Stenogramă plen

Bună dimineața, domnilor senatori!

Începem ședința Senatului de astăzi, 6 aprilie 2011, cu declarații politice. Îl rog pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, să prezinte declarația politică.

Concediile de boală acordate cu multă indulgență, prelungite zile și săptămâni în șir, care le-au permis multora să plece la muncă peste hotare pentru a-și cârpi sărăcia – reală, din păcate –, munca la negru acceptată de foarte mulți simbriași, dar și de către patroni, revendicările salariale – în esența lor justificate, dar imposibil de susținut, din cauza stării precare a economiei naționale –, puzderia de mitinguri și proteste organizate de cele mai multe ori prin ignorarea resurselor limitate de care dispunem, stimulentele acordate diverselor categorii de salariați din instituțiile bugetare, la care aș mai adăuga și alte numeroase exemple, nu au făcut decât să ilustreze o tară a mentalului amintită mai înainte în intervenția mea.

Insist ca cei doi secretari de ședință să fie prezenți la prezidiu.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația mea politică „Codul muncii – comentariu”.

După îndelungi dezbateri, controverse, proteste de stradă, o moțiune depusă de opoziție, păreri pro și contra în mass-media, Guvernul și-a asumat răspunderea promovării noului Cod al muncii.

Mă grăbesc să adaug însă că noul Cod al muncii este un act normativ care nu elimină dialogul social, nu interzice ieșirea în stradă, cum s-au ostenit unii dintre colegii noștri să arate.

Prin conținutul său aliniat la legislația comunitară, era de așteptat să stârnească atâtea discuții. În cele din urmă, textul final a fost trimis șefului statului spre promulgare, care l-a și promulgat.

Ceea ce s-a dorit este ca și prin această lege disciplina, ordinea, realismul și responsabilitatea să fie consolidate.

Un alt motiv care m-a determinat să susțin această intervenție în fața dumneavoastră este și cel de a vă cere să vă implicați în punerea în aplicare a conținutului său, reamintindu-vă că, până una-alta, ne place sau nu ne place, o lege este una pentru toți și ea se cere a fi respectată.

După publicarea sa în Monitorul Oficial al României, el își intră pe deplin în drepturi la finele acestei luni.

Sunt câteva motive care m-au determinat să vă rețin atenția asupra conținutului său. În primul rând, mă voi opri asupra câtorva dintre motivațiile care au impus elaborarea sa, și am să pornesc de la două expresii de mult înrădăcinate în rândul românilor de rând, și nu numai: „Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chiulește are tot așa.”, „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.”

Rigorile democrației autentice, la consolidarea căreia ne-am înhămat cu toții – sper –, ne obligă la acest lucru. Pe de altă parte, instituțiile statului sunt direct responsabile cu punerea în aplicare a prevederilor noului Cod al muncii, dar și altele, care, prin atribuțiile lor, sunt datoare să se alinieze la respectarea sa.

Nu aș spune neapărat că sunt de sorginte comunistă, dar, în mod sigur, ele s-au consolidat în anii „societății fără clase”.

Este adevărat, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este principalul responsabil, dar de ce nu s-ar implica mai substanțial și Ministerul Finanțelor Publice – prin controlul și sancționarea evazioniștilor, de pildă –, Ministerul Administrației și Internelor, la urma urmelor, chiar și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul

După două decenii de la reinstalarea democrației – din multe puncte de vedere, la noi încă teoretică, din păcate –, cele două „cugetări”, rezultate ale unor realități incontestabile, au continuat să funcționeze la nivelul mentalului, regăsindu-se păgubos și în comportamentul Sănătății, prin întronarea ordinii și disciplinei în instituțiile din subordine.

În ceea ce ne privește pe noi, parlamentarii, care petrecem în teritoriu aproape jumătate din timpul fizic printre cei care ne-au acordat votul, o putem face cu mai multă eficiență, și nu doar prin audiență, ci prin participarea noastră în elaborarea și promovarea deciziilor luate pe plan local. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule senator.

O invit la microfon pe doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru a-și susține declarația politică, se pregătește domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată „Pentru autism, ignoranța continuă”.

Din 2007, ziua de 2 aprilie a fost declarată de către Națiunile Unite drept Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, fiind sărbătorită anual la nivel mondial cu scopul de a crește nivelul de conștientizare în rândul societății pentru nevoile speciale ale persoanelor cu autism și ale familiilor acestora.

De altfel, întreaga lună aprilie este dedicată la nivel internațional conștientizării autismului.

În urmă cu un an, în 13 aprilie, Senatul României avea pe ordinea de zi proiectul de lege prin care s-a dorit reglementarea autismului și finanțarea terapiei, care și-a dovedit eficiența, pornit din inițiativa societății civile.

Cu votul majoritar al dumneavoastră – din păcate, am în față o sală goală –, a trecut ca o mare victorie pentru părinții copiilor cu autism, care așteptau cu ochii lipiți de ecranul televizoarelor din foaierul Senatului și cu sufletul la gură până la afișarea votului. Cu ochii în lacrimi, ne-au mulțumit, iar, în jurul lor, copiii a căror soartă încercam să o schimbăm în bine construiau fundița puzzle, simbolul campaniei internaționale de conștientizare asupra autismului.

De ce puzzle? Pentru că puzzle-ul reflectă misterul și complexitatea autismului. Culorile și formele variate reprezintă diversitatea oamenilor și a familiilor care se confruntă cu această afecțiune. Fundița însă are o luminozitate care specifică speranța, speranța că, prin creșterea conștientizării asupra autismului, prin intervenția timpurie și prin tratamentele adecvate, persoanele cu autism vor avea o viață mai împlinită și mai completă.

În majoritatea județelor din țară, asociații care promovează drepturile persoanelor cu autism și ale familiilor acestora, pe tot parcursul acestei luni, organizează evenimente menite să atragă atenția asupra existenței acestei afecțiuni și a nevoii de integrare socială a persoanelor afectate de autism.

Clădiri importante din întreaga lume și-au aprins luminile albastre pentru a atrage atenția asupra zilei de 2 aprilie.

Clădirea Parlamentului, de asemenea, a fost luminată în aceste zile, dar aceasta pare să nu fi luminat și conștiința guvernanților, care nici cu această ocazie nu au reușit să adopte normele de aplicare după un termen depășit cu jumătate de an, ceea ce face ca legea să rămână inaplicabilă, deși este în vigoare de la 1 ianuarie 2011.

Mulțumesc și eu, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică din această dimineață am intitulat-o „Guvernul Boc sfidează democrația”.

Mai rămăsese oare în România vreo categorie socială nesfidată de Guvernul actual?

Cu toții, medici, profesori, polițiști, pensionari și chiar cei care lucrează în mediul privat, am asistat la ani de batjocură, ipocrizie și ignoranță. Am suportat cu toții nu numai reduceri salariale, disponibilizări și creșteri de taxe, dar și demagogie, populism și aroganță.

Ba nu! Nu numai că am suportat, ci ne-am resemnat aproape instant cu deciziile luate.

În condițiile în care alte popoare, pe care le admirăm ca civilizate, au ieșit în mod violent în stradă să protesteze împotriva unor măsuri mai puțin severe, aș zice că românii s-au dovedit mai mult decât înțelegători.

Totuși, prin decizia sa de a plafona veniturile cadrelor didactice, Guvernul, practic, sfidează instanțele judecătorești și neagă un drept mai mult decât legitim.

Chiar în urmă cu câteva luni, lăudam un grup de cadre didactice din Vâlcea – județ pe care sunt mândru că îl reprezint – pentru reușita de a câștiga în instanță drepturile salariale promise.

În acest moment, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ menționează 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile pentru reîncadrare potrivit Legii nr. 221/2008 și peste 50.000 de procese pe rol.

Sunt curios cum se numește regimul politic în care nu mai contează decât ramura Executivului și ce Guvern este acela care ignoră, de fapt, sfidează 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile.

Guvernul dorește să ne convingă că nu-și permite creșterile salariale promise, că nu sunt bani, că practicile judiciare sunt neuniforme și că Executivul trebuie să intervină și să ne scoată din acest haos.

Țin deci să precizez că singurele măsuri concrete luate pentru redresarea economiei în ultimii ani au fost de a scoate mai mulți bani din buzunarele oamenilor și de a se împrumuta pentru ca sistemul să funcționeze la fel ca până acum, doar că pe bani mai puțini și cu mai puțini angajați.

Mulțumesc frumos, domnule senator.

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi este intitulată „USL trebuie să-și asume public Pactul Euro Plus”.

În ciuda angajamentelor ferme pe care România le are cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială, există în continuare o presiune enormă pentru renunțarea la reforme.

Opoziția contestă absolut orice măsură pentru însănătoșirea finanțelor țării, jucând la nesfârșit cartea populismului.

Rațiunile economice sunt înlocuite cu discursuri electorale, și niciun socialist sau liberal nu pare să mai facă vreun calcul bugetar realist.

Din fericire, există instituții care trag din timp semnale de alarmă. Într-o primă instanță, este vorba de Banca Națională a României. Guvernatorul insista recent pentru continuarea reformelor și a politicilor coerente, amintind că sunt obligatorii pentru macrostabilitatea economică.

Pe lângă această recomandare, opoziția trebuie să aibă în vedere și recenta aderare a României la Pactul Euro Plus, care ne angajează la soluții economice precise, cum ar fi corelarea salariilor cu productivitatea muncii, reducerea birocrației, reforma pieței muncii.

De asemenea, trebuie îmbunătățită sustenabilitatea sistemului de pensii și de ajutoare sociale, dar mai ales trebuie exercitat un control mai riguros asupra deficitelor bugetare.

Așadar, este vorba de aceleași măsuri de reformă angajate și de Guvernul României, fără de care s-ar putea ajunge în situația Greciei și a Portugaliei. Ca urmare, opoziția poate să critice cât dorește articularea sau implementarea reformelor, dar nu fundamentul lor, pentru că, altfel, se plasează în afara oricărei logici europene, iar acest comportament ar afecta punerea în aplicare a Pactului Euro Plus, prejudiciind serios și stabilitatea economică a țării.

Întrucât abandonarea reformei ar atrage consecințe economice grave, USL va trebui să renunțe la iluzionarea populației cu o prosperitate imediată. De aceea, îi invităm pe colegii noștri să-și asume public exigențele Pactului Euro Plus sau răspunderea unei eventuale renunțări la acestea. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de azi are titlul „Boc și Funeriu doboară noi recorduri de incompetență”.

Stimați colegi,

Aș dori să încep declarația mea politică de astăzi cu un citat dintr-un discurs al unui adevărat lider politic.

Citez: „Chiar dacă vom găsi modalități de a tăia cheltuielile, ceea ce nu putem tăia este investiția în educație, care ne ajută să creăm locuri de muncă și să creștem economia. Nu putem fi nepăsători și iresponsabili atunci când facem tăieri. Să o spun direct, nu putem tăia de la educație, nu putem tăia din lucrurile care fac țara noastră mai competitivă. Un buget care sacrifică angajamentul nostru pentru educație ar fi un buget care sacrifică viitorul țării noastre. Acela ar fi un buget care sacrifică viitorul copiilor noștri. Și eu nu voi lăsa acest lucru să se întâmple. Da, sunt hotărât să reduc deficitul, dar refuz să fac acest lucru spunând celor prezenți aici, și care sunt plini de speranță, că nu vrem să investim în viitorul lor. Nu vreau să le spun acestor tineri că educația lor nu reprezintă o prioritate.” Am încheiat citatul.

Din nefericire pentru elevii și studenții din România, fragmentul anterior nu este dintr-un discurs al domnului Emil Boc, prim-ministru al României, și nici din speech-ul domnului ministru al educației Daniel Petru Funeriu. Fragmentul este luat din discursul unui președinte, dar, din nefericire, nu al președintelui Traian Băsescu. Aceste cuvinte nu au cum să-i aparțină lui Traian Băsescu. Ele au fost rostite de către președintele Statelor Unite ale Americii Barak Obama, la data de 14 martie 2011, la _Kenmore Middle School_ din Arlington, statul Virginia.

Am ales acest fragment pentru că el este elocvent pentru situația în care se află țara noastră astăzi, pentru ceea ce se întâmplă în educație și ceea ce înseamnă prioritățile și angajamentele guvernamentale.

Dacă Statele Unite ale Americii au crescut investițiile în educație chiar și în perioada de criză, ce s-a întâmplat în România? Guvernanții portocalii, în frunte cu prim-ministrul Boc, nu au făcut altceva decât să taie, pentru că asta se pricep dânșii să facă, să taie pensii, indemnizații, salarii, bugete.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne și stimați domni colegi senatori,

Declarația politică poartă titlul „Pierderea suveranității economice a României”.

Guvernul Boc, prin cumul de infracțiuni, fără bază legală și fără referendum aprobat de popor, a împrumutat România 20 de miliarde de euro, cu dobândă de 3% pe termen scurt și mediu, dublând în doar doi ani datoria publică externă, care a ajuns, astfel, la 40 de miliarde de euro. Serviciul anual al datoriei publice externe a devenit în doi ani de 5 ori mai mare, ajungând în anul 2012 la 12,5 miliarde de euro, față de doar 2,5 miliarde de euro în anul 2009.

În ultimii doi ani, rezerva valutară a României a crescut de la 27 de miliarde de euro în anul 2008 la 35 de miliarde de euro în anul 2010. Justificarea propagandei guvernamentale pentru această creștere de 30% a rezervei valutare în timp de criză a fost necesitatea de a da credibilitate țării în fața investitorilor străini. Cel puțin, așa spun reprezentanții guvernamentali.

Investițiile străine directe au scăzut la doar 2,5 miliarde de euro în anul 2010, față de 9,5 miliarde de euro în anul 2008.

Președintele Băsescu a declarat că scopul realizării împrumutului de 20 de miliarde de euro a fost să ajute băncile străine prezente în România.

Pentru a plăti serviciul datoriei externe de 12,5 miliarde de euro în acest an, aproximativ 30% din bugetul de stat, Guvernul se împrumută de la băncile străine din România cu dobânzi de peste 6%, în ritmul de 1,3 miliarde de euro pe lună. Prin acest mecanism, băncile străine prezente în România au asigurat profit din credite către statul român, fără să aibă riscul de credite către IMM-uri pentru proiectele lor. Piața internă de creditare este lipsită de finanțare către IMM, iar economia românească nu se relansează. Net câștigătoare sunt grupurile financiar-bancare mondiale prezente în România prin băncile străine.

Pierderile programate și orchestrate de Guvern prin acest aranjament financiar sunt suportate de către cetățeni, cărora, în mod abuziv, le sunt reduse salariile și pensiile.

Ca efect al disponibilizărilor, consumul intern s-a redus, fondul de salarii și pensii – fiecare din ele – s-a micșorat, locuri de muncă noi nu au fost create, iar economia nu s-a relansat.

Mulțumesc și eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Nicolae Dănuț Prunea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## **Domnul Dorin Păran:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este mult mai scurtă decât a predecesorilor mei. Este intitulată „Moment aniversar – Ziua Jandarmeriei Române”.

Săptămâna trecută, am participat la două evenimente în jurul cărora a fost factor organizator Inspectoratul de Jandarmi Județean „Decebal” Hunedoara, în orașul Paliei, Orăștie.

Acolo, Primăria Orăștie, prin domnul primar și prin inspectorul de jandarmi, în coordonarea domnului general de brigadă Viorel Sălan, a organizat o excelentă manifestare. Veteranii nu numai că au fost prezenți, dar se vedea pe fețele lor bucuria și sentimentul că nu sunt uitați.

Le mulțumesc de la această tribună autorităților oficiale respective, care au reușit, chiar și în aceste condiții de criză, să aducă puțină alinare eroilor noștri încă în viață.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vreau să fac, pe această cale, în fața dumneavoastră, câteva considerații legate de Ziua Jandarmeriei Române.

În anul 2011 s-au împlinit 161 de ani de la înființarea acestei instituții. Jandarmeria Română este o armă de tradiție și de elită, care acționează pentru menținerea și realizarea ordinii interne. Instituția Jandarmeriei dă dovadă de transparență și de profesionalism de fiecare dată.

De asemenea, aceeași instituție își îndeplinește în mod profesionist atribuțiile și merită felicitările noastre.

Intervențiile lor, care sunt de cele mai diverse feluri, necesită multă pregătire și spirit al datoriei. Acționează de la meciuri de fotbal, unde există, uneori, o patimă mai aprinsă a suporterilor, până la situații cauzate de furia naturii. Cu dârzenie și disciplină, jandarmii au în sarcină asigurarea pazei unor obiective speciale.

Disciplinați și riguroși, ei sunt un indicator al siguranței pentru fiecare dintre noi. La urma urmei, jandarmii sunt garanți ai statului de drept.

Cu această ocazie festivă, personal, le urez tuturor jandarmilor, și de la această tribună parlamentară, multă sănătate, putere de muncă și să aibă parte de cât mai multe împliniri profesionale!

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Dănuț Prunea, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația politică pe care o s-o citesc se numește „Criza și guvernarea PDL-istă”.

De câțiva ani, membrii Guvernului Boc au așezat pe umerii celor conduși cea mai mare parte a responsabilității efectelor dezastruoasei conduceri și a administrării resurselor naționale pe care le înfăptuiește.

A procedat în acest fel pentru ca oamenii de rând să nu arate spre instituțiile statului, politizate până la nivel de portar, și spre piețele lăsate să evolueze potrivit intereselor celor care le controlează.

Criza complexă care a cuprins toate componentele societății nu a căzut pur și simplu peste țară din exterior, ci a fost provocată de mâna inconștientă a conducătorilor PDL-iști. Ea ne-a împresurat pe toți, adică restul societății, care duce greul acestor ani.

Ce a rămas din economia națională este mai puțin competitiv decât ceea ce aveam în anul 1989, iar instituțiile destinate să satisfacă nevoia socială – spitalele, școlile, teatrele et cetera – au început să se dezintegreze din cauza slăbiciunilor tot mai mari ale liantului unificator, care este finanțarea lor.

Dar menționăm doar pentru luare-aminte, acest proces evoluează selectiv, în sensul că, deocamdată, nu a fost cuprinsă nicio entitate din cele enumerate care se află într-o localitate cu primar PDL-ist.

Actualul Guvern a eșuat lamentabil în gestionarea problemelor țării și în rezolvarea lor, în evaluarea și administrarea riscului asumat, prin preluarea în regim dictatorial a modului de conducere.

Așa s-a întâmplat în cazul reducerilor masive ale salariilor personalului plătit de la bugetul de stat, deși specialiști redutabili în economie au demonstrat în lucrări de referință că această procedură duce, în mod inevitabil, la accentuarea crizei economice.

