesediștilor se autoproclamă rebeli și se văd, în sinea lor, lideri peste opoziție. Cuvântul lor trebuie să fie lege, dreptatea – mereu de partea lor.
Sorin Serioja Chivu
#203777
Declarația politică este intitulată „Andrii Popa de tip liberal uită de voința românului, dar îi acuză pe alții de trădare”.
S-ar crede că cineva ales de aproape 30.000 de oameni să-i reprezinte în forul legislativ, ca să nu mai adăugăm și vreo funcție de conducere într-un partid cu pretenții, poate fi mai responsabil și poate, măcar din când în când, să renunțe la comportamentele infantile.
Ieri, 15 martie, la consultările privind modificarea Constituției inițiate de președintele țării, s-a văzut încă o dată până unde pot merge orgoliul păcătos, cea mai crasă indiferență față de cetățeanul român și frustrările tipice grădiniței, nedepășite nici la vârsta adultă.
Delegația PNL, în frunte cu președintele Crin Antonescu, a ales să părăsească consultările de la Cotroceni după principiul sănătos și plin de inteligență „Doamna educatoare, Gigel mi-a luat jucăria și dumneavoastră nu-l puneți la colț”.
Și nu la puțină vreme după ce Crin Antonescu și-a ridicat fustele ofuscat, dar plin de iubire față de popor, motivând retragerea Grupului parlamentar al PNL prin prezența grupului de parlamentari independenți, aleși în mod legitim pe colegii, cu rezultate mai mari decât ale multora, dar numit „un grup de adunătură”, a venit rândul PSD-ului și al PC-ului, care nu s-au putut abține să nu urmeze chemarea gregară a celor care încă nu au obosit să-i acuze pe alții de trădare, uitându-se tocmai... pe ei. Dar ce pretenții mai poți avea de la cineva care este obișnuit să-și facă mereu treaba cu minimum de efort și minimum de rezultate?
Doar cel puțin două exemple stau mărturie la cum înțelege acest proaspăt ales președinte PNL să-și îndeplinească munca de parlamentar, cu o prezență pe mandat de 3-5% la ședințe, și cum a înțeles să-și practice meseria de profesor.
Dacă cariera didactică a fost dată uitării, munca de parlamentar nu e prea atractivă, domnul Antonescu preferă să se erijeze într-un haiduc liberal al politicii românești, care ce visează noaptea aplică ziua, atacându-i pe alții și punând niște orgolii meschine deasupra oricărei voințe sau necesități a cetățeanului.
Căci ce mai contează, domnule Andrii Popa, că românul și-a exprimat voința printr-un referendum, ce mai contează că există în Constituție carențe care trebuie înlăturate, ce mai
Mircea Dan Geoană
#208012
În continuare, sesiunea de întrebări și interpelări.
Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC – suntem la punctul întrebări, interpelări și răspunsuri –, vă rog, domnule senator Pop Gheorghe, o întrebare adresată Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.
Gheorghe Pop
#208330
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea mea este adresată Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, doamnei ministru Elena Udrea. Stimată doamnă ministru,
Compania Națională de Investiții, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, a înregistrat, la data de 7 iulie 2009, sub numărul 7.203, dosarul trimis de Primăria Orașului Jibou, având ca obiect proiectul Finanțarea unui bazin de înot pentru Școala generală nr. 2 „Lucian Blaga”.
Primăria Orașului Jibou, prin reprezentant legal primarul Eugen Bălănean, s-a angajat că vine în coparticipare, în vederea derulării proiectului mai sus menționat, cu terenul necesar, punându-l la dispoziție cu asigurarea utilităților și, totodată, cu asigurarea resurselor financiare, umane, logistice, în vederea întreținerii obiectivului pe toată durata de funcționare. Înțeleg că s-a trimis o adresă, în vara anului trecut, prin care ministerul asigură că acest proiect, depus în vederea finanțării, a fost pus pe lista de solicitări suplimentare a Programului național „Bazine de înot”.
Vă solicit un răspuns prompt și realist: acest proiect a rămas pe aceeași listă suplimentară sau a fost luat în considerare pentru a intra în finanțare în acest an?
Totodată, vin cu solicitarea de a înainta un raport cu privire la situația acestui dosar de care am făcut vorbire.
