Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Activitățile capitalului autohton”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi vă prezint o poveste a capitalului autohton. După așa-zisa Revoluție, niște „golani” au gândit că pot dezvolta activități de producție industrială, improvizând tot felul de mașini, unelte și dispozitive de lucru. Mulți „golani” au gândit asta și au și trecut la treabă, înființând un SRL.

Ce a fost cu asta?

A fost o etichetare a „golanilor”, care imediat au intrat în vizorul organelor de control și de aici a început bătaia de joc, adică „golan” cu eticheta de SRL-ist egal „hoț”. La o parte dintre „golani” nu le-a convenit eticheta de hoț și imediat au abandonat ideea de a întreprinde ceva în această țară și au ales drumul străinătății, unde au avut succes. A mai fost o parte dintre acești golani care n-au rezistat la bătaia de joc din acea vreme și au renunțat la această luptă. Cei din a treia parte au trăit cu speranța că lucrurile se vor schimba și au luptat cu toate autoritățile de la acea vreme, muncind zi și noapte pentru a agonisi un mic capital. Au luptat cu autoritățile, să le demonstreze că nu sunt niște hoți și că sunt români pricepuți care sunt în stare să creeze locuri de muncă și să dea bani la stat, nu să-i ia de la stat.

Sunt români care și-au educat copiii să muncească în țara lor și să rămână acolo, pentru a continua ce au început părinții lor. Dar, din păcate, acești copii dau și în prezent peste această etichetare, adică „golan” SRL-ist egal hoț, etichetare făcută de către salariați ai instituțiilor de control ale statului. Copiii întreabă despre ce este vorba, ce înseamnă „golan”.

Un întreprinzător a explicat ce înseamnă „golan”. „Golan” înseamnă un om cu suflet mare, care a luptat din 1989 pentru țara lui, pentru democrație, pentru dreptate, pentru adevăr, pentru capitalizare, pentru ca tinerii să aibă drepturi egale, pentru ca populația să trăiască în condiții bune și în liniște.

Și le-a mai spus ceva: să fie alături de părinții lor „golani”, să aibă răbdare că, până la urmă, împreună o să construiască drumul pe care trebuie să meargă România, să aibă răbdare, așa cum au avut părinții lor 25 de ani, și să lupte pentru dezvoltarea capitalului autohton.

De 25 de ani, cei care au îndrăznit să construiască în acest sens, adică să construiască mica industrie, au fost împiedicați încontinuu de către cei care au avut puterea în mână. Dacă cumva o firmă a acumulat capital, aceasta a fost distrusă cu bestialitate de către instituțiile statului, care au profitat de legile prost făcute, potrivit cărora, dacă le citești, începi să crezi că într-adevăr ești un hoț. Tot ce se întâmplă – și se întâmplă de la Revoluție și până în prezent – cu micii industriași se petrece sub ochii guvernanților. Nu interesează pe nimeni nimic, se umblă pe ici, pe colo, la câte o lege, pentru a păcăli electoratul, dar numai la efect, niciodată la cauză. Toate guvernele au fost interesate numai de păstrarea puterii.