Or, politizarea conducerii societății românești nu ar trebui să fie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unor obiective economice și sociale mai largi, cum ar fi creșterea nivelului de bunăstare a fiecărui locuitor. Dacă acest obiectiv nu se poate atinge concomitent cu efectuarea sa, trebuie să se renunțe la el.

Mulțumesc, domnule senator.

O ultimă declarație politică, domnul Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Politica sănătății ne îmbolnăvește”.

Într-un stat civilizat, Ministerul Sănătății construiește, în timp, programe de prevenție și politici publice care dezvoltă constant sistemul de sănătate. România trăiește, paradoxal, o situație în care tocmai Ministerul Sănătății este dușmanul numărul unu al bolnavilor și al celor care apelează la sistemul public de sănătate.

Pe principiul liniilor ferate, pe care le vindem la fier vechi în loc să le facem funcționale, desființăm spitale sau le transformăm în aziluri pentru bătrâni.

Comportamentul ministerial aberant merge până acolo încât pune efectiv pe fugă personalul medical și pe cei internați, pentru că astăzi se operează într-un spital, iar în ziua următoare primesc ordin să se mute.

Eu nu știu ce contract de manageriat au cei care conduc spitalele, dar știu sigur că autoritățile locale, în grija cărora stau spitalele, nu au avut niciun cuvânt de spus în toată operațiunea transformării unităților spitalicești.

Au fost și excepții, desigur, dar acolo unde primarii sau președinții de consilii județene au avut influență și făceau parte din PDL sau acolo unde presiunea mediatică a fost prea mare.

Eram convins că acest subiect va fi astăzi pe agenda multora dintre noi, aici, la Parlament. Nici nu se putea altfel, pentru că la audiențe am primit fiecare dintre noi oameni săraci, disperați, care urmau să fie obligați să străbată kilometri întregi până la cel mai apropiat spital, și nu vorbesc despre simple controale de rutină, ci despre cazuri grave, de la cazuri de dializă la cele de diabet sau cancer, care trebuie monitorizate și verificate periodic sau care necesită internare din timp în timp.

Ce credeți că le pot răspunde acestor oameni? Ce credeți, stimați colegi din arcul guvernamental din care faceți parte, și care ar putea să fie răspunsul pentru acești oameni? Aș vrea să-l întreb și pe domnul ministru unde este eficiența acestor mișcări. Vreau să aflu cifre reale. Ce economie s-a realizat sau se preconizează că se va realiza?

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu, domnule senator. Timpul dedicat declarațiilor politice a expirat.

Vă aduc la cunoștință că au mai depus declarații politice la secretariatul Senatului:

– domnul senator Marius Gerard Necula, domnul senator Gheorghe Bîrlea, domnul senator Toader Mocanu, domnul senator Alexandru Mocanu, domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PDL;

– domnul senator Alexandru Cordoș, domnul senator Adrian Țuțuianu, domnul senator Laurențiu Florian Coca, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Florin Constantinescu, domnul senator Nicolae Moga, domnul senator Mihăiță Găină, domnul senator Sorin Constantin Lazăr, doamna senator Doina Silistru și doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea Grupului parlamentar al PSD;

– domnul senator Cornel Popa, domnul senator Marian Cristinel Bîgiu, domnul senator Romeo Florin Nicoară și domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL;

– domnul senator Sorin Serioja Chivu și domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Declarația politică se intitulează „ANRE ne curentează nejustificat buzunarele”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

Într-un mod cu totul surprinzător, ANRE a decis scumpirea energiei electrice de la 1 aprilie, ca un soi neinspirat de păcăleală generală.

Astfel, consumatorii casnici vor plăti lunar cu 1,8 lei mai mult pe 100 de KWh, pentru sprijinirea producției de energie în unitățile de cogenerare de înaltă eficiență. Autoritățile susțin că nu ne aflăm în fața unui creșteri a prețului la energia electrică, ci discutăm de un „cost suplimentar”. Dacă astăzi tariful pentru 100 KWh, la un consum mediu lunar pe gospodărie, este de 40 de lei, rezultă că ne aflăm în fața unei creșteri de 4,5% a valorii facturii.

Mai trebuie precizat că în România au fost autorizate 41 de capacității de producție a energiei electrice și termice în cogenerare de înaltă eficiență.

La toată această situație complexă se adaugă și declarațiile cu iz de șantaj făcute de reprezentanții unor multinaționale cu poziții de monopol. Astfel, directorul general E.ON România, Frank Hajdinjak, a anunțat că, dacă statul român nu va scumpi gazul cu 17% și energia electrică cu 5%, vor fi în situația de a disponibiliza peste 1.700 de salariați, iar investițiile vor scădea considerabil, pentru că până acum compania „nu a atins rata de rentabilitate propusă”.

În aceste condiții, este total neclar dacă actuala majorare va răspunde pozitiv solicitărilor companiilor implicate direct, deci și multinaționalelor, sau, așa cum sugerează comunicatele de la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ne aflăm în fața unei taxe suplimentare, tariful urmând să crească.

Chiar și modalitatea total neortodoxă de a anunța această majorare și modul total neinspirat de a o justifica ne demonstrează amatorismul celor implicați. În momentul când pui un astfel de bir pe capul românilor, ai datoria, dacă nu obligația, de a furniza toate informațiile. Cine gestionează aceste fonduri, care sunt programele de modernizare, la ce sume se execută aceste programe, termenul de execuție, au acces și companiile private la aceste fonduri și în ce condiții, este suficientă această majorare sau mai urmează, după ce programul este finalizat, suma va dispărea din factură?

Declarația politică este intitulată „Academia Română la 145 de ani de la înființare”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Înființarea Academiei Române, în urmă cu 145 de ani, face parte din categoria evenimentelor fondatoare pentru destinul culturii și științei românești, pentru istoria modernă a României. România se afla la începuturile ei ca entitate statală rezultată din unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească.

Sub denumirea inițială de Societatea Literară Română, sunt reunite sub aceeași cupolă eforturile entuziaste ale unor instituții științifice înființate încă din secolul al XVII-lea (București – 1689 și Iași – 1707), precum și dezideratele unor societăți culturale ale românilor din toate provinciile, din convingerea că alinierea noastră la modelele culturale și academice ale Europei din acea vreme, unice, presupunea construcția unei instituții care să reunească toate forțele creatoare și personalitățile exponențiale, conștiente și animate nu numai de binefacerile științei, ci și de idealurile naționale.

Tema unității culturale în sprijinul unității politice a fost corect sesizată încă de Titu Maiorescu, printre primii intelectuali ce aspirau la „o societate academică care să concentreze activitatea erudiților români (...) pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naționale”.

Scopurile inițiale vizau ortografia limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar tezaur al limbii române.

În rândul membrilor fondatori s-au aflat personalitățile cele mai reprezentative ale culturii române precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, C.A. Rosetti, reprezentând vechiul regat, Timotei Cipariu și George Barițiu, Gavriil Munteanu, reprezentantul Transilvaniei, dar și trei reprezentanți din Basarabia, doi din Banat și doi din Macedonia.

Nu insistăm pe alte detalii istorice, rezumându-ne în a invoca doar data de 30 martie 1879, când printr-o lege specială Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice.

Amprenta ei a fost imediat resimțită în domeniul artelor, literelor și științei. Astfel, pe parcursul timpului, Academia Română și-a dobândit recunoașterea ca forum național în domeniul cercetării științifice, literare și de creație artistică.

Declarația politică se intitulează „Orbul găinii în politicul românesc”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Sunt consternat de modul în care așa-zisa presă autohtonă, „obiectivă și nepărtinitoare”, precum și partidele politice din opoziție, suferă de sindromul „orbul găinii”. Dacă de la opoziție te poți aștepta la așa ceva, mai ales în România, pentru că singurul rol al actualei alianțe socialiste este să fie contra puterii, orice ar face ea, de la presă așteptam măcar un dram de adevăr și speranță, date fiind rezultatele pe care economia națională le înregistrează în ultima perioadă.

Mai exact, date statistice clare ne arată că producția industrială a crescut în luna ianuarie 2011 față de luna

corespunzătoare din 2010 atât ca serie brută cu 11,9%, cât și ca serie ajustată, în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate, respectiv cu 10,6%. O creștere anuală de o asemenea amploare nu a mai fost înregistrată din ianuarie 2007, când majorarea producției industriale a fost de 12,2% comparativ cu ianuarie 2006.

Comenzile noi din industrie au cunoscut și ele o creștere spectaculoasă (+41,1%) față de ianuarie 2010, confirmând trendul pozitiv al industriei în perioada următoare.

De asemenea, turismul a înregistrat creșteri cu două cifre: sosirile în structurile de primire turistică au înregistrat o creștere cu 13,4%, iar înnoptările, cu 11,5% față de ianuarie precedent.

Tot la început de an, contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de doar 15 milioane de euro, în scădere cu 86,5% în raport cu aceeași perioadă din anul 2010, datorită transformării deficitului balanței comerciale în excedent. Pentru prima dată în istoria contemporană, balanța comercială FOB/FOB a trecut la un excedent de 91 de milioane de euro, de la un deficit de 258 de milioane de euro, înregistrat în ianuarie 2010.

Exporturile extracomunitare ale României au fost în primele două luni de peste 1,4 ori mai mari decât în aceeași perioadă din 2010.

Iată doar câteva dintre veștile bune ale începutului de an pe care nu le-am prea auzit subliniate în presă.

Declarația politică este intitulată „Profitul băncilor pe timp de criză”.

Criză, criză, dar băncile tot fac profit. Ceva mai mic decât altădată, dar nu de neglijat. Asta în condițiile în care 2010 a fost cel mai dificil an din punct de vedere economic și în ciuda faptului că activitatea de creditare a fost aproape nulă.

Multe dintre primele zece bănci din România au încheiat anul 2010 pe plus, un plus chiar consistent. În frunte este BRD, cu un profit net de 119 milioane de euro, în scădere cu 36% față de 2009. Urmează BCR, care a obținut un profit de 110,2 milioane de euro, în scădere cu 46,7% față de 2009. Pe plus au ieșit și Alpha Bank, UniCredit Țiriac Bank și ING Bank.

Scăderea profiturilor băncilor comerciale, în opinia mea, s-a datorat, mai ales, creditelor neperformante acordate cu o lejeritate nepermisă mai ales în timp de criză. Ca urmare, băncile au fost nevoite să constituie provizioane mai mari, în condițiile în care le-a crescut numărul restanțierilor.

Să fiu bine înțeles, creditele neperformante nu sunt o fatalitate precum cutremurul din Japonia. În multe cazuri, ele sunt rezultatul lăcomiei băncilor, care, din dorința de a câștiga cât mai mult, administrează cu o anume lejeritate banii deponenților. E adevărat că nu toate băncile procedează așa. Se pare însă că învățăm greu din experiența și consecințele catastrofale pentru o lume întreagă ale acordării creditelor cu buletinul.

În același timp, în discuții informale, voci autorizate susțin că scăderea profiturilor băncilor comerciale s-ar datora, de fapt, ascunderii profiturilor de către bănci prin „metode clasice”, asupra cărora nu doresc să mă opresc acum.

Unele bănci au reușit să țină sub control provizioanele, marcând o creștere a profitului față de 2009. Este cazul Raiffeisen Bank, care în 2010 a avut un profit de 81 de milioane de euro, cu 13% mai mare față de cel obținut în 2009. La fel, și CEC Bank a punctat în plus față de 2009 cu peste 3,5 milioane de euro.

Stimate colege și stimați colegi,

În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, zilele trecute, am

Declarația politică se intitulează „Solicit organizarea unui referendum în orașul Buftea, județul Ilfov”.

Ilfovul nu are prea multe spitale. De fapt, are prea puține, ținând cont de faptul că, dacă în statisticile oficiale populația județului este de vreo 380.000 de locuitori, în fapt suntem vreo 800.000, împreună cu bucureștenii care preferă să stea la aer curat, dar să își păstreze buletinul de București, că, deh, dă rău să ai buletin de la țară...

Și dacă tot suntem considerați de la țară, Ministerul (Ne)Sănătății a decis să radă două spitale din Ilfov, culmea, ambele din nordul județului, unde este concentrată și populația județului, adică din Buftea și Periș.

Spitalul Orășenesc „Dr. Maria Burghele” din Buftea asigura asistența medicală de urgență atât locuitorilor din Buftea, cât și populației din celelalte localități ilfovene, din Dâmbovița și chiar din Capitală. Asta nu ar fi nimic, însă în ultimul an se reușise aducerea unei noi echipe manageriale, a unor cadre medicale foarte bune și, culmea pentru sistemul medical românesc, oamenii erau mulțumiți de serviciile medicale primite în acest spital.

Ei bine, dacă Ministerul (Ne)Sănătății a decis absolut surprinzător să păstreze spitale în zone cu populație maghiară, dar care nu depășesc 5.000-6.000 de suflete (vezi cazul Spitalului Ștei), iată că a decis ca spitalul din Buftea să fie închis, chiar dacă acolo se face treabă bună și pacienții sunt mulțumiți.

Telenovela constă în faptul că, în calitatea mea de senator de Ilfov, încerc să dau de domnul ministru Cseke la telefon (care era un tip OK când era doar senator și coleg cu mine în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări), dar acesta a refuzat să stea de vorbă cu mine pe tema spitalului din Buftea. L-am prins și eu luni, la Senat, pe premierul Boc și i-am spus că voi susține și voi vota moțiunea simplă împotriva ministrului sănătății, dacă desființează spitalul din Buftea, pentru că nu are motive să o facă.

Marți aflasem că spitalul va fi salvat, însă astăzi înțeleg din nou că acesta ar fi în pericol să fie închis. Mi se pare aberant și batjocoritor să te joci cu sănătatea a zeci de mii de oameni, fără să existe criterii serioase și pertinente care să justifice închiderea acestui spital.

Declarația politică este intitulată „Prin promulgarea noului Cod al muncii, președintele Băsescu a ridicat iar mingea la fileu pentru Guvernul Boc”.

Stimați colegi,

Președintele Traian Băsescu a semnat joia trecută Decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii. Noul act normativ va intra în vigoare după publicarea lui în Monitorul Oficial al României.

Legea a fost adoptată, după cum știți, prin angajarea răspunderii Guvernului, în data de 8 martie, iar ulterior Curtea Constituțională a fost sesizată de noi, parlamentarii USL, care am contestat atât modalitatea de adoptare a legii, prin angajarea răspunderii Executivului, cât și elemente importante, de fond, ale actului normativ. În data de 23 martie, Curtea Constituțională a respins sesizarea de neconstituționalitate și a declarat Codul muncii constituțional.

Dacă era fix de 1 aprilie toată mascarada asta politică, mai înțelegeam rostul atâtor formalități și formalisme și grija aceasta de fațadă pentru respectarea tuturor pașilor demni de o cauză mai bună. Să promulgi însă a unsprezecea oară o lege care trece prin Parlament fără dezbatere, în dispreț suveran față de separația puterilor în stat, mi se pare o sfântă mare nerușinare.

Ce am pierdut și ce am câștigat prin promulgarea acestui act normativ prin care „ne-a tradus” a unsprezecea oară Guvernul Boc? Am pierdut un Cod al muncii solid, elaborat de specialiști în urma unor prospectări serioase și ample ale realității din terenul nostru și al altora, și mă refer la soluțiile oferite și de organizații internaționale ale muncii la care România este parte.

Despre câștig ar trebui să consultăm sindicatele ca să aflăm în ce măsură se simt mulțumite de rezultatul acestui tur de forță guvernamental, care le-a acceptat doar câteva amendamente, și nu neapărat în punctele sensibile.

Astfel, conform opiniei unanime a sindicatelor, ne vom confrunta cu:

– dispariția principiilor care stau la baza contractelor colective de muncă;

– stabilirea aleatorie a normelor de muncă, legea nouă neprevăzând obligativitatea consultării sindicatelor, ci doar posibilitatea consultării lor;

Declarația politică se intitulează „Cum să îmbini ieșirea din criză, 1 aprilie și tăierea salariilor – lecție de guvernare”.

Motto: Mai dramatic decât un guvern cu Emil Boc premier e un guvern cu Emil Boc premier și Daniel Funeriu ministru.

România e țara care a stabilit un record în materie de ieșiri din criză. Asta după ce, potrivit declarațiilor șefului statului, nici nu intrase. Alt fenomen ciudat. Am ieșit din criză în 2009 de vreo două ori, am ieșit din criză de trei ori în 2010, pentru ca ultimul succes să se producă acum trei zile. Conform unui grafic, în anul 2011 am mai avea timp de două, hai să zicem trei ieșiri din criză până la sfârșitul anului.

Trecem peste pesimismul declarativ de a doua zi al premierului Emil Boc, care a încercat să tempereze o națiune fericită, declarând că nu va curge lapte și miere de la 1 aprilie. Era, probabil, într-o pasă proastă. Noi credem sincer că România a scăpat de criză, recesiune și ce-o mai fi bântuit pe-aici în ultimii doi ani și jumătate, iar ăsta e un adevăr care se poate proba, și prima dovadă o constituie anunțul din chiar preziua bucuriei naționale: plafonarea salariilor profesorilor, adică, pe înțelesul tuturor, anularea tuturor drepturilor salariale obținute de cadrele didactice în instanță.

Ei, așa da stare de bine! Se simte miros de prosperitate. Carevasăzică, după ce zeci de mii de dascăli au luat calea tribunalelor pentru a-și obține dreptatea, după ce, într-o proporție de 80%, instanțele au dat dreptate reclamanților, după ce le-a mai tăiat 25%, domnul Boc a găsit soluția: nu dă doi bani pe hotărârile instanțelor – există aproximativ 60.000 de sentințe, potrivit liderilor FSLI – și-și vede neabătut de ieșirea din criză.

Cât despre metoda adoptată, aceea a angajării răspunderii, cred că s-au făcut deja toate comentariile posibile în fața acestei încălcări flagrante a procesului legislativ firesc. Prea multe, de aceea, nu mai pot fi spuse, atâta doar că e a douăsprezecea angajare a lui Emil Boc în doi ani de zile. Performer neîntrecut!

Și ca să aveți o imagine completă a insolenței acestui Guvern, imaginați-vi-l pe domnul Daniel Funeriu, ministru al educației, calculator de pixeli, stând la masă cu reprezentanții profesorilor, privindu-i în ochi și propunându-le să fie de acord ca profesorilor să nu le fie plătite drepturile salariale câștigate. Vă puteți gândi la ceva mai pervers, mai revoltător, mai lipsit de bun-simț?