Din convingerea că vă veți apleca cu maxim interes asupra derulării și aplicării proiectelor în general, indiferent de culoarea politică a primarilor unde vor fi construite bazinele, vă solicit răspunsul nu doar teoretic, ci și practic. Vă mulțumesc.
Mircea Dan Geoană
#209978
Vă mulțumesc.
Din partea Grupului parlamentar al PNL? Constat că nu.
Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Alexandru Cordoș.
Alexandru Cordoș
#210178
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul interpelării: Oportunitatea proiectului propus la Roșia Montană.
Tradiția extragerii aurului din Munții Apuseni are ca principale reprezentante așezarea Roșia Montană și zona limitrofă. De altfel, la Roșia Montană se găsesc urme arheologice inclusiv din epoca romană.
După cum probabil știți, proiectul Roșia Montană a avut parte, de-a lungul anilor, atât de păreri pro, cât și contra.
În primul rând, problemele pe care locuitorii le simt, în mod direct, sunt de natură economică: rata șomajului crescută după închiderea societății „Minvest” în anul 2006. Din punct de vedere al mediului, după cei 2000 de ani de exploatare minieră, poluarea din zonă este una severă. Limita concentrației de zinc a fost depășită de 110 ori, cea de fier de 64 de ori, iar cea de arsen de 3,4 ori. Din păcate, Guvernul ne spune că nu dispune de fondurile necesare reabilitării și ecologizării acestei zone.
În urma unei dezbateri organizate la Cluj-Napoca, sâmbătă, 13 martie 2010, cu participarea a numeroase ONG-uri, cât și a unor experți în domeniu, s-au exprimat argumente pentru continuarea proiectului, dar și pentru stoparea sa.
Astfel, dacă reprezentanții investitorilor au prezentat un proiect care prevede corelarea și tratarea poluării din zonă, dar și recopertarea exploatării miniere și a iazului de decantare după încheierea proiectului, directorul Muzeului de istorie a Transilvaniei, domnul Ioan Piso, a acuzat, în primul rând, autoritățile statului că nu au respectat legile, pentru că a fost obținut certificatul de descărcare arheologică după ce doar 0,2% din suprafața totală a terenului în discuție a fost cercetată.
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog, domnule prim-ministru, să analizați situația creată, menționând punctul de vedere al Guvernului cu privire la:
– poziția Guvernului pe care îl conduceți vizavi de proiectul Roșia Montană;
– dacă aveți în vedere desecretizarea contractului încheiat între statul român și investitor;
– dacă ați luat în calcul organizarea unui referendum național pe această temă.
Mircea Dan Geoană
#212432
Vă mulțumesc.
În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, are cuvântul domnul senator Florin Constantinescu, se pregătește domnul senator Ion Rotaru.
Florin Constantinescu
#212650
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Am o întrebare adresată doamnei ministru Elena Udrea. Obiectul întrebării – Construirea unui bloc ANL în comuna Scobinți, județul Iași.
Doamna ministru,
În anul 2009, Consiliul Local al Comunei Scobinți, județul Iași, a întocmit un studiu privind necesitatea construirii unui bloc ANL cu 12 apartamente.
Solicitarea privind necesitatea construirii blocului s-a depus, la începutul anului 2009, la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat punerea la dispoziție a terenului pe care ar trebui să se construiască blocul, precum și alte documente ce au fost predate de Consiliul Local Scobinți pe parcursul anului 2009.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog, doamna ministru, să-mi comunicați stadiul lucrărilor, precum și graficul de realizare a investiției.
Solicit răspuns în scris și oral.
Vă mulțumesc.
Aș mai avea o interpelare, domnule președinte.
Mircea Dan Geoană
#213650
Vă rog.
Florin Constantinescu
#213693
Am o interpelare adresată domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanțelor publice.
Obiectul interpelării – Sursa banilor pentru rambursarea TVA.
Stimate domnule ministru,
O mare parte din firmele care fac comerț de bunuri și servicii cu țările din Uniunea Europeană sau transportatori au plătit, în ultimii ani, de două ori taxa pe valoarea adăugată către stat, taxa TVA.
La acest fapt s-a ajuns din cauza dublării taxării tranzacțiilor atunci când, după ce a fost emisă o factură greșită, fără TVA, și Fiscul colecta această taxă în timpul inspecției, firma își corecta eroarea și emitea documentul corect, cu TVA, către clienți, care își puteau deduce taxa pe tranzacția considerată inițial scutită. În timpul controlului, inspectorii emiteau o decizie de impunere cu diferența în plus de TVA.
