Iulian Urban

Declarația politică este intitulată „Adevărata față a corupției din justiție – statul cosanguin”.

Te ia cu dureri de cap când vezi ce îmbârligături ies la iveală: X e în subordinea lui Y, a cărui nevastă e șefa lui X, dar, totodată, cumnatul lui X este naș de cununie pentru senatorul Z, care controlează comisia ce-l validează pe Y. Am ajuns un fel de stat cosanguin, PCR-ul era mizilic pe lângă ce-i acum: familii și relații în conducerea statului, familii și relații în justiție, familii și relații în poliție, familii și relații în gestionarea fondurilor europene, familii și relații în conducerea universităților, familii și relații în sport, familii și relații în medicină... Țara cu cel mai mare număr de cizmari pe cap de locuitor.

Și în magistratură grâul se alege greu de neghină, iar lupta nu e ușoară... Totuși să nu-i mai condamnăm în masă pe judecători, ca data trecută, și să avem discernământ când vorbim de magistrați, să îi sprijinim pe cei – și sunt cu sutele – care încearcă să înlăture clica asta pe care o moștenim de 20 de ani. Fără acest sprijin ei nu vor putea face nimic și, dacă ei nu fac nimic, noi vom rămâne spectatori frustrați la o piesă cu scenariul previzibil.

Avem nevoie de un stat de drept, avem nevoie de o justiție corectă, independentă și imună față de actele politicienilor, pentru a garanta statul de drept, dar cum să fie asta posibil când unii procurori sunt loviți de megaconflicte de interese, fiind doar apendice ai puterii politice, și nu agenți

independenți ai statului, ocupându-se doar cu procese mici și ușoare, ca să dea bine la statistică, cu înscenări de dosare la nivel înalt și, din când în când, cu sacrificarea în public a propriilor corupți, ca dovadă falsă a instrumentării dreptății în fața prostimii?

Marea corupție în justiția română se numește șantajul și intimidarea judecătorilor de către politicieni aflați la putere, și nu mita, așa cum e ea redată la TV. Pune-te, domnule, în pielea unui judecător, vulnerabilitatea ta în fața politicienilor ar fi totală. Ca om, nu poți să trăiești fără să vorbești și, dacă vorbești, ești înregistrat și, dacă ești înregistrat, poți fi șantajat indiferent ce spui.

Legile făcute de politicieni sunt proaste, sunt contradictorii. Un judecător dă un verdict conform legii A, dar ce se întâmplă cu legea B, care spune altfel? Astfel, un judecător este perpetuu șantajabil... „Ai luat o decizie contrar legii B”... Cine e vinovat? Cum se poate face dreptate?

Ca judecător, ai curaj să dai verdict contra unui politician corupt? Nu! Că e vai și amar de pielea ta dacă inculpatul e la putere acum sau vai și amar de tine când va veni la putere peste 4 sau 10 ani.

Aici e cheia tergiversării actului de justiție. Mulți judecători, de frica poliției politice, nu au curajul să îi găsească vinovați pe cei vinovați, iar legile făcute de politicieni îi forțează să facă această tergiversare, în mod legal, _ad infinitum_ . Judecătorilor care au curajul să facă față șantajului și intimidării conducătorilor politici le datorăm foarte mult, ei sunt singura noastră șansă la o societate mai justă, mai corectă.