Declarația politică este intitulată „Neaplicarea legislației privind sănătatea și securitatea muncii, a Legii privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale”.

## Stimați colegi,

În perioada anilor 2000–2008, România și-a modernizat legislația privind relațiile de muncă, protecția și asigurările sociale.

O parte a acestui corp de legi a fost maltratată de actuala putere, așa cum a fost cazul legilor privind pensiile, salarizarea, restructurarea agențiilor, mai recent, Codul muncii și cum, în prezent, se încearcă prin Codul asistenței sociale și al dialogului social.

Alte legi precum Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă sau Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale au scăpat până acum de coasele domnilor Boc, Șeitan, Botiș și ale susținătorilor din Parlament, dar fie nu se aplică, fie se aplică arbitrar și preferențial de autoritățile cu atribuții în domeniu.

În primul rând, este obligația Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, desemnat prin lege ca autoritate competentă în domeniul securității, sănătății în muncă, al asigurării pentru accidente și boli profesionale și al protecției sociale, să ia măsuri de aplicare a legilor care reglementează aceste materii, dar, în loc să aplice legea în calitate de parte a puterii executive, ministerul și miniștrii muncii s-au ocupat să înlocuiască legea, să facă alte legi, legi paralele, suprapuse, să impună noi legi, deși această atribuție revine Parlamentului. O asemenea practică politică abuzivă face ca, în prezent, să avem o mulțime de legiuitori – Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională, completele de judecată –, dar să nu se mai ocupe nimeni de executarea legii, a hotărârilor judecătorești.

Atunci, ne întrebăm ce rost mai are să se adopte legi, dacă nimeni nu le aplică. Executivul nu mai aplică nici chiar legile pe care și le-a adoptat prin angajarea răspunderii, cum a fost cazul legilor salarizării unitare a bugetarilor, cea din 2009 și acum cea din 2010, în privința salarizării cadrelor didactice.

Această practică păguboasă se regăsește în toate domeniile vieții sociale, însă în această declarație mă voi referi la neaplicarea legislației și la deficiențele din activitatea autorităților în domeniul securității, sănătății în muncă, al prestațiilor privind accidentele și bolile profesionale.

Declarația politică se intitulează „Am fost păcăliți crezând că facem crizei cu mâna”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Sfârșitul lunii martie a avut loc joia trecută și oficial am ieșit din criză, dacă e să ne luăm după spusele lui Emil Boc. Vineri am ieșit pe stradă și am văzut că e la fel ca joi, oamenii circulă la fel pe stradă, au fețele la fel de necăjite și, de altfel, nu am văzut a avea loc manifestări de bucurie la gândul și ideea că a plecat criza. De altfel, nici nu am văzut vreo criză să își poarte bagajele de plecare pe stradă. Neoficial, putem spune că încă suntem în criză, dacă oficial se spune că am ieșit.

De acest lucru însă pare să aibă îndoieli chiar Emil Boc, cel care a dat-o la întors, că, de fapt, lucrurile o vor lua lent și încet pentru economie și că, de fapt, lucrurile nu ar sta chiar așa cum se așteaptă românii. Și-a confirmat se pare spusele prin faptul că pe 31 martie deja aflam că Guvernul nu are bani să le plătească profesorilor drepturile salariale câștigate în instanță după tăierile din 2010.

Luând în calcul doar acest exemplu, este foarte simplu să ne punem întrebarea de unde și până unde ieșirea din criză din moment ce nu sunt bani pentru plata unor drepturi câștigate în instanță.

Partea grosolană a deciziei Guvernului se constituie în obișnuitul mod de tratare cu dispreț a justiției române, prin decizia de a le plafona salariile profesorilor chiar dacă Constituția obligă la plata drepturilor câștigate în instanță.

Contradicțiile de care se lovește Guvernul Boc în jocul de-a alba-neagra cu ieșirea din criză nu fac decât să semene dispreț în conștiința populației. Manipulările opiniei publice de către Guvernul PDL, care transmite populației mesaje cu sintagma „Toți suntem sau am fi făcut la fel!”, nu fac decât să decredibilizeze întreaga clasă politică românească, într-un carambol care nu lasă grâul (opoziția) să se separe de neghină (coaliția).

Cât despre faptul că fondurile guvernamentale sunt distribuite cu mare ușurință liderilor zonali ai PDL, pentru campania internă a lui Emil Boc în PDL, banii, mai nou, nu ajung în PDL decât în acele locuri unde Emil Boc are certitudinea că va fi votat pentru a fi reales la conducerea PDL.

Declarația politică este intitulată „După ciuntirea veniturilor, vin creșteri de prețuri”. Doamnelor și domnilor,

Dragi colegi,

Săptămâna trecută, a fost anunțată scumpirea energiei electrice începând cu 1 aprilie. Eu tot am sperat să fie o păcăleală. Să mărești prețul la energia electrică cu peste 4%, să introduci un cost suplimentar pentru populație, nu mi se pare o măsură la locul ei.

Ca urmare a aplicării acestei măsuri, consumatorii casnici vor plăti lunar cu 1,8 lei mai mult pe 100 KWh, pentru sprijinirea producției de energie în unități de cogenerare de înaltă eficiență. Este vorba, până la urmă, despre un cost suplimentar, chiar dacă puterea ne spune, nevinovată, că nu este vorba de creșterea prețului energiei.

O altă creștere anunțată – etapizată, de această dată – este la prețul la gaze. Creșterea este cerută cu insistență de distribuitorii de gaze, care argumentează că prețul gazelor de import a crescut din octombrie 2009 până astăzi de la 79 de lei pe MWh la 120 de lei pe MWh, ca efect al scumpirii constante a petrolului. Vorbim despre o creștere anunțată pentru luna mai.

Deși puterea s-a ferit să dea niște date exacte, mult timp întârziind și cu declarațiile oficiale și lăsând poarta deschisă speculațiilor, se pare că această creștere va fi realizată în trei etape, în funcție de doleanțele distribuitorilor de gaze. Astfel, s-a cerut majorarea prețurilor în trei trepte, până în luna septembrie, cu 5%, 7% și 9%, pentru acoperirea pierderilor. Se pare că prima creștere cerută de distribuitori, de 5%, ar urma să fie aplicată din luna mai, a doua, de 9%, la 1 iulie, iar cea de-a treia, de 7%, la 1 septembrie.

Săptămâna trecută, i-am adresat o interpelare ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri în care îi solicitam să ofere date exacte cu privire la aceste creșteri, pentru că, așa cum bine știm, reprezentanții ministerului au declarat în mod oficial că prețul gazelor naturale plătit de populație nu ar trebui să crească nici în această perioadă, nici în viitor, neexistând motive pentru o astfel de evoluție.

Consider că este de un real interes pentru clasa politică și pentru toată opinia publică să ne fie precizate condițiile de creștere etapizată a prețului gazelor și cum vor fi afectați utilizatorii.

Declarația politică este intitulată „Angajarea răspunderii Guvernului – un tangou fără partener”.

Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe semnătura prezidențială prin promulgarea ultimului act normativ trecut prin angajarea răspunderii Guvernului – și mă refer la Codul muncii –, că Executivul are pe țeavă un alt glonț, care riscă să transforme cu adevărat mașinăria de vot din Parlament într-un act sinucigaș, dar numai după un masacru în masă, victimele fiind, de data aceasta, profesorii.

Guvernul intenționează să promoveze în Parlament un proiect de act normativ care să plafoneze majorarea salariilor pentru profesori, de așa natură încât drepturile salariale câștigate de unii dintre ei în instanță să nu poată fi acordate.

Practic, se dorește un șah mat la justiție, în total dispreț față de valorile statului de drept.

Executivul a luat în discuție joi actul normativ privind salarizarea din educație, iar proiectul își va urma calea aparent legală, adică va fi trimis CES-ului și abia apoi, susține premierul, se va decide forma de promovare. De fapt, interesul brusc al șefului Executivului pentru salariile profesorilor nu își are originea în restabilirea unui echilibru, distrus de diferențele dintre salariile unora, care și-au câștigat drepturile în instanță, și ale altora, care nu și-au cerut încă acest drept.

„Astăzi, România nu își poate permite să plătească majorarea salariilor profesorilor cu 50%. În consecință, în momentul de față, în România, din cauza practicilor judiciare neuniforme, există profesori cu salarii majorate cu 50% și unii cu salarii nemajorate cu 50%.”, se lamentează premierul, erijându-se în apărător al celor din urmă.

Procedeul angajării răspunderii a devenit mai mult decât o formă fără fond în era Guvernului Boc. Găselniță facilă a unor minți plafonate politic, metoda este legală, dar prin repetare, împinsă la absurd, a condus la demonetizarea unui act serios, care ar fi trebuit să fie folosit ca ultim argument, după epuizarea tuturor „armelor” legislative în lupta cu ideile și propunerile noastre, ale celor din opoziție. Mai mult decât atât, este un act contraproductiv, cu efect de bumerang chiar și pentru cel care îl folosește, după cum spuneam.

Declarația politică se intitulează „Criza politică – dimensiune a crizei românești”.

Nu este adevărat că România a intrat în criză, nici că aceasta a venit pe furiș în țara noastră. România a fost băgată în criză de români, de proastele lor guvernări, administrații și politici publice.

Oprirea căderii economice nu înseamnă ieșirea țării din criză, nici chiar din criza economică. Caracterul agravant al crizei românilor vine din suprapunerea peste dificultățile economice a unei crize psihologice a lipsei de speranță și de încredere. La toate acestea se adaugă o profundă criză politică și morală. Criza politică a fost provocată în România tocmai de o excesivă și scandalos de superficială politizare a administrației, de la cea prezidențială și a întregii administrații publice, o politizare excesivă a lucrărilor, investițiilor și economiei publice, a dezbaterii publice.

Puterea politică din România anilor 2009–2011 este una neprofesionistă, total ruptă de realitățile țării, de popor, de toate categoriile societății. Este vorba despre o politică în care specialiștii nu au niciun cuvânt de spus, sunt înlăturați din ministere, școli, spitale, instituții și întreprinderi publice, au fost restructurați, intimidați, cumpărați sau înlocuiți cu lichele politice. Această structură malefică se menține la putere doar atâta timp și ca să satisfacă interesele particulare ale UDMR, UNPR și ale baronilor PDL. Ea nu mai are nicio credibilitate de a conduce România.

Nici 10% din populația țării nu mai așteaptă ceva bun de la această putere. Lumea se întreabă și ne întreabă când vom scăpa de această guvernare abuzivă, coruptă și de o crasă incompetență.

Totuși, românii supraviețuiesc. Ei supraviețuiesc prin ceea ce caracterizează în general un supraviețuitor, și anume factorul rezistență și revoltă. Au rezistat și s-au revoltat românii, exprimându-și în sondaje neîncrederea în cei ajunși la putere, au rezistat și s-au revoltat românii prin zeci de zile în greve ale foamei, s-au aruncat de la balconul Parlamentului, au rezistat la tăierea sporurilor salariale și apoi a salariilor, la taxarea pensiilor, la suprataxarea alimentelor, și-au exprimat disprețul față de „javrele guvernamentale” în mitinguri și proteste, au pichetat sediile și reședințele partidelor și ale parlamentarilor de la putere.

Declarația politică se intitulează „1 aprilie – criza a trecut!”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Am așteptat cu mare nerăbdare data de 1 aprilie. Plin de înfrigurare și emoție, număram zilele până când, în sfârșit, avea să vină această dată eliberatoare.

Și nu, stimați colegi, nu am așteptat această dată gândindu-mă la nenumăratele farse pe care le-aș fi putut face. Nicidecum. M-am gândit obsesiv, recunosc, la momentul miraculos când, pe 1 aprilie 2011, ora 00.00, România avea să iasă, în sfârșit, din criză.

Părea un vis utopic și, ca orice român de bună-credință, mi-am zis: dar poate totuși este adevărat și minunea se va produce, așa că am lăsat deoparte pesimismul și statisticile supărătoare și am așteptat.

Când, după o așteptare ce mi s-a părut cea mai grea din viața mea, 1 aprilie a venit, necredinciosul din mine m-a îndemnat la verificări. Cum altfel aș fi putut vedea și simți marea minune?

Și am avut toate ocaziile posibile în drumul meu de la Iași la București.

Prima „minune”? Am plătit cu 50% mai puțin pe combustibil. Adevărat, pentru jumătate de rezervor, dar cu 50% mai puțin! Dar, cum cu o floare nu se face primăvară și, recunosc, cârcotașul din mine tot își zicea că, fiind 1 aprilie, poate angajații de la benzinărie s-au gândit să păcălească clienții naivi, nu m-am lăsat.

Am căutat în continuare cu asiduitate alte și alte semne ale ieșirii din criză. Până la București, trebuia să strâng eu, într-un fel sau altul, toate dovezile posibile pentru a le spune apoi plin de încredere deranjanților de pesimiști că, uite, nu au avut dreptate și că Guvernul nostru cel de toate zilele s-a ținut de cuvânt.

Următorul semn?

Pomii înfloriseră, adevărat, pe jumătate, dar eu am luat asta ca semn de ieșire din criză. Pe marginea drumului, se vindeau flori de primăvară și urzici. Se vedea și aici că România și-a revenit. De parcă vânzătorii ambulanți – care, apropo, nu știu dacă și-au plătit impozitele, contribuind astfel la îmbogățirea țării – se înțeleseseră cu premierul și vindeau totul la jumătate de preț. Adevărat, jumătate de buchet de flori și jumătate din clasicul kilogram de urzici, dar are rost să ne împiedicăm acum în astfel de amănunte și să găsim nod în papură? Eu zic că nu. Tot ce trebuie să reținem este magicul 50% mai puțin.

Declarația politică este intitulată „Conștientizarea autismului”.

Ziua de 2 aprilie este data declarată oficial drept Ziua Internațională de Conștientizare și Sensibilizare în ceea ce privește Autismul, inițiativa aparținând Adunării Generale a Națiunilor Unite. Scopul acestei zile este de a sensibiliza opinia publică mondială asupra acestei maladii și de a insista asupra importanței unui diagnostic și a unui tratament timpuriu.

Autismul este o tulburare neurobiologică complexă, care afectează aproximativ 67 de milioane de persoane din întreaga lume. Numărul copiilor care suferă de autism este în continuă creștere. Statisticile internaționale arată că unul din 110 copii suferă de autism, ceea ce dă proporții epidemice acestei tulburări.

Medicii neurologi spun că micuții cu autism nu suferă de o boală psihică, ci de o tulburare severă de dezvoltare de natură neurobiologică, care-i interiorizează și îi face să trăiască într-o lume a lor. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Autismul are un efect asupra comunicării, relațiilor sociale și asupra comportamentului persoanei și transcende toate granițele sociale, culturale și geografice, devenind în ultimii ani o criză globală la nivelul sănătății publice cu cea mai rapidă creștere.

Autismul afectează persoane din toate țările, indiferent de rasă, nivel educațional sau venituri. Din această cauză este

important ca societatea, în ansamblu, și experții, în particular, să fie mai implicați și mai deschiși în fața acestor probleme.

Problemele cu care se confruntă aceste persoane sunt numeroase: de la diagnosticarea deficitară și tardivă a copiilor din cauza neinformării părinților și a personalului din învățământul preșcolar cu privire la caracteristicile bolii, la nerespectarea legislației privind accesul la serviciile sociale și medicale prin lipsa personalului pregătit să comunice cu aceste persoane și nerespectarea legislației privind accesul la educație prin excluziune.

Potrivit specialiștilor, ca să poată avea o viață cât de cât normală, copiii cu autism trebuie supuși terapiei încă din primii ani de viață. Intervenția timpurile este cheia obținerii unor rezultate optime în tratarea copiilor cu autism.

Declarația politică se intitulează „Ineficiența Guvernului aruncă în stradă bolnavii din spitale”.

„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cel mai ușor de pierdut și, cu toate acestea, este și cel mai prost păzită.” – Émile Augier

Stimați colegi,

Sunt de-a dreptul consternată de amploarea pe care a luat-o în ultimul timp o nouă măsură a Guvernului, aceea de desființare a unor spitale și de transformare a acestora în cămine pentru bătrâni, măsură care, alături de desființarea multor școli din mediul rural, vine să completeze un tablou sumbru, apocaliptic, aș spune, născut din neputința de a guverna.

Este de-a dreptul preocupantă ambiția guvernanților de a-și duce planurile dezastruoase până la capăt. Guvernul este foarte zelos în proiectul său economic de a transforma 67 de spitale, fără niciun criteriu, în aziluri de bătrâni, bolnavii fiind efectiv scoși în stradă, cu perfuzii, cu bandaje, cu incubatoare pentru nou-născuți. Într-un dispreț suveran față de intimitatea actului medical și grija pentru starea pacientului, supus unui șoc dublu, o dată al bolii, pe fondul acutizării sărăciei, devenită maladie incurabilă de stat, și încă o dată pentru faptul că este expus unei „deportări” fără precedent la alte unități sanitare sau pur și simplu externat fără a i se accepta prea multe comentarii, Guvernul perseverează în greșeală. Sute de medici care nu au luat încă drumul exilului în țări cu alte criterii de evaluare a performanței lor vor suporta și ei teroarea surghiunului impus de ministrul sănătății, fiind obligați, unii dintre ei, să se reorienteze la un post aflat poate la sute de kilometri de casă, ca să nu mai vorbim despre pacienții derutați, care nu știu unde se vor mai trata de acum înainte.

## Stimați colegi,

Vorbim despre oameni în vârstă, despre locuitori din mediul rural care aveau măcar confortul psihologic de a-și ști sănătatea protejată de siguranța existenței unui spital și a unei echipe de medici de care se atașaseră și cu care sperau să depășească toate problemele generate de o criză fără sfârșit.

Vorbim despre bătrânii nimănui, în ultimă instanță, la rândul lor victime ale neputinței statului de a le permite măcar să îmbătrânească lângă copiii lor, copii împrăștiați de lipsurile cotidiene prin toate colțurile lumii în căutarea unui loc de muncă.

Declarația politică se intitulează „În țara lui Băsescu-Boc oamenii se calcă în picioare pentru chilipiruri”.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, la Oradea, oamenii s-au călcat în picioare pentru a cumpăra detergent. Nu este prima dată, iar Oradea nu este singurul oraș unde se întâmplă acest lucru.

Veți spune că nu există nicio legătură între bătaia pentru promoții și politica dusă de actuala conducere a țării. Îmi permit să vă contrazic, amintindu-vă că nu s-a mai întâmplat în anii de după Revoluție ca românii să stea la cozi și să se îmbulzească pentru orice.