Conform statisticilor, numai în anul 2009 sumele suplimentare stabilite de Fisc pentru TVA s-au cifrat la circa 649 milioane de euro. Potrivit estimărilor de piață, din acești bani circa 100 milioane de euro reprezintă TVA și au ajuns în mod nejustificat în bugetul statului, în urma dublei taxări a firmelor, adică statul a păcălit firmele.
Începând cu data de 1 martie anul curent, se aplică un ordin emis de dumneavoastră, care vizează plata sumelor fără control anterior operațiunii de plată. Aceste firme care trebuie să recupereze de la stat TVA în sumă de până la 100 milioane lei vechi, adică 10.000 lei, își primesc banii fără să fie verificați de Fisc.
În acest an de criză pe care îl traversează România, având în vedere ultimele dumneavoastră declarații privind restituirea TVA în luna martie, vă rog să-mi comunicați de unde se va face rost de bani pentru restituirea TVA și să-mi transmiteți graficul de restituiri pe care le veți face în luna martie.
Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.
Mircea Dan Geoană
#215552
Vă mulțumesc.
Domnule senator Ion Rotaru, aveți cuvântul.
Ion Rotaru
#215646
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea mea este adresată Ministerului Justiției, domnului ministru Cătălin Predoiu.
## Domnule ministru,
Săptămâna trecută, a fost făcut public Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind practicile în domeniul drepturilor omului, care critică dur felul în care autoritățile române tratează cazurile de viol și absurdul la care se ajunge în astfel de anchete. Este nevoie atât de un certificat medical, cât și de un martor, iar violatorul poate scăpa dacă victima își retrage plângerea.
Departamentul de Stat subliniază unele măsuri legislative care apar în cazul violurilor săvârșite în familie. Legea îi cere victimei să depună personal plângere penală împotriva agresorului și nu le permite rudelor sau ONG-urilor să reclame fapta în locul său.
Potrivit statisticilor Poliției, anul trecut au fost raportate 766 de cazuri de viol. În ultimul timp, s-a constatat înmulțirea numărului de violuri comise de recidiviști, eliberați condiționat cu mare ușurință.
În raportul Departamentului de Stat se mai face referire și la cazurile de violență împotriva femeilor și la deficiențele care apar când vine vorba despre aplicarea legislației în domeniu.
Violența împotriva femeilor a fost, în continuare, o problemă gravă, iar Guvernul nu a abordat-o în mod eficient. Citez: „Legea privind violența domestică a fost dificil de aplicat, deoarece contrazice Codul de procedură penală și nu include dispoziții privind emiterea ordinelor de restricție.”
Având în vedere cele menționate anterior, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați:
– dacă există în acest moment vreun sistem de monitorizare a infractorilor eliberați, așa cum se întâmplă în celelalte state membre ale Uniunii Europene;
– care este numărul de violuri comise de recidiviști;
– ce măsuri intenționați să luați pentru a preveni aceste probleme destul de grave.
Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.
Mircea Dan Geoană
#217608
Vă mulțumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaș, viceliderul Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Viorel Arcaș
#217773
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, domnul ministru Daniel Funeriu.
Domnule ministru,
În ultimul timp, în rândul cadrelor didactice din județul Sibiu circulă diferite zvonuri cu privire la desființarea unor școli din mediul rural, comasarea unor clase, reducerea posturilor. Aceste informații disparate și alarmante au creat o stare de neliniște la nivelul cadrelor didactice, dar și al elevilor, care nu știu ce soartă îi așteaptă începând din toamna anului 2010.
Mai avem unde preda? Mai avem unde învăța? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care și le pun, deopotrivă, profesorii și elevii.
Având în vedere această situație, vă rog să-mi comunicați:
Care sunt școlile din județul Sibiu care urmează să fie desființate potrivit planului de școlarizare pe anul școlar 2010–2011?
La ce școli vor fi distribuiți elevii care, actualmente, învață în unitățile de învățământ ce urmează să fie desființate?
Care sunt școlile din județul Sibiu unde se vor comasa clase, potrivit planului de școlarizare pe anul școlar 2010–2011?
Care este numărul cadrelor didactice din județul Sibiu care vor rămâne fără locuri de muncă din toamna anului 2011?
Vă mulțumesc.
Solicit răspuns în scris.
