Puiu Hașotti

## Declarația politică este intitulată „«Aiasta nu se poate!»”. Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Acum 140 de ani, în primăvara lui 1871, într-o împrejurare politică pe care nu o voi detalia aici, dar care și-a avut doza ei de dramatism și un potențial de serioase consecințe constituționale asupra tânărului stat modern care era, pe atunci, România, Lascăr Catargiu, fost membru al Locotenenței Domnești, instituită după abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza, și cel care, exact în anul invocat la început, va deveni capul unui guvern conservator de lungă durată, rămas la putere până în 1876, i-a spus următoarele cuvinte domnitorului Carol, care își exprimase intenția de a abdica: „Aiasta nu se poate, Măria Ta!”.

De ce mi-am reamintit astăzi aceste vorbe, cât o sentință, ale ilustrului om politic român din veacul în care el și generația lui de luminați și, deopotrivă, patrioți slujitori ai statutului au pus temeliile statului național modern și au câștigat, cu largul și entuziastul concurs al întregului popor, independența de stat? Răspunsul nu poate fi, în opinia mea, decât unul singur și de altfel la îndemâna oricărui observator atent al strictei actualități politice de la noi.

Ceva foarte similar acelui „Aiasta nu se poate!” vor spune, parafrazând – dacă nu cumva de-a dreptul vor striga din toți rărunchii –, cetățenii acestei țări când actualii guvernanți și actualul președinte al statului vor implora clemență și îndurare pentru faptele lor, a doua zi după ce vor fi pierdut, la urnele de vot, iluzoria lor eternizare în fruntea bucatelor politico-economice.

Deocamdată, președintele Traian Băsescu și partidele care îl susțin, cu PDL ca vârf ruginit de lance boantă, trag cu dinții să rămână la putere pentru a-și asigura, și după proba electorală ce va să vină negreșit, salvatoarea imunitate – sau, cum speră aceștia, impunitate –, singurul mijloc legal care i-ar face scăpați de dreapta și meritata judecată a unei țări întregi, a unei națiuni mult prea îndurătoare cu cohortele portocalii ce i-au supt vlaga de când Băsescu, Boc, Udrea și _eiusdem farinae_ taie și spânzură în România.

A scăpa de legiuita justiție, domnilor guvernanți, nu se poate. „Aiasta” chiar nu se poate! A scăpa, domnilor guvernanți, de oprobriul public după ce veți pierde din mână frâiele și biciul – cu atât mai puțin. „Aiasta”, din nou, chiar nu se poate!

Guvernările anterioare dumneavoastră, din România postcomunistă, și-au avut păcatele lor, nici puține și nici de trecut cu vederea, dar ale dumneavoastră au depășit și cele mai pesimiste așteptări ale cetățenilor, fie ele manifestate într-o perioadă de grave convulsii economice la nivel mondial, care, fatalmente, s-au răsfrânt și asupra noastră.

Îndărătul faldurilor crizei economico-financiare globale, dumneavoastră v-ați văzut, în liniște și cu cinism, de propriile interese, ați avut grijă să trageți „ce profit” din orice situațielimită, v-ați rotunjit conturile – grase, oricum! – și n-ați dat nici măcar doi bani pe toate justificatele și repetatele acuze aduse prestației dumneavoastră. Așa ceva nu se poate tolera la nesfârșit. „Aiasta nu se poate”, domnilor – deocamdată – guvernanți!