Nu știu ce îi aduce pe români în situația de a sta ore întregi în frig în fața magazinelor sau de a sparge vitrinele, în goana lor nebună spre rafturile cu produse... Poate, teama că nu le vor mai ajunge banii pentru produsele respective, poate disperarea în fața diverselor cheltuieli, poate groaza zilei de mâine sau poate este vorba despre toate aceste motive la un loc, ceea ce îi face să uite că trăim încă într-o țară civilizată, în ciuda exemplelor rele date de înalți funcționari publici, începând chiar cu șeful statului.

Condamn toate aceste practici și comportamente în afara respectului față de celălalt, promovate de cei care ne conduc și care se oglindesc atât de fidel în atitudinea populației. Declarațiilor sfidătoare ale celor care au spus că este tipic românească reacția în fața promoțiilor le răspund că acest comportament a fost cultivat. În timp ce vorbim, PDL este în campanie electorală prin țară, cu aceleași cadouri și pomeni pe care le condamnă public, aceleași care au învățat românul să stea cu capul plecat și mâna întinsă, iar când politica „darului de campanie” nu are succes, se trece la șantajul fondurilor alocate autorităților locale, iar constrângerea aceasta are succes, în cele din urmă.

Așadar, stimați colegi senatori, haideți să nu ne mai facem că uităm cauzele problemelor, sărind la atacul efectelor. Mi-ar plăcea puțină decență și responsabilitate din partea celor care ne declarau deja în sărbătoare postrecesiune. Aviz domnului prim-ministru!

Vă mulțumesc și vă doresc cât mai multe promoții, că văd că acolo a ajuns speranța unora dintre cei care au votat puterea!

Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc este mai presus de lege”.

Guvernul Boc a anulat, oficial, statul de drept și toate principiile democratice pe care România le-a câștigat cu sângele revoluționarilor din 1989.

Gestul fără precedent de săptămâna trecută, prin care, printr-un act normativ, Guvernul Boc a plafonat creșterile salariale ale profesorilor, stabilite prin lege organică și câștigate ca drept irevocabil în instanță, ne aduce în fața unui stat totalitar. Profesorii sunt și au fost mereu masă de manevră pentru campaniile electorale. Să ne amintim cum domnul Boc se învinețea la televizor, în 2008, susținând majorarea salariilor cu 50%, iar astăzi nu doar că a uitat promisiunile făcute, dar, mai grav, a încălcat un drept pe care instanța l-a acordat profesorilor. Mă întreb dacă nu cumva acest Guvern a pregătit și alte măsuri care să ducă la anularea sistemului de învățământ. Abia acum înțeleg ideea de reformă a acestor indivizi: alungarea cetățenilor din țara lor, condamnarea la foamete și neputință.

Reforma domnilor Boc și Băsescu este un genocid la adresa poporului român: sănătatea e la pământ, învățământul e la pământ, justiția nu contează, iar interlopii prosperă. Acesta este statul revigorat al lui Băsescu – un stat totalitar în care mafioții au preluat controlul. Și cum să nu se întâmple așa, când de la nivelul Executivului semnalul este că deciziile judecătorești nu contează?

## Stimați colegi,

Vreau să marcăm acest moment ca pe unul de doliu pentru democrația din România. Este inadmisibil ca într-un stat membru al Uniunii Europene un guvern fără legitimitate, un premier fără cea mai mică urmă de verticalitate instituțională să aibă îndrăzneala nu doar de a încălca un drept elementar, ci și de a șterge funcționarea separării puterilor în stat.

Guvernul Boc demonstrează, încă o dată, că puseurile totalitare de inspirație băsesciană nu rămân doar la nivel de declarații și dorințe, ci își găsesc materializarea în legiferarea ilegalității. Guvernul Boc se substituie, așadar, fără urmă de jenă, puterii judecătorești. Este nu doar inadmisibil ceea ce se întâmplă sub ochii noștri, dar mă tem că exemplul pe care România îl dă prin acest Guvern, nu doar incompetent, dar și analfabet într-ale democrației, va alunga statul român la marginea Uniunii.

Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc sau cum să conduci o țară din eșec în eșec”.

La sfârșitul săptămânii trecute am aflat cu stupoare că Guvernul Boc are de gând să-și mai angajeze răspunderea – oare pentru a câta oară?! –, de data aceasta pe un proiect de act normativ care să plafoneze majorarea salariilor pentru profesori.

Motivul invocat de premierul Emil Boc este acela că economia nu poate suporta în acest moment o creștere salarială de 50%. Practic, prin intermediul acestui act normativ, rămân valabile doar majorarea de 17% stabilită în anul 2008 de Guvernul Tăriceanu și majorarea de 15% aplicată în anul 2011 tuturor bugetarilor.

Dar ce face Guvernul, mai exact? Încalcă – cu bună știință – o hotărâre judecătorească, pe care nu o pune în aplicare. Dar la ce ne putem aștepta de la „constituționalistul” Boc? Domnia Sa pare a conduce România spre domnia fărădelegii, și nu spre domnia legii, sintagmă pe care a întâlnit-o cu siguranță în cărțile de drept și de filozofie, dar pe care nu i-a explicat-o, probabil, nimeni.

În anul 2009, când Guvernul Tăriceanu a susținut că o majorare salarială de 50% pentru profesori nu ar fi benefică pentru economie, Partidul Democrat Liberal, al cărui președinte era tot domnul Emil Boc, susținea sus și tare că Guvernul se joacă cu soarta profesorilor. Și cum la domnul Boc atât minciuna, cât și memoria au picioare scurte, iată ce declara Domnia Sa la sfârșitul ședinței de guvern de joi: „Astăzi, România nu își poate permite să plătească majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Din cauza unor practici judiciare neuniforme, există profesori cu salarii majorate cu 50% și alții care au rămas cu salariile nemajorate. Ar fi ideal și de dorit ca România să aibă resurse financiare pentru majorarea cu 50% a tuturor salariilor, dar nu își permite decât cu riscul compromiterii economice.” Lovit de populism în aprilie 2009, domnul Boc se dă acum responsabil.

Este trist că România a ajuns pe mâna celor care o conduc astăzi. Acești politicieni – pentru că nu pot fi numiți oameni politici – nu fac altceva decât să-și urmărească propriile interese meschine și de grup, fără a ține seama de interesele națiunii a cărei soartă o poartă pe umeri.

## Declarația politică este intitulată „«Aiasta nu se poate!»”. Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Acum 140 de ani, în primăvara lui 1871, într-o împrejurare politică pe care nu o voi detalia aici, dar care și-a avut doza ei de dramatism și un potențial de serioase consecințe constituționale asupra tânărului stat modern care era, pe atunci, România, Lascăr Catargiu, fost membru al Locotenenței Domnești, instituită după abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza, și cel care, exact în anul invocat la început, va deveni capul unui guvern conservator de lungă durată, rămas la putere până în 1876, i-a spus următoarele cuvinte domnitorului Carol, care își exprimase intenția de a abdica: „Aiasta nu se poate, Măria Ta!”.

De ce mi-am reamintit astăzi aceste vorbe, cât o sentință, ale ilustrului om politic român din veacul în care el și generația lui de luminați și, deopotrivă, patrioți slujitori ai statutului au pus temeliile statului național modern și au câștigat, cu largul și entuziastul concurs al întregului popor, independența de stat? Răspunsul nu poate fi, în opinia mea, decât unul singur și de altfel la îndemâna oricărui observator atent al strictei actualități politice de la noi.

Ceva foarte similar acelui „Aiasta nu se poate!” vor spune, parafrazând – dacă nu cumva de-a dreptul vor striga din toți rărunchii –, cetățenii acestei țări când actualii guvernanți și actualul președinte al statului vor implora clemență și îndurare pentru faptele lor, a doua zi după ce vor fi pierdut, la urnele de vot, iluzoria lor eternizare în fruntea bucatelor politico-economice.

Deocamdată, președintele Traian Băsescu și partidele care îl susțin, cu PDL ca vârf ruginit de lance boantă, trag cu dinții să rămână la putere pentru a-și asigura, și după proba electorală ce va să vină negreșit, salvatoarea imunitate – sau, cum speră aceștia, impunitate –, singurul mijloc legal care i-ar face scăpați de dreapta și meritata judecată a unei țări întregi, a unei națiuni mult prea îndurătoare cu cohortele portocalii ce i-au supt vlaga de când Băsescu, Boc, Udrea și _eiusdem farinae_ taie și spânzură în România.

A scăpa de legiuita justiție, domnilor guvernanți, nu se poate. „Aiasta” chiar nu se poate! A scăpa, domnilor guvernanți, de oprobriul public după ce veți pierde din mână frâiele și biciul – cu atât mai puțin. „Aiasta”, din nou, chiar nu se poate!

Declarația politică se intitulează „Ziua Internațională a Romilor”.

„Oamenii sunt egali; deosebirea dintre ei o face doar virtutea, iar nu nașterea (originea).” (Voltaire) Distinși colegi, Doamnelor și domnilor,

Acum 40 de ani, în 1971, la primul Congres Internațional al Romilor, s-a hotărât ca în fiecare an, la începutul lunii aprilie, să se stabilească o zi în care romii să se sărbătorească și să fie sărbătoriți.

Astfel, în fiecare an, la data de 8 aprilie, Ziua Internațională a Romilor, devenită și Ziua memoriei romilor asasinați de naziști în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, este celebrată prin diverse evenimente care promovează etnia romă.

Ziua Internațională a Romilor marchează atât deschiderea societății noastre, cât și importanța pe care trebuie să o acordăm fiecărei etnii, în spiritul solidarității și respectării valorilor umanității.

Mă bucur că asemenea evenimente sunt marcate și în România. Cu toții trebuie să învățăm că prejudecățile nu reprezintă altceva decât un balast dăunător, fiind piedici în calea egalității și solidarității.

De aceea, gestul Parlamentului din 2006, de adoptare a inițiativei deputatului romilor Nicolae Păun, prin Legea nr. 66 din 22 martie 2006, consider a fi unul salutar, de deschidere și recunoaștere a drepturilor și valorilor acestei minorități.

În toți trebuie să recunoaștem valoarea și menirea, așa cum trebuie să fim conștienți de specificitatea, dar și de problemele fiecărei minorități. Față de ei, avem responsabilitatea de a-i respecta, de a le respecta și valorifica tradițiile, limba și obiceiurile.

Să nu uităm că la Congresul Mondial al Romilor din aprilie 1990 s-a oficializat de către Comisia Lingvistică a Uniunii Internaționale a Romilor alfabetul internațional standardizat al limbii romani, avizat de 17 specialiști în domeniu, în prezența unui observator UNESCO, un pas înainte deosebit de important pentru această etnie, care în 2002 a marcat atestarea a 1.000 de ani de existență în bătrâna Europă.

Mi-aș dori ca, măcar pe data de 8 aprilie, să nu uităm importanța acestui moment și să ne gândim și la problemele pe care le întâmpină minoritatea romă. Totodată, este un prilej de a comemora numeroasele victime de etnie romă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Declarația politică este intitulată „Reforma – între dorință și necesitate”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilnic, aud la televizor politicieni care își dau cu părerea referitor la reformă, la modernizarea statului, la lucrurile pe care noi, politicienii, trebuie să le schimbăm în această țară. Numai că este o mare diferență între ceea ce se vrea și ceea ce se întâmplă.

Traversăm, într-adevăr, o perioadă grea de criză economică, însă mai grav e faptul că traversăm o mare criză a sistemului politic, care trebuie urgent reformat, și reforma trebuie începută cu acei lideri de partide care ani de zile au îngropat țara, iar acum plâng pe umărul oamenilor sărmani, erijându-se în salvatorii țării, dar, de fapt, gândindu-se cu interes la mult așteptatul an electoral 2012.

De asemenea, lucrurile nu se vor schimba atâta timp cât multinaționalele beneficiază de monopol în defavoarea firmelor românești. Vorbim aici, în primul rând, de hipermarketurile care dictează prețurile la alimente, promovează importul din țări exotice și blochează accesul producătorilor autohtoni. Cu largul concurs al autorităților locale, aceste hipermarketuri fac abuz de putere și s-au dezvoltat nepermis de mult, reușind să ucidă magazinele de cartier. Putem atunci să vorbim de o economie de piață, atâta timp cât prețurile sunt făcute de către marile companii?

Alături de hipermarketuri, și băncile au reușit să se impună pe piața românească. În timp ce filialele-mamă din străinătate au înregistrat pierderi în 2010 și s-au confruntat cu falimente, filialele din România au reușit să producă un profit imens în vremuri de criză, țara noastră fiind printre puținele din Europa în care acest lucru s-a întâmplat.

Și asta în timp ce fostele fabrici de succes din România au ajuns niște ruine, care astăzi sunt doar o sursă de venit pentru căutătorii de fier vechi. Și atunci, mă întreb: cum mai funcționează acest stat? Ce viitor avem, dacă vom continua să permitem aceste practici abuzive, care ne bagă și mai mult în mocirlă?

Singura soluție e reformarea întregului sistem. De exemplu, în sănătate avem nevoie de reformă, dar trebuie să participe toți actorii implicați. Vedem acum cum lumea a ieșit în stradă pentru a protesta împotriva închiderii unor spitale. E greu, știu, încerc să îi înțeleg pe acești oameni, dar și ei trebuie să înțeleagă că trebuie făcută curățenie în sistem o dată pentru totdeauna, iar această reformă nu-i va lăsa pe medici și pe asistente fără loc de muncă, așa cum se tem majoritatea, iar bolnavii vor beneficia de condiții mai bune și de un act medical la nivel european.

Insist către liderii grupurilor parlamentare să-și convoace colegii, să fim prezenți, pentru a intra din plin în lucrările Senatului.

Îl rog pe domnul secretar să facă prezența.

## Stimați colegi,

|Albert Álmos<br>Andrei Florin Mircea<br>Andronescu Ecaterina<br>Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>Ariton Ion<br>Badea Viorel Riceard<br>Banias Mircea Marius<br>Bara Ion<br>Bașa Petru<br>Bădescu Iulian<br>Bălan Gheorghe Pavel<br>Belacurencu Trifon<br>Berca Gabriel<br>Berceanu Radu Mircea<br>Bîgiu Marian Cristinel<br>Bîrlea Gheorghe<br>Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boitan Minerva<br>Bokor Tiberiu<br>Borza Dorel Constantin Vasile<br>Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent<br>prezent<br>prezentă<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>Guvern<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>absent| |---|---| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|prezent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu|prezent| |Chivu Sorin Serioja|prezent| |Cibu Constantin Sever|absent| |Cinteză Mircea|prezent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|prezent| |Constantinescu Viorel|prezent|

## 22

Cordoș Alexandru prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Corlățean Titus prezent Panțuru Tudor prezent Crăciun Avram absent Pașca Liviu Titus prezent Cseke Attila Zoltán Guvern Păran Dorin prezent Daea Petre prezent Pereș Alexandru prezent David Cristian absent Pintilie Vasile prezent David Gheorghe prezent Diaconescu Cristian prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Diaconu Mircea prezent Pop Gheorghe prezent Dobra Nicolae prezent Popa Cornel prezent Dumitru Constantin prezent Popa Mihaela prezentă Fekete-Szabó András Levente prezent Prodan Tiberiu Aurelian prezent Feldman Radu Alexandru prezent Prunea Nicolae Dănuț prezent Filip Petru prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Fodoreanu Sorin prezent Rădulescu Cristian prezent Frâncu Emilian Valentin prezent Rădulescu Șerban prezent Frunda György prezent Robu Nicolae absent Găină Mihăiță absent Geoană Mircea Dan absent Rotaru Ion prezent Ghișe Ioan prezent Rușanu Dan Radu absent Greblă Toni prezent Rușeț Ion prezent Grosu Corneliu prezent Saghian Gheorghe absent Günthner Tiberiu prezent Savu Daniel prezent Gyerkó László prezent Sârbu Ilie prezent Hașotti Puiu prezent Sbîrciu Ioan prezent Hărdău Mihail prezent Secășan Iosif prezent Humelnicu Augustin Daniel prezent Severin Georgică delegație Ichim Paul prezent Silistru Doina prezentă Igaș Traian Constantin prezent Ion Vasile absent Staicu Dumitru Florian prezent Iordănescu Anghel prezent Stănișoară Mihai prezent Jurcan Dorel absent Șova Dan Coman prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Tămagă Constantin prezent Luca Raymond absent Toma Ion absent Mang Ioan prezent Țopescu Cristian George absent Marcu Gheorghe absent Țuțuianu Adrian prezent Mardare Radu Cătălin prezent Udriștoiu Tudor prezent Marian Ovidiu prezent Urban Iulian prezent Marian Valer prezent Markó Béla Guvern Valeca Șerban Constantin prezent Mazăre Alexandru prezent Vasilescu Lia Olguța prezentă Măgureanu Cezar Mircea prezent Verestóy Attila absent Mărcuțianu Ovidius prezent Voicu Cătălin absent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Voiculescu Dan absent Mihăilescu Petru Șerban prezent Vosganian Varujan prezent Mitrea Elena prezentă Mitrea Miron Tudor prezent **Domnul Ioan Chelaru:** Mîrza Gavril prezent Mulțumesc, domnule secretar. Mocanu Alexandru prezent Adresez încă o dată rugămintea liderilor de grup să insiste Mocanu Toader prezent ca toți colegii noștri să fie prezenți, pentru a intra deja în Moga Nicolae prezent ședința de plen a Senatului. Mustățea Vasile absent Stimați colegi, Mutu Gabriel prezent Necula Marius Gerard prezent Permiteți-mi să deschid ședința plenului Senatului de astăzi, 6 aprilie 2011. Nedelcu Vasile prezent Lucrările vor fi conduse de subsemnatul, asistat de domnii Nicoară Marius Petre prezent Nicoară Romeo Florin prezent secretari ai Senatului Petru Filip și Orest Onofrei. Nicolaescu Sergiu Florin prezent Vă aduc la cunoștință că și-au înregistrat prezența Nicula Vasile Cosmin prezent 114 senatori din 137 de senatori, fiind absenți 23 de senatori. Nistor Vasile absent Aceștia sunt plecați în delegații sau absentează motivat. Niță Mihai prezent Supun spre aprobare ordinea de zi de astăzi. Onofrei Orest prezent Există probleme la ordinea de zi? Oprea Dumitru prezent Vă rog, domnule senator Rădulescu.

## Stimați colegi, Domnule președinte,

Propun să completăm ordinea de zi cu Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, așa cum s-a stabilit luni în Biroul permanent. Practic, în acel moment, raportul era gata, dar nu era semnat, iar cei din Biroul permanent și liderii grupurilor parlamentare au hotărât să nu fie introdusă în ordinea de zi de luni, 4 aprilie 2011, ci astăzi.