Mai am o întrebare, adresată domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății:
Care sunt medicamentele al căror preț va crește în anul 2010?
Care este procentul de majorare pentru fiecare dintre aceste medicamente?
Vă rugăm să prezentați detaliat lista cu toate medicamentele al căror preț va înregistra creșteri, precum și procentul de majorare.
Care sunt schimbările pe listele de medicamente compensate și gratuite? Vă mulțumesc.
Solicit răspuns în scris.
Mircea Dan Geoană
#219556
## Mulțumesc.
Dacă nu mai sunt întrebări, îi ofer cuvântul domnului senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL, pentru a adresa interpelarea Domniei Sale Guvernului României.
Liviu Titus Pașca
#219789
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată domnului Borbély László, ministrul mediului și pădurilor.
Obiectul interpelării: Tergiversarea lucrărilor la barajul Runcu, Maramureș.
Proiectul „Acumularea hidroenergetică de la Runcu, județul Maramureș”, de o importanță deosebită pentru această zonă, demarat în anul 1987, a fost conceput pentru a acoperi o treime din rețeaua de alimentare cu apă. Aceasta înseamnă că se poate asigura alimentarea cu apă pentru mai mult de jumătate din populația județului.
Din păcate, în pofida beneficiilor pe care finalizarea barajului le-ar aduce cetățenilor județului Maramureș, lucrările la acest obiectiv au fost tergiversate în mod nejustificat, sumele repartizate în anii precedenți fiind infime și destinate doar pentru conservare.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog, domnule ministru, să ne comunicați:
1. Care este stadiul lucrărilor și valorile investite până în momentul de față în acest proiect?
2. Care este volumul lucrărilor și al investițiilor necesare finalizării acestei lucrări?
3. Aveți în vedere includerea acestui obiectiv într-un program mai larg de finanțări externe, dată fiind importanța lucrării pentru județul Maramureș? Vă mulțumesc.
Solicit răspuns în scris.
Mircea Dan Geoană
#221074
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc, domnule senator.
Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Doina Silistru
#221367
## **Doamna Doina Silistru:**
Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului. Domnule ministru,
Cadrele didactice din învățământul preșcolar și școlar care au absolvit școli echivalente liceului pedagogic au susținut examene de titularizare pentru obținerea funcțiilor didactice, obținând grade didactice, ca și absolvenții liceului pedagogic, în condițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic, cu modificări și completări, și ale Legii nr. 84/1995, Legea învățământului, republicată, cu completări și modificări.
Cu toate acestea, prin Ordinul ministrului nr. 3.235 din 9.02.2010, absolvenții de școli echivalente liceului pedagogic sunt discriminați, prin îngrădirea drepturilor de a ocupa funcția didactică de profesor în învățământul primar și preșcolar.
Vă rog, domnule ministru, să luați măsuri pentru modificarea Ordinului nr. 3.235/2010, în sensul adăugării sintagmei „sau școli echivalente” după sintagma „absolvenți ai liceului pedagogic”, pentru armonizarea cu legislația în vigoare, ținând cont și de faptul că multe dintre aceste cadre didactice au urmat cursuri universitare și, conform Constituției României, angajații de același rang au drepturi egale.
## Mulțumesc.
Solicit răspuns în scris.
Mircea Dan Geoană
#222760
Vă mulțumesc foarte mult, doamnă senator.
Suntem în ultima secvență a acestui plen agitat, la partea de răspunsuri din partea Guvernului.
Vreau să-l invit pe domnul secretar de stat Király Gheorghe Andrei, din partea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, să răspundă la o întrebare pe care am adresat-o cred că săptămâna trecută și apreciez promptitudinea răspunsului cu privire la finalizarea construcțiilor școlare deja începute. Este un subiect care-i preocupă, practic, pe toți senatorii și parlamentarii României și suntem interesați să aflăm răspunsul Guvernului.
Aveți cuvântul, domnule secretar de stat Király. Microfonul 9.
**Domnul Király Andrei Gheorghe** _– secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului:_
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
Stimate doamne și stimați domni senatori,
Întrebarea domnului președinte al Senatului este de actualitate. Răspunsul este în felul următor:
Ca urmare a întrebării formulate de dumneavoastră și înaintate Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu nr. 1.269/2010, vă comunicăm:
Până în prezent, nu a fost finalizat niciun campus școlar. Actuala conducere a ministerului depune eforturi susținute pentru asigurarea finalizării acestor obiective de investiții. Acest proces este anevoios, având în vedere faptul că, din anul 2007 până în prezent, nu au fost finalizate campusuri școlare, fapt care, în contextul crizei economice, face ca sumele de bani alocate în anul 2010 să nu fie suficiente.
