Radu Cătălin Mardare

Declarația politică este intitulată „Adunarea Uniunii Europei Occidentale – cădere de cortină”.

A căzut cortina peste Adunarea Uniunii Europei Occidentale, adunarea europeană pentru securitate și apărare, odată cu încheierea celei de-a 60-a sesiuni, la începutul lunii mai.

Ca urmare a Declarației Consiliului Uniunii din 31 martie 2010, statele membre au luat decizia de a denunța Tratatul de la Bruxelles, modificat, și de a dizolva organizația până la data de 30 iunie 2011. Această hotărâre a dus la desființarea singurului for interparlamentar activ în acest domeniu.

Tratatul de la Bruxelles, semnat în data de 17 martie 1948, a fost unul dintre primele tratate din istoria integrării europene. Scopul său a fost de a garanta securitatea colectivă a statelor semnatare, un mic număr de țări care au format nucleul a ceea ce urma să devină Uniunea Europeană.

Merită, de asemenea, reamintită stăruința părinților fondatori ai Europei de a da o dimensiune parlamentară eforturilor lor unificatoare. În timp ce Europa se construia la nivel ministerial, devenea cât se poate de clară necesitatea de a-i angaja în dialog și a-i implica și pe cetățeni, prin reprezentanții lor aleși.

În anul 1948, Tratatul de la Bruxelles, modificat apoi în 1954 în urma eșecului Comunității Europene de Apărare, a dus la crearea Uniunii Europei Occidentale, formată dintr-un Secretariat General, un Consiliu de Miniștri și o Adunare Parlamentară. Timp de 60 de ani, acea Adunare a exercitat o supraveghere politică a tuturor eforturilor de coordonare și încurajare a integrării europene în domeniile securității și apărării.

Tratatul fondator al UEO – care a netezit drumul negocierii Tratatului de la Washington și crearea NATO în perioada imediat următoare – conținea faimosul articol V referitor la apărarea colectivă a statelor membre. Încet, dar sigur, procesul de construcție europeană a avansat, iar odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, Tratatul asupra Uniunii Europene a preluat acel articol. A venit, astfel, momentul pentru denunțarea Tratatului de la Bruxelles, modificat, și pentru încetarea existentei UEO, dar și pentru decizia statelor membre de a garanta continuarea funcționării dimensiunii parlamentare, impusă de recunoașterea unanimă a importanței sale.

Politicile de securitate și apărare au un caracter interguvernamental, în măsura în care guvernele și parlamentele naționale sunt cele care adoptă bugetele apărării și iau deciziile privind trimiterea de trupe în teatrele de operațiuni.

Autorii Tratatului de la Lisabona au căutat mijloacele de întărire a cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale, așa cum se poate vedea în Protocolul nr. 1 al acestuia.

Raportul aprobat în cadrul celei de-a 60-a sesiuni a UEO propune crearea unei Conferințe Interparlamentare, care să reunească delegații ale parlamentelor naționale și membri ai Parlamentului European. Propunerea s-a bazat pe experiența de peste 50 de ani a Adunării UEO, care a monitorizat politicile europene de securitate și apărare de la începuturile lor și le-a observat dezvoltarea până la stadiul actual, formulând opinii și recomandări.