Apoi, vă voi consulta pe dumneavoastră și pe ceilalți colegi care să fie momentul în care vom da voturile restante asupra punctului 5 din ordinea de zi, alegerea reprezentanților societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii, CSM.

## Domnule senator Rădulescu,

Constatând că suntem totuși prezenți în sală până în acest moment peste 100 de senatori, prezență efectivă, cred că nu există probleme cu privire la ordinea obișnuită pentru alegerea celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM.

Cu privire la votul pe legile organice sau ordinare, așa cum este stabilit în Regulamentul Senatului, propunerea obișnuită este ora 12.00. Va fi 12.10, astfel încât tot mai mulți dintre colegii noștri să fie prezenți, pentru ca tot ce dezbatem astăzi, inclusiv propunerea făcută de dumneavoastră, dacă va fi aprobată de plenul Senatului, să fie supus la vot până în jurul orei 13.00, când am dori să încheiem ședința.

La acest punct mai sunt și alte intervenții? Vă rog, domnule senator Toni Greblă.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă adresez din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări respectuoasa rugăminte de a fi de acord cu introducerea unui punct suplimentar în ordinea de zi, la punctul 6.

Este vorba de Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, COM (2011) 32 final.

Termenul de adoptare tacită expiră mâine, 7 aprilie 2011, iar raportul a fost difuzat la toți colegii.

Vă propun să fiți de acord cu introducerea la punctul 6 din ordinea de zi a acestui proiect de hotărâre, pe care cred că trebuie să-l adoptăm în această variantă, mai ales că avem niște observații importante legate de utilizarea datelor personale în alte scopuri decât cele pentru care ele au fost colectate.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc mult.

## Stimați colegi,

Există două propuneri făcute pentru completarea ordinii de zi: la punctul 6 propunerea domnului senator Toni Greblă privind transpunerea unei directive europene într-un act normativ și la punctul 7 propunerea făcută de domnul senator

Cristian Rădulescu privind reforma în sănătate, și apoi să continuăm cu celelalte puncte înscrise în ordinea de zi.

Cu aceste modificări,

În continuare,

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi: Informare privind scrisorile Președintelui României referitoare la:

– participarea României cu forțe și mijloace la misiunea de impunere a unui embargo asupra armelor (Arms Embargo) împotriva Libiei (cu 2 ofițeri de stat major și o Fregată clasa T22R – 205 militari);

– participarea României cu forțe la misiunea NATO de instruire a forțelor afgane de poliție, NATO Training Mission în Afganistan/NTM-A (cu 66 de jandarmi);

– punerea la dispoziția forțelor aeriene ale Statelor Unite ale Americii a unor facilități, în vederea dislocării și operării pe aerodromuri din țara noastră a unor aeronave destinate realimentării în aer, utilizate în operația de impunere a Rezoluției Consiliului de Securitate ONU nr. 1973/2011 privind Libia.

## Stimați colegi,

Potrivit Legii nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Președintele României informează Parlamentul că a aprobat participarea României cu forțe și mijloace la misiunea de impunere a unui embargo asupra armelor împotriva Libiei (cu 2 ofițeri de stat major și o fregată – 205 militari), precum și participarea României cu forțe la misiunea NATO de instruire a forțelor afgane de poliție, NATO Training Mission în Afganistan/NTM-A (cu 66 de jandarmi).

De asemenea, potrivit Legii nr. 268/2006 pentru ratificarea Acordului dintre România și SUA privind activitățile forțelor SUA staționate pe teritoriul României și Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea și desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României, Președintele României informează Parlamentul că a aprobat punerea la dispoziția forțelor aeriene ale SUA a unor facilități, în vederea dislocării și operării pe aerodromurile din țara noastră a unor aeronave destinate realimentării în aer, utilizate în operațiile de impunere a Rezoluției Consiliului de Securitate ONU nr. 1973/2011 privind Libia.

Este o notă pe care, conform regulamentului, eram obligat să o aduc la cunoștința plenului Senatului.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Senatului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Venim în fața plenului cu trei modificări ale regulamentului. Sunt modificări, să zicem, simple, unele dintre ele vizează o mai bună exprimare în limba română a ceea ce vor să arate articolele respective.

Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Există luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare? Domnul senator Petre Daea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Apreciez strădania comisiei, care, în ultima perioadă, a căutat să pună de acord Regulamentul Senatului – în cuvinte puține, ar însemna regula noastră juridică după care ne desfășurăm activitatea – cu observațiile făcute de Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor prevederi care au fost strecurate în actul decizional, atunci când am hotărât asupra conținutului regulamentului.

Este normal să supunem atenției plenului Senatului și este bine ca în procesul de legiferare noi să punem de acord prevederile cu deciziile pe care le luăm și pe care le înscriem ca norme juridice în regulament și cu observațiile pe care le face Curtea Constituțională de-a lungul vremii.

Am fost de acord data trecută – și votul a exprimat fidel înțelegerea pe care am făcut-o din punct de vedere politic – să mai facem și unele modificări în cadrul regulamentului, acolo unde viața practică ne-a îndemnat să vedem și să înțelegem că unele reglementări, din punct de vedere obiectiv, trebuie modificate.

Mie mi se pare greșit ca tot timpul să intervenim, să facem modificări în regulament. Eu nu spun că reglementările de astăzi nu-și au sorgintea într-o analiză serioasă. Nu pun la îndoială capacitatea de interpretare, și nici voința politică a membrilor comisiei, care s-au exprimat printr-un vot unanim, însă am temerea, pe care vreau să mi-o exprim în plenul Senatului, că vom avea în etapa următoare, poate în fiecare ședință sau periodic, modificări în regulament care nu dau bine, creează o instabilitate legislativă, pe care de fiecare dată noi am amendat-o prin luările de poziție.

Atunci când schimbi periodic norma după care te conduci, înseamnă că nu ai un concept unitar prin care îți propui,

printr-o normă juridică, în cazul nostru prin regulament, să-ți desfășori activitatea în Senatul României.

Eu cred că nu se supără colegii din comisie când spun că, în calitatea pe care o am de senator, aș dori altceva. Aș dori o decizie luată, la un moment dat, și apoi să o interpretăm _ad litteram_ în activitatea noastră de zi cu zi. Într-un cuvânt, nu sunt adeptul modificării acestora în regulament, ca și cum ai schimba de fiecare dată proiectul unei mașini cu care vrei să și circuli. Când o proiectezi, după ce ai făcut 100 de kilometri – haideți să proiectăm altceva –, să o introduci pe planșeta proiectantului, să o introduci în bancul de probă și apoi să continui, mi se pare un mod greșit.

Vă mulțumesc. Alte puncte de vedere? Domnul senator Șerban Mihăilescu, microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt de acord cu cele expuse de domnul senator Daea, astfel încât am putut să înțeleg că nu s-au rezolvat toate problemele din regulament. Așa cum a informat domnul președinte, de fiecare dată am urmărit în special această chestiune a unanimității Comisiei pentru regulament, tocmai pentru a da posibilitatea să mergem mai departe. Am amânat această chestiune, este amânată din 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, de cinci ani.

Vă rugăm frumos, pe această politică, să-i spun așa, a pașilor mărunți, să aprobăm astăzi ceea ce vă propune comisia, în unanimitate, urmând, în mod categoric, să continuăm activitatea și să revenim și la alte articole. Mai sunt cel puțin trei chestiuni foarte clare pe care trebuie să le rezolvăm în perioada următoare, dar ca să putem continua, trebuie să aprobăm aici și să mergem mai departe. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Constantin Dumitru, microfonul 7.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să vă informez, stimați colegi, că activitatea comisiei, practic, se desfășoară în urma propunerilor și sesizărilor făcute de dumneavoastră și de Biroul permanent al Senatului.

Noi, Comisia pentru regulament, nu avem voie, nu avem dreptul să nu lucrăm și să nu punem în practică ceea ce ne sesizează Biroul permanent al Senatului. Drept dovadă este faptul că astăzi am venit numai cu trei modificări, și eu spun că sunt destul de esențiale, destul de importante. Într-adevăr, așa cum spunea domnul senator Șerban Mihăilescu, noi încercăm să adaptăm acest regulament cu voința întregului Senat. Degeaba vin cu lucruri foarte importante – dacă vreți să le numesc așa, deși toate sunt importante –, dacă nu avem votul Senatului, pentru că, așa cum se știe, conform art. 76 din Constituție, modificarea Regulamentului Senatului are caracter organic.

Să stăm să adunăm toate propunerile și sesizările din partea dumneavoastră și din partea Biroului permanent și, o dată la trei luni, să facem o modificare, mi se pare incorect. Atunci când ele există, le dezbatem, le aprofundăm în sensul adevărat al cuvântului și venim în fața dumneavoastră cu proiecte de hotărâre.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă mulțumesc. Alte puncte de vedere?

Stimați colegi,

Chestiunea regulamentului este o problemă deosebit de importantă, spun eu, pentru desfășurarea activității noastre și pentru coordonarea activității întregului Senat în calitate de Cameră Superioară a Parlamentului României.

Problema modificării regulamentului a făcut și în legislatura trecută obiectul activității noastre aproape o întreagă sesiune. În final, s-a constatat că munca unei întregi sesiuni s-a dovedit neconstituțională, cel puțin parțial, prin hotărâri ale Curții Constituționale.

În politica privind modificarea regulamentului, aici, în Senat, s-au înfruntat două opinii: una a pașilor mărunți, adică, la fiecare sesizare din partea unui coleg sau a unui grup, comisia să se întrunească și să aprecieze dacă este nevoie sau nu de modificarea Regulamentului Senatului, sigur, ținând cont, în mod obligatoriu, de hotărârile Curții Constituționale, iar alta a unei revizuiri integrale a Regulamentului Senatului, a punerii complet în acord a acestuia cu prevederile Constituției și cu celelalte reglementări care țin de organizarea Senatului.

Comisia s-a orientat spre politica pașilor mărunți, anume ca, săptămânal sau o dată la două săptămâni, să vină cu o modificare a regulamentului.

Constat că unii colegi nu sunt de acord cu această opinie. De asta, probabil, și domnul senator Petre Daea a propus retrimiterea la comisie.

Am să

Supun aprobării dumneavoastră raportul Comisiei pentru regulament referitor la modificarea și completarea Regulamentului Senatului.

Vă aduc la cunoștință că are caracter de lege organică și este nevoie de un cvorum complet.

Vă rugăm, listă pentru liderii de grupuri.

Trecem la punctul 5 din ordinea de zi: Alegerea reprezentanților societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

Cred că a venit astăzi momentul să mai finalizăm o problemă, care a rămas în lucru la Senat după ce Curtea Constituțională a apreciat că, măcar parțial, hotărârile noastre din sesiunea trecută sunt neconstituționale.

De aceea, astăzi, Senatul va trebui să-i aleagă pe cei doi reprezentanți ai societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii cu procedura deja clasică, pe care o cunoaștem.

Îl rog pe președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări să prezinte, consecutiv, primul raport și al doilea raport.

Microfonul 7, vă rog.

## **Domnul Toni Greblă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Constituirea Consiliului Superior al Magistraturii s-a dovedit a fi o acțiune și lungă, și laborioasă. Sperăm însă ca de astăzi Consiliul Superior al Magistraturii să poată să funcționeze cu toți membrii săi.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Numai o secundă, domnule președinte! Îi rog pe colegii care nu fac parte din corpul Senatului să părăsească sala.

Repet, îi rog pe colegii care nu fac parte din corpul Senatului să părăsească sala. Pot să discute la telefon și pe hol.

Mulțumesc frumos.

Domnule secretar de stat, vă rog frumos.

Domnule președinte, vă cer scuze că v-am întrerupt. Vă rog, domnule președinte.

După cum știți, Curtea Constituțională a considerat, printr-o hotărâre definitivă, că unul dintre reprezentanții societății civile, ales de către plenul Senatului membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu îndeplinea condițiile cerute de lege, motiv pentru care a fost invalidată candidatura acestuia. Noi, în luna ianuarie, am ales, cu o majoritate de voturi, al doilea reprezentant al societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

Dați-mi voie să vă propun un Proiect de hotărâre privind punerea de acord a Hotărârii plenului Senatului nr. 31 din 15 decembrie 2010 privind alegerea reprezentanților societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii cu Decizia Curții Constituționale nr. 54 din 25 ianuarie 2011.

„În temeiul prevederilor art. 133 din Constituția României și ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere Hotărârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 7 ianuarie 2011, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 54/2011, prin care s-a constatat neconstituționalitatea Hotărârii Senatului nr. 31/2010, Senatul adoptă prezenta hotărâre:

Articol unic: Senatul alege în calitatea de reprezentant al societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii, constituit conform Hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 7 ianuarie 2011, pe doamna Corina Adriana Dumitrescu, pentru continuarea mandatului de șase ani, ce va expira la 6 ianuarie 2017.

Adoptată în ședința Senatului de astăzi, 6 aprilie 2011, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.”

Drept urmare, domnule președinte, stimați colegi, vă propun spre adoptare acest proiect de hotărâre, astfel încât Consiliul Superior al Magistraturii să poată să funcționeze conform prevederilor legale.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Stimați colegi, vă rog să luați loc pentru a putea vota.

Îl invit la microfon pe domnul lider Cristian Rădulescu. Rog persoanele străine de plenul Senatului să părăsească sala.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Puțină atenție pe procedură, o să vă rog.

Aici sunt două puncte la ordinea de zi, legate de același subiect: completarea Consiliului Superior al Magistraturii. Unul dintre puncte este ca urmare a unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională și se referă la un vot pe care trebuie să-l dăm asupra unui candidat, doamna Corina Dumitrescu, celălalt punct este selectarea, prin votul majoritar al Senatului, a unuia dintre cei cinci candidați, pe care, între timp, societatea civilă i-a trimis din nou în fața noastră. Cel care va obține prin vot secret cele mai multe voturi va fi al doilea selectat din partea societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

M-am consultat cu liderii de grup și, cel puțin majoritar, dacă nu unanim, s-a desprins decizia ca votul asupra celui de-al doilea reprezentant să se dea prima dată. Deci votul de selecție dintre cei cinci candidați să aibă loc prima dată, după care votul pentru punerea de acord a hotărârii Senatului cu decizia Curții Constituționale să aibă loc la punctul al doilea.

Reiterez această propunere și, dacă nu sunt obiecții, înțeleg că așa vom proceda. Dacă sunt obiecții, atunci, sigur, ne vom consulta mai departe.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc.

Dacă există discuții cu privire la propunerea făcută de domnul lider...

Nu, nu... Nu se referă la ordinea celor cinci. Se referă la cele două propuneri separat: propunerea care vine ca urmare a deciziei Curții Constituționale, privind-o pe doamna Corina Dumitrescu, prima propunere, iar a doua propunere, care înseamnă pentru cei cinci, să fie votată prima dată. Asta a propus astăzi.

Domnul lider Ilie Sârbu.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa cum ați prezentat dumneavoastră situația, cursul firesc al lucrurilor este să o votăm prima dată pe doamna Corina Dumitrescu. Dacă există rețineri – ca să nu le spun, pe românește, temeri sau suspiciuni –, cred eu că n-o să ajungem să completăm cele două posturi în mandatul pe

care îl avem la dispoziție. Trebuie să tranșăm odată, și eu vă invit să mai reflectați trei minute la acest subiect, într-o pauză pe care să o luăm.

Domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc. Stimați colegi, cum rămâne, domnule?

Când mergem la televiziuni, fiecare vorbim cu foarte multă convingere, cu foarte mult patos, despre independența justiției, despre faptul că noi, oamenii politici, nici nu se pune problema să avem cine știe ce ingerințe sau opțiuni, mai ales pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Parti-pris-uri, zice un coleg de-al meu.

Propunerea făcută de domnul senator Cristian Rădulescu și replica domnului senator Ilie Sârbu nu fac decât să demonstreze că există parti-pris-uri atunci când urmează ca Senatul să desemneze pe cineva în Consiliul Superior al Magistraturii. Este mai mult decât evident. Și spun acest lucru pentru a afla și opinia publică.

Acum, eu nu am înțeles. Domnul lider al Grupului parlamentar al PSD a solicitat sau nu o pauză de consultări? Eu nu o solicit.

Dar vă spun de pe acum să vedeți o altă ingerință a unui om politic în desemnarea unui reprezentant în Consiliul Superior al Magistraturii. Este vorba de doamna Monica Macovei. Ca și cum doamna Monica Macovei nu a făcut suficient de mult rău justiției, suficient de mult rău Parlamentului, ca și cum doamna Monica Macovei nu a avut până acum suficient de multe și de multă ingerință și ingerințe în justiția română, doamna Monica Macovei vine și cu un candidat...

Nu candidează!

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Monica Macovei... Monica Macovei a făcut lobby puternic pentru unul dintre candidați... La momentul potrivit, vă voi spune cine este, dacă vreți. Vreți?

La momentul potrivit, vă voi spune. Mai ales pentru PDL. Îl știți foarte bine. Cel pe care urmează să-l votați dumneavoastră.

Nu îl știți? O să vi-l spună domnul Cristian Rădulescu. Dacă nu, o să vi-l spun eu. Și o să se vadă și la vot.

Doamna Monica Macovei a făcut lobby pentru un candidat, ca să intre în Consiliul Superior al Magistraturii, și tare mi-e teamă că există și o înțelegere politică, la nivelul unor grupuri parlamentare, pentru a primi voturi multe acest candidat. Și am venit la microfon tocmai pentru că domnul senator Cristian Rădulescu a venit și a făcut această propunere, care este, evident, consecința unei înțelegeri politice.

Dar, repet, cum rămâne cu doamna Monica Macovei, care face lobby pentru ca un candidat să intre în Consiliul Superior al Magistraturii? Vrea să manipuleze voturile în CSM sau nu?

Poate ar fi bine ca unul dintre candidați să spună dacă este sau nu susținut de doamna Monica Macovei, dacă i s-a făcut lobby sau nu de către doamna Monica Macovei. Să spună, pentru că altfel voi spune eu.

Mulțumesc tare mult, domnule senator. Domnul senator Titus Corlățean. Microfonul 4, vă rog.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi fi concis, pentru că, într-adevăr, s-a cerut o pauză de consultări, dar, foarte pe scurt, eu aș atrage atenția colegilor – și mă îndrept, cu colegialitate unională sau unionistă, cum doriți, către liderul Grupului parlamentar PNL –, aș atrage atenția asupra faptului că deciziile sunt diferite.

Noi nu avem decât de pus de acord decizia Curții Constituționale, astăzi, în ceea ce privește o hotărâre pe care deja am luat-o anterior, în privința primului reprezentant al societății civile.