Urmează un tabel în care sunt trecute, pe județe, toate școlile, toate colegiile care urmează să primească banii pentru ca aceste construcții să poată fi continuate.
Domnule președinte,
Este un tabel absolut complet și cred că nu are rost să-l citesc acum poziție cu poziție, dar este absolut complet și corect întocmit.
Mircea Dan Geoană
#224653
Sunt convins de acuratețea datelor.
Am rugămintea ca acest răspuns și anexele să fie distribuite în căsuțele tuturor senatorilor României, indiferent de grupul parlamentar din care fac parte. Toată lumea are în colegiu situații legate de investiții școlare care au putut sau nu au putut fi finalizate.
Dacă puteți transmite, domnule secretar de stat, domnului ministru o nouă rugăminte din partea mea – și iar este o rugăminte fără tentă partizană din punct de vedere politic –, dacă există o situație la zi cu privire la datoriile și plățile pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, statul român, Guvernul României, în speță, le au de efectuat la adresa actorilor economici privați care au investit în aceste... Sectorul privat reclamă faptul că există o întârziere în ceea ce privește rambursarea sumelor care le sunt datorate prin investiții publice și am rugămintea ca, la o dată convenabilă pentru minister și pentru dumneavoastră, să reveniți cu o completare la această listă – pe care o apreciem –, dacă există o situație cu privire la restanțele la plată, pentru că sectorul privat, evident, așteaptă cu interes aceste sume de bani pe care statul le datorează, în speță Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Aveți cuvântul. Microfonul 9, vă rog.
Király Andrei Gheorghe
#225994
## Domnule președinte,
Este un lucru foarte simplu să vă prezentăm aceste date. Din păcate, problema este alta.
Mircea Dan Geoană
#226147
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Știm, dar este important să dăm un semnal și către sectorul privat, care a investit de bună-credință în dezvoltarea acestor infrastructuri școlare la nivel național.
Dați-mi voie să dau citire, pentru a putea transmite Guvernului întrebările, respectiv interpelările, care nu au fost prezentate în plenul Senatului în ședința noastră de astăzi, 16 martie 2010.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L: doamna senator Anca Daniela Boagiu, domnul senator Petru Filip, domnul senator Gheorghe David, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Dorel Jurcan – cu două întrebări – și domnul senator Alexandru Pereș.
Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC – pe lângă colegii și colegele care au prezentat în plen întrebările –, au depus întrebări în scris domnii senatori: Dan Voiculescu, Ilie Sârbu, Laurențiu Florian Coca.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, au fost depuse întrebări de către domnii senatori: Paul Ichim – două întrebări, Raymond Luca, Romeo Florin Nicoară, Emilian Valentin Frâncu, Marius Petre Nicoară.
Din partea senatorilor independenți, a depus o întrebare domnul senator Sorin Serioja Chivu.
La partea de interpelări, au depus interpelări în scris, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori: Dorel Borza, Iulian Bădescu, Iulian Urban, Dorel Jurcan, Alexandru Pereș și Petru Bașa.
Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus interpelări în scris domnii senatori: Dan Voiculescu, Ilie Sârbu, Viorel Arcaș, Titus Corlățean, Valer Marian, Mihăiță Găină. Domnul senator Florin Constantinescu a prezentat în plen atât întrebarea, cât și interpelarea.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, pe lângă domnul senator Liviu Titus Pașca, care a prezentat interpelarea în plen, au depus interpelări în scris domnii senatori: Marius Petre Nicoară, Dan Radu Rușanu, Emilian Valentin Frâncu.
Din partea senatorilor independenți, au depus interpelări domnii senatori: Corneliu Grosu, Vasile Nedelcu, Liviu Câmpanu și Sorin Serioja Chivu.
Cu aceasta, și exprimându-mi, în încheierea ședinței, regretul pentru faptul că situația de blocaj pe legiferare persistă, declar închise lucrările ședinței de astăzi.
Mircea Dan Geoană
#228632
**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|438606]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 33/26.III.2010 conține 40 de pagini.**
Prețul: 8,00 lei

Cuprins

Stenograma