În partea a doua, avem de hotărât o chestiune.

Și mai atrag atenția, tot cu colegialitate, liderului de la PNL, a existat o înțelegere procedurală anterioară între liderii de grup – noi vorbim aici de procedură –, de a putea permite...

Ascultați-mă, vă rog..., de a putea permite CSM-ului să funcționeze fără interferență politică, ținând cont de decizia Curții Constituționale.

Procedural, noi ne-am respectat cuvântul și am permis, pe structura magistraților, ca CSM-ul să funcționeze.

Cineva nu și-a respectat angajamentul și înțelegerea pe procedură în ceea ce privește reprezentantul societății civile.

Am pus de acord hotărârile Curții Constituționale numai parțial la acel moment. Ceea ce avem de făcut – și nu este o chestiune de atitudine partinică sau de parțialitate în subiectul acesta – este o chestiune procedurală, de aici și distincția pe care liderul Grupului parlamentar al PSD a făcut-o.

Deci, din acest punct de vedere, cred că argumentele trebuie luate în considerare când liderii de grup se vor întâlni. Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul senator Greblă. Microfonul 7, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Noi am votat ordinea de zi. Am intrat pe punctul acesta în prezentare și în dezbaterile generale, astfel încât, la această etapă, procedural, nu se mai poate să modificăm.

Dacă nu era intervenția, probabil, pe procedură a colegului nostru, urma votul, astfel încât nu avem cum, și nici nu văd că am câștiga mare lucru, dar nu avem cum să întrerupem dezbaterile, să modificăm ordinea de zi, pentru a le relua peste cinci minute.

Cred că, dacă liderul Grupului parlamentar al PDL ar fi de acord cu această sugestie, probabil, am evita și pauza de consultări și am merge mai departe, pentru că nu pot fi condiționate.

Un ultim argument – și cu aceasta închei –, acest proiect de hotărâre se află înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului de două luni și jumătate. Pentru ceilalți cinci

reprezentanți ai societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii raportul a fost adoptat ieri.

Este și o chestiune de a respecta ordinea și vechimea în care rapoartele au fost prezentate plenului Senatului. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul Cristian Rădulescu, vă rog. Vă cer scuze, pe procedură, vă rog. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu am constatat că domnul senator Ilie Sârbu, liderul Grupului parlamentar al PSD, a cerut o pauză de consultări.

Dumneavoastră trebuia imediat să acordați pauza de consultări.

Cer eu acum pauză de consultări de cinci minute, vă rog frumos, și după aceea discutăm celelalte aspecte.

Este 11.15, iar la 11.20 aș dori să reluăm lucrările. Pauză cinci minute.

Stimați colegi, au trecut 10 minute.

Rog liderii grupurilor parlamentare să mobilizeze colegii senatori să vină în sală pentru a relua dezbaterile.

De asemenea, rog domnii secretari de ședință să vină la prezidiu.

Îl rog pe domnul senator Fekete, din partea Grupului parlamentar al UDMR, să ne prezinte concluziile întâlnirii dintre lideri.

Vă rog, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În urma consultării între liderii grupurilor parlamentare, am hotărât ca acest punct de pe ordinea de zi, respectiv alegerea unor membri în Consiliul Superior al Magistraturii, să-l amânăm pentru ziua de luni, 11 aprilie anul curent, când vom mai avea niște consultări. Ținând cont de caracterul organic al proiectului de hotărâre, vom da votul luni. Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc.

Sper că este o soluție înțeleaptă și, în sfârșit, luni să finalizăm și această problemă importantă, alegerea reprezentanților societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

Trecem la următorul punct din ordinea de zi...

Vă rog să poftiți... Dacă apreciați că o decizie unanimă a liderilor trebuie supusă la vot, pentru mine nu este o dificultate, însă cred că nu mai este necesar, dacă nu există poziții contrare.

Rămâne ca luni, 11 aprilie, să reluăm...

Bun, atunci să acoperim și această formalitate.

Punctul 8 din ordinea de zi, aprobarea solicitării de retragere a unei inițiative legislative: Propunerea legislativă privind declararea zilei de 25 ianuarie Ziua Ecumenismului. Inițiatori, doi colegi deputați.

Biroul permanent al Senatului, în ședința de ieri, a aprobat retragerea acestei inițiative legislative.

Formal, trebuie să o supun și aprobării dumneavoastră.

## Stimați colegi,

Începem cu proiectele de hotărâre propuse de colegi atunci când am modificat ordinea de zi inițială.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, COM (2011) 32 final.

Din partea Guvernului?

Din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul președinte Toni Greblă.

Este vorba de o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului, ca urmare a modificării actelor după care funcționează Parlamentul European și Consiliul, astfel încât se dorește o reglementare coerentă privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea, urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave.

După cum știți, noi suntem chemați să ne pronunțăm dacă aceste directive ale Parlamentului European și ale Consiliului respectă principiul subsidiarității și principiul proporționalității.

Cu avizele favorabile de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și de la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a constatat, cu unanimitate de voturi, că prezentul proiect de directivă a Parlamentului European respectă principiul subsidiarității, dar nu respectă principiul proporționalității, sesizându-se, pe alocuri, anumite încălcări, care sunt definite în raport, motiv pentru vă supun spre dezbatere și adoptare un proiect de hotărâre care să conțină faptul că Senatul României sesizează că, în ceea ce privește proiectul de

directivă a Parlamentului European și a Consiliului, respectă principiul subsidiarității, dar nu respectă principiul proporționalității, cu observațiile care sunt trecute acolo.

Am solicitat includerea în dezbaterea de astăzi pentru că are termen de adoptare mâine, mai ales că avem aceste observații cu privire la respectarea principiului proporționalității.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă sunt dezbateri, luări de poziții?

Vot, ora 12.30.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Din partea Guvernului, vă rog...

Nu avem cum să dăm luni, pentru că în regulament avem astăzi vot final la ora 12.30. Am anunțat și nu se poate...

## **Domnul Cristian Anton Irimie** _– secretar de stat în Ministerul Sănătății_ **:**

## Guvernul nu susține propunerea legislativă.

Cu singura explicație că dualitatea conducerii sistemului de sănătate își arată ineficiența și în acest domeniu.

Mulțumesc tare mult.

Din partea comisiei, domnule președinte, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

O inițiativă legislativă semnată de întreaga Comisie pentru sănătate publică și de un număr important de senatori și deputați din tot spectrul politic, mai puțin UDMR, dacă nu mă înșel. Nu știu dacă este important acest lucru, dar am vrut să subliniez că a existat un oarece consens din acest punct de vedere.

Inițiativa legislativă vizează o chestiune importantă și necesară, și anume trecerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în subordinea Parlamentului, cu toate consecințele care decurg din acest act normativ, care, așa cum am subliniat, intervine cu o modificare importantă în ceea ce privește autonomia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, modul în care este ales președintele, modul în care se colectează fondurile și, nu în ultimul rând, ideea de transparență în cheltuirea fondurilor care se încasează la bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Noi am discutat în mai multe ședințe această inițiativă. N-am avut atunci un punct de vedere clar al ministerului și al Guvernului. L-am primit acum, ministerul nu susține inițiativa legislativă.

Comisia a adoptat raport de admitere, cu amendamente. Este o lege cu caracter ordinar, Senatul fiind prima Cameră sesizată.

Mulțumesc, domnule președinte. Dezbateri, vă rog. Nu sunt. Votul îl dăm la 12.30. Mulțumesc.

Doamna senator vrea...

Vă cer scuze, doamna senator. Vă rog. Doamna senator Boitan, vă rog. Microfonul 6.

această inițiativă am insistat ca din fondurile locale să se dirijeze 20% spre Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fond de redistribuire, restul de 80% să rămână la nivelul județelor. În acest fel se va încuraja colectarea pe plan local.

Sigur că mai sunt mici ajustări la prevederile actuale, dar, în esență, acestea trei sunt foarte importante.

Eu v-aș ruga să le analizați foarte atent.

Vă cer scuze că nu m-am pregătit mai bine, pentru că n-am știut că se va solicita intrarea în ordinea de zi, dar eu sper să susțineți această propunere legislativă. Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. La dezbateri, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Frunda György.

Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba despre o inițiativă care, de fapt, vine să pună în litera legii dorința unui grup populațional extrem de mare, reprezentat de către dumneavoastră, parlamentarii, indiferent de culoarea politică, dumneavoastră care nu o dată ați dat vina pe modul de organizare actual al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate vizavi de utilizarea și transparența în utilizarea fondului de asigurări.

Din acest motiv, noi am considerat că ar fi benefică trecerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sub controlul Parlamentului, pentru că la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este administrat bugetul cetățeanului pentru serviciile de sănătate, adică contribuția lui de asigurări.

La nivelul Parlamentului sunt parlamentarii, reprezentanții cetățeanului, indiferent de opțiunile politice ale acelui cetățean. Deci o mai bună legătură între nevoile de sănătate și administrarea fondului pentru aceste nevoi de sănătate nu cred că este, în afară de aceasta – Casa Națională de Asigurări de Sănătate, controlată direct de către Parlament.

În același timp, și colectarea fondului va trebui să fie raportată tot la nivelul Parlamentului.

Dacă se va realiza acest obiectiv, spun eu, extrem de important în mersul și în realizarea dorinței noastre spre autonomia fondului de asigurări, vom face un pas important din două motive: pe de o parte, va exista o transparență mărită, sporită, în utilizarea fondului, pe de altă parte, toată clasa politică va cunoaște dimensiunea acestui fond. De asemenea, niciun guvern nu va mai putea fi acuzat că a folosit acest fond pentru alte scopuri decât serviciile de sănătate.

Și, nu în ultimul rând, cred că cetățeanul are dreptul să cunoască, prin noi, destinația banilor cu care contribuie la fondul de asigurări de sănătate.

Tot în acest sens, am propus ca, la nivelul conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, funcțiile de conducere să fie alese tot în Parlament, pe modelul Curții de Conturi, pe care dumneavoastră îl cunoașteți. Consiliul de administrație să rămână cu o componență apropiată de cea de până acum, dar numirile sau alegerea membrilor consiliului de administrație să revină în mare parte Parlamentului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Eu am fost convins de propunerea colegilor care au avut această inițiativă.

Toate guvernele de până acum și cel actual au discutat cele trei variante posibile: una ar fi subordonarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Ministerului Sănătății, ceea ce ar însemna un instrument, în primul rând, financiar pentru aplicarea politicilor ministerului și ale Guvernului pe perioada în care este la guvernare; a doua variantă ar fi cea actuală, cu o autonomie a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în care banii se colectează de către ANAF și sunt repartizați de către Ministerul Finanțelor Publice și, astfel, nici ministerul, nici Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu au puterea efectivă de a interveni atunci când este necesar în domeniul sănătății și, în sfârșit, a treia soluție, care se decantează din această propunere, să avem o Casă Națională de Asigurări de Sănătate autonomă, subordonată Parlamentului, care să lucreze pe modelul Curții de Conturi sau al Consiliului Național de Valori Mobiliare – CNVM-ul.

Eu cred că această soluție este fezabilă, intră pe o plajă de stabilitate, intră pe o depolitizare, intră pe o transparență financiară în luarea deciziilor și pe o stabilitate a funcționării Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

De aceea, eu, personal, pe analiza textului pe care l-am văzut, pe cunoașterea activității Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pe cunoașterea raporturilor de până acum dintre toți sau marea majoritate a miniștrilor sănătății și președinții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate – întotdeauna au existat divergențe, frecușuri între ei, foarte greu a fost în luarea unor decizii comune –, cred că această soluție este nu numai democratică, dar este una foarte pragmatică.

A avea o Casă Națională de Asigurări de Sănătate stabilă, pe un mandat de 6 ani, cu un președinte, 4 vicepreședinți aleși de Senat, cu obligarea lor de a veni cu un raport anual, de a-l prezenta aici, deci având mecanismul de control, de intervenție, atunci când este necesar, cu o autonomie financiară serioasă și posibilitatea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de a interveni și a susține atunci când este nevoie... De exemplu, spitalele, când acestea au o problemă, sau pe domeniul farmaceutic, să intervină pe domeniul respectiv. Cred că este o rezolvare pragmatică a acestei probleme care trenează de ani de zile în sistemul de sănătate din România.

Vă mulțumesc, domnule senator. Alte luări de poziție?

Declar dezbaterile generale încheiate.

Votul îl dăm la ora 12.30.

Următorul punct în ordinea de zi, punctul 9, aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

1. Proiectul de lege privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor.

2. Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul sistemului național de decorații și semnelor onorifice.

3. Proiectul de lege – Legea turismului.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc și eu.

Supun aprobării dumneavoastră procedura de urgență pentru acest proiect de lege.

##

Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul sistemului național de decorații și semnelor onorifice.

Tot succint, domnule ministru, vă rog. Microfonul 8.

Mulțumesc, domnule președinte.

Semnele onorifice sunt decorații ce recompensează loialitatea față de sistemul public în sens larg, fapt manifestat prin vechime într-o anumită funcție ori tip de funcții și prin rezultatele constant pozitive obținute în exercițiul respectivei funcții.

În momentul de față, aceste distincții se acordă de către Președintele României.

Inițiatorii consideră că o formulă care să soluționeze divergența instituțională și constituțională existentă în prezent este să plaseze dreptul de acordare a acestor semne onorifice și conducătorilor autorităților publice centrale.

Vă rugăm, pe cale de consecință, doamnelor și domnilor senatori, să fiți de acord cu procedura de urgență.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc, domnule ministru.

Pentru procedură de urgență la acest proiect de lege,

Proiectul de lege – Legea turismului. Domnule ministru, vă rog. Microfonul 8.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În țările membre ale Uniunii Europene turismul contribuie cu aproximativ 4% la PIB-ul Uniunii Europene, variind între 2% și 12%, țara cu cea mai mare contribuție la PIB fiind Malta.

Din păcate, România are, în acest moment, o contribuție destul de modestă.

Inițiatorul a venit cu un proiect de lege care răspunde obiectivului de consolidare și unificare a cadrului legal pentru turism, astfel încât acesta să asigure o bună aplicabilitate și să garanteze standarde ridicate în furnizarea serviciilor specifice turismului.

Doresc din toată inima și vă rog să sprijiniți, prin votul dumneavoastră, procedura de urgență pentru adoptarea acestui act normativ important.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu, domnule ministru.

Și, în sfârșit, Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, autorizarea și controlul activităților nucleare. A fost adoptată tacit de Camera Deputaților.

Domnule ministru, vă rog.

Dacă nu este susținut de inițiator, nu mai intră în discuție. Mulțumesc.

Următorul punct al ordinii de zi, punctul 10 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2011 privind abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Din partea inițiatorului, domnule secretar general, vă rog. Microfonul 10.

## **Domnul Gabriel Tănăsescu** _– secretar general în Ministerul Justiției_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Rațiunea adoptării ordonanței de urgență a constat, în esență, în faptul că prin dispoziția ce se propune a fi abrogată se instituie, pentru prima dată în legislația română, o cauză de nepedepsire, circumstanțiată exercitării avocaturii. Această dispoziție are un impact profund asupra activității judiciare și, totodată, un astfel de text este de natură să aducă prejudicii însăși exercitării profesiei de avocat.

Vă mulțumesc.

viceprimar, președinte de consiliu județean, vicepreședinte de consiliu județean dobândește calitatea de avocat definitiv”.

La fel, este o discriminare în favoarea acestor categorii de oameni, care au deținut o anume funcție, pe de o parte, inutilă, pentru că un parlamentar nu este, în același timp, și avocat stagiar sau membru al Consiliului local.

Dacă s-ar întâmpla să fie, acesta trebuie, ca toți avocații să urmeze procedura de definitivare impusă de lege și de regulamentele proprii, astfel încât, în ceea ce privește Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, vă propunem spre dezbatere și adoptare acest raport, cu amendamentul pe care l-am dezvoltat, cu mențiunea că Senatul este primă Cameră sesizată, iar proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Din partea comisiei, domnul senator Toni Greblă.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Este un raport suplimentar, adoptat de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări cu majoritate de voturi, 6 voturi pentru, un vot împotrivă și o abținere.

În esență, este vorba de faptul că textul actual prevede că avocatul nu răspunde penal pentru recomandările și opiniile profesionale pe care le comunică clientului său, și nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârșirea de către client a unei infracțiuni.

Inițiativa legislativă aparține, în primul rând, Uniunii Naționale a Barourilor de Avocați din România, ei explicând că nu au nevoie, cu ghilimelele de rigoare, de un asemenea „privilegiu”. Aceasta pe de o parte.

Pe de altă parte, opiniile și recomandările pe care cineva le-ar face cuiva nu pot să constituie, în niciun caz, infracțiuni, astfel încât temeiul răspunderii penale nu există, practic. Nu există un temei pentru ca, dacă cineva, în calitate de avocat, are o opinie sau face o recomandare clientului său, aceasta să fie considerată infracțiune.

Infracțiuni pot fi comise în legislația română numai sub forma instigării, a autoratului sau a coautoratului, sau a complicității. O recomandare sau o opinie transmisă nu poate să constituie infracțiune, astfel încât prevederea că nu răspunde penal este absolut, absolut inutilă. Aceasta, pe de o parte.

Pe de altă parte, dacă s-ar considera că avocatul poate să-l instige la o faptă penală pe clientul său, ca orice om care comite o instigare, și avocatul trebuie să răspundă penal. Nu putem ca pentru avocați – eu însumi am fost 20 de ani avocat – să instituim un regim privilegiat pentru o anume categorie de juriști care au participat la o anume activitate. Trebuie să răspundă și ei ca toți oamenii. Aceasta cu atât mai mult cu cât – v-am spus – este dorința unicei Asociații Profesionale a Avocaților.

Cu această ocazie, s-a propus în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și un amendament la legea în vigoare.

Legea în vigoare prevede astăzi că „avocatul stagiar care a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar,

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Îmi pot permite să susțin contrariul celor susținute de domnul președinte Greblă, pentru bunul și simplul motiv că nu am participat la ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Am să vă spun că prevederea legală este puțin mai largă decât aceea a exonerării de răspundere. Prevederea din art. 39 alin. (8) stabilește că „se exonerează de răspundere juridică pentru opinii exprimate, exceptând...”, și se enumeră un număr foarte mare de infracțiuni care nu intră sub incidența acestei excepții.

În fapt, art. 39 alin. (8), așa cum este formulat astăzi, atrage răspunderea penală a avocaților în foarte multe ipostaze. Scoaterea completă a acestei prevederi din art. 39 alin. (8) va determina însă crearea următoarei idei, pentru că, public, s-a comunicat că, prin scoaterea acestei prevederi, avocații vor începe să răspundă penal pentru opinii exprimate.

Interpretarea este producătoare de foarte multe probleme din două considerente: în primul rând, dacă am accepta ideea că un avocat ar putea să răspundă penal pentru opiniile exprimate, și nu o dată mi s-a întâmplat, în cei 16 ani de avocatură pe care îi am, să mă trezesc cu cineva, care nu înțelege foarte bine ce-i spui, că afirmă: „avocatul m-a învățat să fac așa”.

Deci dacă vom accepta această idee, vom inventa, în primul rând, în materie penală, o posibilă clauză de impunitate pentru făptuitori, cărora le-ar putea da prin cap să dea vina pe avocați, și, în al doilea rând, am ajunge să complicăm excesiv și nejustificat relația avocat-client.

Dacă cineva va înțelege, în urma acestei modificări legislative, că de mâine avocatul răspunde penal pentru sfaturi, este foarte posibil să ne trezim cu avocații refuzând să mai discute oral. Este posibil să ne trezim cu formalizarea excesivă a contractelor de asistență juridică, în care orice comunicare între avocați și clienți să se facă în scris, cu prevederi prealabile în contractul de asistență juridică. Situația este destul de complicată. Din acest motiv – normal, nu pot invoca în fața dumneavoastră neparticiparea la ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări –, cu tot respectul pentru opinia colegilor deja exprimată și pentru votul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, cred că ar fi oportun să retrimitem acest proiect de lege la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru a avea o discuție mai aprofundată, eventual și în prezența președintelui Uniunii Naționale a Barourilor din România, pentru că, sincer vă spun, nu înțeleg foarte bine și acceptul Domniilor Lor.

Din păcate, nu putem lua act de propunerea dumneavoastră, pentru că mâine, 7 aprilie 2011, se împlinește termenul de adoptare tacită.

Domnule senator Frunda György, vă rog. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule președinte,

Aș continua susținerea colegului, domnul senator Dan Șova, în ideea respingerii amendamentului nr. 2 la art. 39 alin. (8).

Pe lângă analiza foarte concretă a colegului meu avocat, aș face niște referiri de drept constituțional. A expune avocatul la posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru opinii, sfaturi sau acte pe care le dă clientului său, înseamnă, în analiza mea constituțională, îngrădirea dreptului la apărare a cetățeanului sau a persoanei în proces.

O asemenea prevedere înseamnă încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la apărare al părților litigante. O asemenea prevedere înseamnă posibilitatea presiunii profesionale asupra unui avocat.

Cei care am fost avocați înainte de 1990 știm că, atunci când apăram, de exemplu, un martor al lui Iehova, se făceau presiuni asupra noastră. Aveam colegi avocați care nu aveau curajul să accepte anumite cauze.

Pentru cei care fugeau sau rămâneau în străinătate, eram, la nivelul județului Mureș – unde eram vreo 70 de

avocați la Târgu-Mureș –, doi-trei avocați care acceptam asemenea cauze.

Nu este bine să revenim la posibilitatea, nici măcar teoretică, a unei asemenea rezolvări, reglementări legale.

Articolul în vigoare prevede excepții acolo unde avocatul nu are voie să dea sfaturi: infracțiunile contra statului, infracțiunile deosebit de grave, de omor, de tâlhărie, de viol și așa mai departe, unde ar putea fi interpretată ca o complicitate. Dar, scuzați-mă, atunci când eu, ca avocat, îmi construiesc strategia în dosarul de apărare, nu are voie să intervină nici statul, nici parchetul, nici poliția în decizia pe care o iau.

Clientul meu, împreună cu mine, construiește această decizie, iar rezultatul strategiei mele se vede în hotărârea judecătorească care se naște, pe care am dreptul, după aceea, s-o apelez sau s-o recurez.

Mă miră faptul că s-a pus asemenea problemă. Intervii în procesul legislativ atunci când ai o problemă în domeniul reglementat. Nu știu ca din 1990 și până acum să avem o problemă cu privire la răspunderea avocaților.

Și eu vă mulțumesc. Sunt dezbateri? Vă rog, domnule senator Greblă. Microfonul central.

Nu iau cuvântul în calitate de președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Aș fi unul dintre cei alți câțiva avocați din Senatul României care aș sări primul să apăr exercitarea, în plenitudinea accepțiunii, a profesiei de avocat. Aș apăra acest text, dacă ar avea o logică sau dacă ar ajuta activitatea în sine.

Ce ne spune acest text? Că avocatul nu răspunde penal pentru recomandările și opiniile profesionale pe care le dă clientului său.

Orice opinie, orice recomandare profesională pe care o transmit clientului nu poate să constituie, în niciun caz, o infracțiune.

Nu sunt instigator. Pentru a fi instigator la orice faptă penală trebuie ca acea recomandare a mea să aibă capacitatea să-l determine să fie comisă cu intenție, și așa mai departe, și să-l determine pe... să comită o faptă penală. Or, este clar că eu nu-i recomand să comită o faptă penală, eu trebuie să mă manifest și eu, la rândul meu, cu o anumită ținută morală și profesională.

Mergem _per a contrario_ ca să vedeți cât de absurd este acest text. Finalul textului zice: „prezentul alineat” – adică nu răspunde penal avocatul pentru sfaturile și recomandările sale – „nu se aplică în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal la art. 155 – 173, 174 – 192”, și așa mai departe, o serie de infracțiuni considerate mai grave. Printre infracțiunile considerate mai grave este și violul. Deci, dacă ca urmare a recomandării sau opiniei profesionale a unui avocat clientul comite un viol, răspunde penal. Dacă comite un furt calificat – art. 208, art. 209 –, nu răspunde penal, pentru că este apărat de acest articol de lege. Avocatul are posibilitatea ca prin opiniile, recomandările sale să-l determine pe un client să comită niște infracțiuni, pe care le-a apreciat legiuitorul un pic mai blânde, dar niște infracțiuni un pic mai grave nu are voie să-l învețe.

Drept urmare, cu toată responsabilitatea, vă transmit opinia mea că acest articol, pe de o parte, este inutil, iar, pe de altă parte, are darul doar de a le da aparența avocaților că pot să scape de răspundere penală.

În întreaga mea activitate din 1978–1990 nu am văzut niciun avocat trimis în judecată sau cercetat pentru opinii sau recomandări, ci – dacă s-a mai întâmplat, s-a întâmplat – pentru alte fapte penale, pentru care acest text nu i-a apărat și nu-i apără nici acum.

Mulțumesc și eu, domnule președinte. Domnule ministru Tănăsescu, microfonul 10.

## Mulțumesc, domnule președinte.

1. Foarte scurt, o să punctez că în Ministerul Justiției a existat unanimitate pe abrogarea acestui text. Inițiativa legislativă aparține Ministerului Justiției. Se pot consulta stenogramele Comisiilor juridice de la Senat și de la Camera

Deputaților, punctul de vedere a fost unanim pentru abrogare.

2. Excepțiile despre care se face vorbire în alin. (6) nu sunt circumscrise numai furtului, ci și infracțiunilor de corupție, iar acesta este un lucru foarte grav.

3. Din 1990 până în prezent, nu au existat probleme pe exercitarea profesiei, deși acest text nu a fost în vigoare și nu a existat.

În sfârșit, vreau să precizez un ultim aspect, acela că Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), prin președintele acestui for, prezent la discuțiile pe acest text, s-a opus categoric acestui text și a afirmat că se prezumă calitatea de infractor a avocatului.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc. Domnule senator Dan Șova, microfonul 3.

Vă cer scuze că mai iau încă o dată cuvântul.

Și vă cer scuze, de asemenea, că o să-l contrazic puțin pe domnul președinte Greblă, chiar dacă facem parte din aceeași formațiune și avem aceleași concepții, dar este vorba de pledoariile specifice avocaților.

Vreau să vă gândiți cu toții la o singură idee. Procurorul incriminează, și de foarte multe ori greșește, și instanța achită. Imaginați-vă ce ar însemna ca procurorul care greșește la incriminare să răspundă penal. Mulțumesc.

Mulțumesc mult, domnule senator Dan Șova.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, declar închise dezbaterile.

Vot la ora 12.30.

La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2011 pentru reorganizarea unor instituții aflate în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, precum și pentru reducerea unor cheltuieli.

Din partea inițiatorului, domnul Vasile Timiș. Vă rog, aveți cuvântul. Microfonul 9.

## **Domnul Vasile Timiș** _– secretar de stat_

_în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național_ **:**

Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Permiteți-mi să vă prezint pe scurt principalele reglementări ale actului normativ supus aprobării dumneavoastră și care privesc măsuri de reorganizare a unor instituții aflate în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, precum și pentru reducerea unor cheltuieli, luând în considerare actuala situație financiară, care reclamă constrângeri de ordin bugetar.

Astfel, acest act normativ propune ca Institutul de Memorie Culturală (CIMEC), organizat în prezent ca filială cu personalitate juridică a Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, să fie comasat prin absorbție cu Institutul Național al Patrimoniului. Considerăm că această comasare este în măsură să asigure gestionarea eficientă a domeniului patrimoniului cultural de către o instituție unică la nivel național.

De asemenea, ordonanța de urgență modifică regimul de finanțare a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România, de așa manieră ca institutul să poată beneficia de o serie de finanțări internaționale.

Totodată, având în vedere actualele constrângeri bugetare, actul normativ are în vedere limitarea nivelului indemnizației membrilor comisiilor de specialitate care participă la elaborarea strategiilor din domeniul culturii și patrimoniului național.

Doamnelor și domnilor senatori, vă mulțumesc și vă supunem aprobării dumneavoastră acest act normativ.

Mulțumesc mult, domnule ministru. Din partea comisiei, vă rog, domnule președinte.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Ne aflăm în fața unui raport de admitere, votat în unanimitate de membrii comisiei.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc. Dezbateri? Luări de poziție? Nu sunt.

Vot la 12.30.

La punctul 12 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului „Schi în România”.

Din partea inițiatorului?

Vă rog, domnule senator Fodoreanu, dacă sunteți inițiator, aveți cuvântul. Microfonul 2.

Din partea inițiatorilor, suntem de acord cu raportul comisiei și vă rugăm să votați propunerea legislativă.

Mulțumesc.

Din partea Guvernului, domnul Apostol.

## **Domnul Cristian Apostol** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Mediului și Pădurilor_ **:**

Guvernul susține inițiativa legislativă, cu amendamentele aferente.

Mulțumesc.

Din partea comisiei, domnule președinte.

Ne aflăm în fața unui raport de admitere. Membrii comisiei și-au menținut raportul de admitere inițial, cu două amendamente.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Dezbateri? Nu sunt. Declar dezbaterile închise. Vot la 12.30.

La punctul 13 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate.

Din partea Guvernului, domnul Valentin Iliescu. Vă rog, domnule ministru. Microfonul 8.

Succint, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doresc să fac din capul locului precizarea că domeniul activității de publicitate în momentul de față este reglementat de Legea nr. 148/2000 și de o serie de acte normative care prezintă, din păcate, o mulțime de lacune.

Prezentul act normativ aflat în dezbaterea Senatului stabilește cadrul prin care autoritățile administrației publice locale vor elabora regulamentul local privind amplasarea mijloacelor de publicitate, în baza cadrului general stabilit de Legea privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate.

Doresc să fac precizarea, în final – și să mulțumesc comisiei de specialitate pentru modul în care a abordat dezbaterea în comisie –, și că acest proiect de lege se bucură de susținerea structurilor asociative ale administrației publice locale.

Vă mulțumesc și vă rog să adoptați raportul.

Mulțumesc, domnule ministru. Domnule președinte al comisiei, vă rog.

Comisia propune plenului Senatului un raport de admitere fără amendamente.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Dezbateri. Vă rog, domnule senator. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să fac câteva remarci pe marginea acestui proiect de lege.

În primul rând, aș vrea să spun că Grupul parlamentar al PNL nu poate să susțină acest proiect de lege din câteva motive, pe care am să vi le enumăr.

În primul rând, pentru că la art. 1 al proiectului de lege se spune că încearcă să creeze un cadru coerent, armonios, sigur și sănătos acestei activități de amplasare a mijloacelor de publicitate, noi considerăm că, de fapt, prin acest proiect de lege se creează un cadru restrictiv desfășurării acestei activități.

Este adevărat, așa cum s-a menționat și de către reprezentantul Guvernului, există legislație în domeniu, există Legea publicității, există Legea nr. 50/1991, Legea disciplinei în construcții, Legea nr. 350/2001, există regulamente ale consiliilor locale și județene, există reglementări ale comisiilor de circulație de pe lângă brigăzile de poliție rutieră, există nenumărate reglementări și legislație în domeniu, ceea ce nu există este aplicarea întru totul și cu rigoare a acestor reglementări de lege.

Dacă acestea s-ar aplica și ar fi urmărite cu mai mare rigurozitate, probabil, nu vom avea nevoie de un astfel de proiect de lege.

Dacă ne uităm în expunerea de motive, la „Secțiunea a IV-a – Impact economic”, veți vedea că nu scrie și nu este menționat niciun fel de impact economic, însă desființând... Am să enumăr mai târziu câteva articole, la unul dintre ele se prevede desființarea tuturor mijloacelor de publicitate amplasate, și prin asta se pierd importante sume, care revin bugetelor locale, deci este un impact economic destul de important.

De asemenea, în „Secțiunea a VI-a – Consultări”, vom observa că scrie că au fost consultate structuri asociative ale administrației publice locale, dar nu au fost consultate asociațiile de proprietari cu imobile care au, de exemplu, curți în care sunt amplasate mijloace de publicitate și care, odată desființate, afectează, de asemenea, veniturile lor.

Spuneam că o să enumăr câteva puncte din proiectul de lege. Veți vedea că în art. 15 punctul 2 se interzice amplasarea mesh-urilor pe diverse clădiri, mesh-uri care în UE sunt permise, iar în art. 38 la punctul 2 se instituie niște excepții prin care se pot amplasa aceste mesh-uri, prin regulamente ale comisiilor locale, ceea ce determină un mare semn de întrebare.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Günthner, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog. Microfonul 1.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bunul meu prieten, domnul senator Nicoară, într-adevăr, s-a referit mai ales la partea economică, la eventuale pierderi financiare pe care le-ar aduce luarea acestor măsuri prin aprobarea acestei ordonanțe, care, de altfel, are ca obiectiv principal îmbunătățirea aspectului estetic și urbanistic al orașelor. Vedem cu toții că sunt panouri lăsate fără material de publicitate, firmele de publicitate sunt deosebit de agresive, vor să vină în centrele orașelor cu publicitate de dimensiuni mari, acoperind fațade. Noi avem exemple chiar lângă Hotelul București, unde este acoperit semaforul de un panou de publicitate, nu avem cum să vedem când e verde, când e roșu.

Prevederile din acest proiect de lege sunt, practic, minimale, sunt agreate de toți arhitecții-șefi. Sigur, partea economică, partea de afacere rămâne în pierdere, dar, din punct de vedere arhitectural, urbanistic, sunt niște prevederi de bun-simț, sunt minimale, ele vor trebui întregite, în funcție de specificul local al fiecărei localități, cu alte prevederi suplimentare. Cred că sunt absolut bine-venite.

De aceea, noi vom susține acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul senator Frâncu, vă rog. Microfonul 2.

Vă mulțumesc.

Vreau să fac precizarea că acest act normativ conține, într-adevăr, foarte multe lucruri bune, care, într-un fel, ar crea o viziunea integratoare asupra tuturor legilor și actelor normative care fac trimitere la publicitatea stradală, la modalitățile de rezolvare a problemelor urbanistice din localități. Deci, pe ansamblu, nu cred că s-ar opune cineva acestui act normativ.

Din păcate, pentru că din cauza unor probleme, să zicem așa, care nu au ținut strict de comisie, nu s-a putut finaliza discuția cu reprezentanții structurilor reprezentative, care ar fi putut să facă acest proiect de lege mai bun, au rămas o serie de chestiuni care, în acest moment, din punctul nostru de vedere, nu-și găsesc soluție, și una dintre problemele pe care vreau să le ridic este să întreb reprezentantul Guvernului: cum consideră că va găsi o soluție cu privire la prelungirea instrumentului cel mai important cu care se lucrează într-o primărie pe zona urbanismului și a amenajării teritoriului, respectiv PUG-ul?

Se dă voie să se prelungească, pe o perioadă de doi ani, posibilitatea să se realizeze acest plan urbanistic general, dar nu se spune absolut nimic despre ce se întâmplă dacă – după ce trece și termenul de prelungire care se acordă – primarul sau Consiliul local nu ia niciun fel de măsură, și atunci toate construcțiile se fac haotic, fără să aibă o bază legislativă corectă. Așteptam o soluție din partea Guvernului.

Aș dori să-mi spună Guvernul cum vede soluționarea acestei probleme.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnule ministru, vă rog. Microfonul 8.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Apreciez și mulțumesc colegilor senatori pentru preocuparea ca această lege – subliniez, proiectul de lege – să ajungă în practică într-o formă cât mai favorabilă, în primul rând, pentru valorificarea potențialului arhitectonic al României, sigur, și pentru a susține în continuare niște contracte în derulare, și aici vreau să-i răspund, în primul rând, domnului senator Nicoară. Conform art. 56 alin. (1), aceste contracte vor rămâne în vigoare până la 1 mai 2011. Într-adevăr, termenul este foarte scurt, dar vreau să fac precizarea că este termenul stabilit atunci când Guvernul a discutat pentru prima dată în ședință, respectiv în luna noiembrie.

Vă asigur, domnule senator, pentru că observația dumneavoastră este foarte corectă, că în dezbaterea din Camera decizională, Camera Deputaților, vom veni cu un termen, astfel încât să nu facem ca legea să devină operantă la foarte puțin timp după promulgarea ei. Observație foarte corectă!

În al doilea rând, pentru că domnul senator a invocat acel PUG, prevederile legate de acel PUG nu se regăsesc în acest proiect de lege, ci în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011 privind modificarea Legii nr. 350/2001, așa că vă rog să aveți convingerea că nu se vor crea probleme.

Vă mulțumesc.

Cât despre necesitate...

Mai succint, vă rog.

...cu o singură observație aș vrea să închei. Este o lege absolut necesară, și subliniez aici, fiindcă domnul senator Nicoară invoca neconsultarea asociațiilor de proprietari, întrucât lângă mine este domnul Bogdan Suditu, șeful Serviciului Urbanism din Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, vreau să vă confirm că au avut loc consultări și cu asociațiile de proprietari.

Vă asigur că și aici, și în Camera Deputaților vom căuta să găsim cele mai bune soluții ca această problemă să fie cât mai bine rezolvată.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Declar încheiate dezbaterile generale. Vot, peste 10 minute.

Trecem la punctul 14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 97 din Legea nr. 267/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Din partea inițiatorilor, există persoane prezente? Nu.

Din partea Guvernului, vă rog, doamna secretar de stat Alexe.

Vă rog.

**Doamna Irina Alexe** _– șeful Departamentului pentru relația cu Parlamentul din Ministerul Administrației și Internelor_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul susține adoptarea propunerii legislative, cu două observații de formulare, de corelare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul președinte al comisiei, vă rog. Microfonul 7.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Ne aflăm în fața unui raport comun – Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări – de respingere, adoptat cu majoritate de voturi. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Dezbateri generale? Domnul senator Țuțuianu, vă rog. Microfonul central.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este păcat că suntem la ora 12.25 și discutăm o propunere legislativă extrem de importantă.

De aceea, eu v-aș ruga să rețineți propunerea mea de a continua dezbaterea pe acest proiect. Discutăm de modalitatea de alegere a primarilor, și lucrul acesta este important pentru întreg mecanismul de alegeri din România.

Mai întâi de toate, să lămurim ce se dorește prin modificarea art. 97. Din textul propus de inițiatori, rezultă că este declarat primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate în primul tur de scrutin. Această modalitate de desemnare a primarului, după părerea mea, contravine însăși noțiunii de democrație, pentru că, atunci când discutăm de democrație, discutăm de voința unei majorități, iar majoritatea nu se poate realiza în această formulă, cel puțin pentru un număr important de primari. Ce se poate întâmpla? Se poate întâmpla ca la vot să fie prezenți, să spunem, jumătate din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale, iar cel care a obținut numărul cel mai mare de voturi să aibă 25% sau 30% din opțiunile exprimate, ceea ce înseamnă că vom avea primari aleși cu 15-20-25% din totalul populației cu drept de vot.

E greu de înțeles pentru unii dintre colegi, pe care-i văd că și comentează ce înseamnă democrație. Mai repet o dată, democrație înseamnă voința majorității. Este o chestiune care se învață la educația civică, dar probabil că nu s-a făcut prea multă, pe vremea aia, pe materie democratică.

Un lucru pe care vreau să-l comentez: care sunt argumentele inițiatorilor? Primul argument ar fi criza financiară, și în felul acela reducem cheltuielile.

Un alt argument ar fi un tratament egal între situația juridică a președintelui de consiliu județean, care este ales cu numărul cel mai mare de voturi din cele valabil exprimate, și primari.

Eu vin și combat cele două argumente și spun așa: reducerea cheltuielilor este una infimă, nesesizabilă, în condițiile în care cei care ies din primul tur astăzi sunt peste jumătate și ies cu majoritatea voturilor valabil exprimate. Acesta este un aspect.

Un alt aspect este legat de reducerea cheltuielilor. Sigur că este mai ieftină dictatura, pentru că nu avem nevoie să facem alegeri și poate că, încet, încet, unii ne vor propune să nu mai facem alegeri, ci să avem primari numiți..., după modelul sovietic _. (Discuții.)_

Un alt lucru pe care vreau să-l spun cu privire la aceste argumente este că tratament juridic egal ar putea să însemne și invers: să procedăm la alegerea președinților de consilii județene în două tururi de scrutin și președintele Consiliului județean să fie ales cu jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate la o competiție electorală.

Mergând acum la cine profită de legea asta, evident că, din acest punct de vedere, Partidul Social Democrat nu are o problemă.

PSD și, probabil, PDL vor avea cele mai multe avantaje. Pe de altă parte, sigur, profită și UDMR, fiindcă acolo unde el are 30-35% din populația din Ardeal, probabil că vor avea și primari.

Problema nu este că nu ar conveni PSD, ci problema de fond, stimați colegi, este să gândim un sistem de alegere a primarilor, a deputaților, a senatorilor, a președinților de consilii locale care să respecte normele democratice.

În al doilea rând, eu cred că trebuie să vedem modificarea legislației electorale în ansamblul ei și, dacă discutăm de modificarea legislației electorale, mi se pare ciudat, pe de o parte, că Guvernul a venit astăzi să susțină această propunere legislativă, iar, pe de altă parte, că Autoritatea Electorală Permanentă ne trimite în dezbatere la Birourile permanente un proiect de lege care are în vedere schimbarea întregului cadru legislativ privind alegerile.

De ce avem nevoie de revizuirea cadrului legislativ?

Eu vreau să ridic în fața dumneavoastră mai multe teme.

Vi se pare normal ca prefecții, la propunerea primarilor în funcție, să-i numească pe cei care sunt eligibili pentru funcția de președinte și vicepreședinte al birourilor electorale ale secțiilor de votare? Mie nu mi se pare corect.

Vi se pare normal să avem numai această listă, în condițiile în care judecătorii, potrivit ultimelor poziții pe care le-a luat Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, vor fi retrași din procesul electoral, pentru că dânșii spun că judecătorul trebuie să se ocupe de aplicarea legii, și nu de activități extrajudiciare? În aceste condiții, ce se va întâmpla? Vom avea o listă conform căreia sunt desemnați președinții și vicepreședinții birourilor electorale, care, evident, vor avea încărcătură politică maximă, și lucrul acesta s-a văzut la alegerile din 2008 și 2009, mai ales în 2009, la alegerea președintelui.

Al treilea element de discuție. Vi se pare normal ca indemnizația membrilor din birourile electorale ale secțiilor de votare să fie la dispoziția primarului din localitate? Nu cumva ar trebui să gândim ca oamenii aceștia să fie plătiți dintr-un

fond pus la dispoziția Autorității Electorale Permanente, pe care am putea să o considerăm, într-o logică normală de funcționare a statului, un organism independent?

Al patrulea element de discuție. Fenomenul cel mai grav: mita electorală. Alegerile din 2008 și 2009 au fost profund viciate de mita electorală generalizată. În județul Dâmbovița, între turul unu și turul doi de la alegerile prezidențiale, s-au dat câteva sute de mii de pungi cu zahăr, ulei, pulpe de pui, nu de către noi, ăștia din opoziție, că suntem săraci...

, ci de către cei care se află la putere, repet, cei care se află la putere.

Ați viciat masiv votul, și vin și vă întreb, domnule senator Dumitru, de unde ați avut la PDL 1,5 milioane de euro ca să dați cadouri electorale?

Nu cumva ar trebui să modificăm legea și să eliminăm mita electorală, tăind, practic, din lege orice text care permite să dai ceva unui om, în afară de un pliant?

Al cincilea element de discuție. Votul cetățenilor din străinătate – comentat și într-o altă propunere legislativă cu care același grup, PDL, a venit astăzi aici – și votul prin corespondență.

Cum am putea noi să admitem că este normal să voteze cineva prin corespondență, trimițându-i două buletine de vot, în ideea că poate greșește vreunul?

Cum am putea noi să admitem votul prin corespondență, în condițiile în care nu avem un mecanism prin care cel care a votat prin corespondență să fie verificat dacă nu a votat la o secție consulară sau dacă nu a votat la secția de vot de la domiciliul din țară?

Toate aceste exemple, cred eu, sunt menite să arate, pentru cei care au dorința de a pune lucrurile corect la punct, necesitatea abordării în integralitate a legislației electorale, și nu așa, pe bucățele, care să favorizeze un competitor politic sau altul, iar o lege electorală bună sunt convins că poate rezulta dintr-o discuție făcută serios între partidele politice parlamentare, dacă doriți să avem democrație adevărată și, într-adevăr, alegeri libere și corecte.

În condițiile de astăzi, tare îmi este teamă că, prin diverse asemenea propuneri, Partidul Democrat Liberal încearcă un singur lucru: să mai fure câte ceva la votul din anul 2012 și următoarele.

Vă mulțumesc mult pentru atenție.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Orest Onofrei, vă rog.

## **Domnul Orest Onofrei:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur că avem în față un proiect de lege care, vrem, nu vrem, suscită foarte mare interes și dezbatere. Colegul nostru care a vorbit înainte spunea că Partidul Social Democrat nu are nicio problemă cu această lege. Or, tocmai ei au o problemă, pentru că, din susținătorii unui asemenea act normativ, s-au transformat în cei care îl resping.

Sigur că, din rațiuni politice și de alianțe electorale, sau cum vreți, e posibil și normal – și nu e de condamnat acest lucru –, dar să aduci argumente că Partidul Democrat Liberal susține un proiect de lege, pe care și Partidul Social Democrat l-a susținut, și anume că noi îl susținem pentru că vrem să furăm alegerile, iar dânșii îl resping acum pentru că și-au dat seama că nu vor să furăm alegerile, mi se pare destul de pueril un asemenea punct de vedere.

Pe de altă parte, să invoci probleme de democrație atunci când un asemenea proiect este luat în dezbatere, la fel, mi se pare că nu are susținere în ceea ce se întâmplă în lumea democratică, din care și noi dorim să facem parte.

Vreau să vă spun că în Uniunea Europeană, pe care mereu o invocăm, nu există acquis comunitar pe administrație, adică administrația este organizată fără să existe o regulă generală sau chiar obligatorie în Uniunea Europeană. De asemenea, sistemele de vot, care sunt de la câștigătorul ia tot, până la vot proporțional, vot de listă, vot de listă națională și așa mai departe, toate sunt prezente în lumea absolut democratică și nimeni nu pretinde că încalcă vreo regulă a democrației nici în America, nici în Anglia, nici în Franța și așa mai departe.

De aceea, eu cred că, mai degrabă, avem în față poziții politice care sunt de înțeles și nu cred că este corect să aducem ca argumentație tot felul de lucruri, care nu susțin nici democrația, nici antidemocrația și așa mai departe.

Așa că faptul că cineva, din rațiuni politice lesne de înțeles, și-a schimbat opțiunea – și este dreptul dânșilor să o facă – nu înseamnă că cei care susțin în continuare propunerea legislativă, împreună cu cei care au susținut-o înainte, nu ar avea dreptate.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu.

Înainte de a-i da cuvântul domnului senator Ghișe, vă anunț că s-au mai înscris la cuvânt domnii senatori Günthner Tiberiu, Daniel Savu, Adrian Țuțuianu.

Este ora 12.40...

Mai doresc să intervină domnul senator Puiu Hașotti și domnul senator Marius Gerard Necula.

În aceste condiții, aș vrea ca...

Pe procedură?

Vă rog.

Sper să spuneți ce aș fi dorit și eu să comunic Senatului.

Cred că da.

Aș vrea să consultați plenul dacă respectă ce am votat mai înainte – de la ora 12.30, vot final...

Asta aș fi vrut să...

...și un subiect atât de important să fie continuat luni.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Eu aș fi vrut să propun plenului, după intervenția domnului senator Ghișe, să continuăm dezbaterile pe acest proiect de lege luni, 11 aprilie 2011, de la ora 16.00, urmând ca acum să

dăm voturi, până la ora 13.00, pe ce s-a discutat astăzi.

Nu... Nu... Lăsați... I-am dat cuvântul. Nu se poate.

Domnule senator Ghișe, vă rog, dacă se poate, nu foarte lung.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

În foarte puține cuvinte, doresc doar să sensibilizez asupra subiectului în sensul următor: experiența ne-a demonstrat că, de câte ori o putere politică promovează un sistem de alegeri pe care, conjunctural, îl găsește favorabil sau oportun, ulterior, foarte multă lume este nemulțumită, inclusiv cei care au inițiat și, la momentul potrivit, au reușit să impună un astfel de sistem.

Cuvântul meu către dumneavoastră este de a reflecta – și este foarte bine că se amână decizia – asupra următoarei idei: totdeauna când s-au realizat acorduri politice putere– opoziție pe anumite tipuri de politici sau pe generarea unor anumite sisteme, lucrurile au decurs mai bine. Evident că acum, ținând cont de un raport de forțe – 56% susținătorii Guvernului din cadrul coaliției, respectiv 44% opoziția –, acest raport de forțe va face să se impună, probabil, propunerea legislativă.

Problema de fond este însă alta. În mandatul trecut, cu răspunderile politice de rigoare și cu discuții pe care le-am avut cu colegii, s-a făcut o mare greșeală. S-a generat, prin sistemul de alegeri, un mecanism neconstituțional prin care președinții de consiliu județean se aleg uninominal ca autorități executive în cadrul administrației județene, după care se alătură deliberativului, pe care îl și conduc. Adică, un pic de dictatură județeană. Cu alte cuvinte, premierul ar fi, în același timp, și președintele Parlamentului. Cred că ne dăm seama de aberația situației, prin care, practic, se înfrânge principiul fundamental al separației puterilor.

Așadar, față de tema de acum în legătură cu alegerea unor autorități locale, merită să reflectăm foarte profund, în sensul că bine ar fi să fie un acord politic al partidelor parlamentare pentru generarea sistemului electoral la viitoarele alegeri locale și, poate, cele parlamentare, pentru că victoria pe termen scurt și bucuria – ca să nu spun iluzia – impunerii unui sistem care azi crezi că te favorizează, mâine se întoarce împotriva ta.

E bine să înțelegem faptul că o putere este trecătoare, și spunea cineva foarte frumos odată că, atunci când ești la putere, e bine să-ți creezi legile cu care să poți să funcționezi confortabil când vei ajunge în opoziție, pentru că, așa cum au demonstrat ultimii 20 de ani, roata istoriei politice și a raporturilor de forțe se învârtește.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu, domnule senator.

Propun plenului Senatului să continuăm dezbaterile pe Propunerea legislativă pentru modificarea art. 97 din Legea nr. 267/2004 luni, 11 aprilie 2011, de la ora 16.00.

I-aș ruga pe liderii de grup să convoace în sală toți colegii. Intrăm pe procedură de vot.

Sunt câteva legi organice, unele care au termen de adoptare tacită chiar mâine. Aș vrea, dacă este posibil, să putem vota și Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, să nu aibă legi trecute prin adoptare tacită.

Punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, COM (2011) 32 final.

Este un proiect de hotărâre care are caracter de lege ordinară. Se aprobă cu votul majorității senatorilor prezenți.

Punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Raportul comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este primă Cameră sesizată.

Stimați colegi,

Listă, vă rugăm!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Listă pentru liderii de grupuri.

Cu 49 de voturi pentru, 26 de abțineri... Nu...

O să repetăm votul.

Punctul 10 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2011 privind abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Aduc aminte Senatului că s-a solicitat vot separat pentru proiectul de lege și pentru amendament.

Vă aduc aminte, de asemenea, că raportul suplimentar al comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, Senatul este primă Cameră sesizată.

Domnul senator Günthner, pe procedură, bănuiesc.

## Domnule președinte,

Vreau să vă atrag atenția că nu putem vota separat pe amendamente, pentru că un singur amendament este introdus de comisie, celălalt este în corpul legii. Cel care se referă la culpabilitatea avocaților este în corpul legii. Deci, dacă respingem corpul legii, nu putem...

Se respinge automat și amendamentul, așa este.

Nu putem rămâne cu celălalt amendament. Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Raportul suplimentar al comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Supun...

Pe procedură, domnul senator Frunda.

Dăm o dovadă a faptului că Uniunea Democrată Maghiară din România este, într-adevăr, democrată, pentru că văd cu totul altfel lucrurile decât distinsul senator Günthner.

Într-adevăr, este un articol unic, dar articolul unic are acceptate două amendamente pe două articole diferite, și anume art. 20 și art. 38.

Cum poziția poate fi diferită pe cele două articole – unul să rămână în viață, altul să fie abrogat –, v-am solicitat și vă rog să supuneți plenului Senatului ca cele două articole, respectiv art. 20 și art. 38, amendate de comisie, să fie votate separat.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule senator Günthner, sper să fie ultima intervenție.

## **Domnul Günthner Tiberiu:**

## Domnule președinte,

Cred că stimatului nostru coleg nu i-au ajuns trei zile ca să înțeleagă cum este, de fapt, legea...

Vă rog, vă rog...

Prin inițiativa legislativă se propune abrogarea unui articol din lege...

Stimați colegi, vă rog să păstrați liniștea în sală. Domnule senator Günthner, vă rog.

Deci prin inițiativa Guvernului se propune abrogarea unui articol, iar prin amendamentul propus de comisie s-a mai adăugat un articol, care urmează să fie abrogat, dar nu sunt amândouă amendamente.

Unul singur este amendament. Celălalt este în corpul inițiativei respective.

Deci nu cred că putem... Ori respingem inițiativa... Nu poate să rămână numai amendamentul adăugat de comisie. Nu putem aproba...

Deci respingem ordonanța, că e vorba de ordonanță. Domnule senator Titus Corlățean, vă rog, sper să fie ultima intervenție pe procedură, să putem finaliza actele normative de astăzi până la ora 13.00.

Vă rog, microfonul 4.

Pe procedură, domnule președinte de ședință.

Eu m-am întors de la Budapesta și constat la București că politica FIDESZ, de divizare a electoratului maghiar din România și a reprezentanților săi, produce deja rezultate și mai că eram tentat să cer liderului Grupului parlamentar al PSD să propună o pauză de consultări, pentru ca UDMR-ul să se clarifice.

Mergem cum ați spus dumneavoastră, domnule președinte.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc frumos. Vă atrag atenția că este vorba de o ordonanță a Guvernului și are caracter de lege organică.

Senatul este primă Cameră sesizată.

Listă!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Cu 49 de voturi pentru, 55 de voturi împotrivă și 4 abțineri, raportul comisiei nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Proiectul de lege are ca termen de adoptare tacită data de 7 aprilie 2011.

La punctul 11 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2011 pentru reorganizarea unor instituții aflate în subordinea

Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, precum și pentru reducerea unor cheltuieli.

Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Supun atenției și votului dumneavoastră raportul comisiei și proiectul de lege.

La punctul 12 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului „Schi în România”.

Raportul suplimentar al comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Supun atenției și votului dumneavoastră propunerea legislativă.

La punctul 13 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Supun atenției și votului dumneavoastră raportul comisiei și proiectul de lege.

În final – mai sunt 3 minute până la ora 13.00 –, vă reamintesc că la punctul 14 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea art. 97 din Legea nr. 267/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale și, în condițiile în care avem 10 înscrieri la cuvânt astăzi, am decis să continuăm dezbaterile în ședința de luni, 11 aprilie 2011, la ora 16.00.

Declar încheiată ședința Senatului de astăzi, 6 aprilie 2011.

Vă mulțumesc.

Vă doresc o zi frumoasă!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590342]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 38/15.IV.2011 conține 40 de pagini.**

Prețul: 12,00 lei