Nicolae Moga

Declarația politică este intitulată „Angajarea răspunderii Guvernului – un tangou fără partener”.

Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe semnătura prezidențială prin promulgarea ultimului act normativ trecut prin angajarea răspunderii Guvernului – și mă refer la Codul muncii –, că Executivul are pe țeavă un alt glonț, care riscă să transforme cu adevărat mașinăria de vot din Parlament într-un act sinucigaș, dar numai după un masacru în masă, victimele fiind, de data aceasta, profesorii.

Guvernul intenționează să promoveze în Parlament un proiect de act normativ care să plafoneze majorarea salariilor pentru profesori, de așa natură încât drepturile salariale câștigate de unii dintre ei în instanță să nu poată fi acordate.

Practic, se dorește un șah mat la justiție, în total dispreț față de valorile statului de drept.

Executivul a luat în discuție joi actul normativ privind salarizarea din educație, iar proiectul își va urma calea aparent legală, adică va fi trimis CES-ului și abia apoi, susține premierul, se va decide forma de promovare. De fapt, interesul brusc al șefului Executivului pentru salariile profesorilor nu își are originea în restabilirea unui echilibru, distrus de diferențele dintre salariile unora, care și-au câștigat drepturile în instanță, și ale altora, care nu și-au cerut încă acest drept.

„Astăzi, România nu își poate permite să plătească majorarea salariilor profesorilor cu 50%. În consecință, în momentul de față, în România, din cauza practicilor judiciare neuniforme, există profesori cu salarii majorate cu 50% și unii cu salarii nemajorate cu 50%.”, se lamentează premierul, erijându-se în apărător al celor din urmă.

Procedeul angajării răspunderii a devenit mai mult decât o formă fără fond în era Guvernului Boc. Găselniță facilă a unor minți plafonate politic, metoda este legală, dar prin repetare, împinsă la absurd, a condus la demonetizarea unui act serios, care ar fi trebuit să fie folosit ca ultim argument, după epuizarea tuturor „armelor” legislative în lupta cu ideile și propunerile noastre, ale celor din opoziție. Mai mult decât atât, este un act contraproductiv, cu efect de bumerang chiar și pentru cel care îl folosește, după cum spuneam.

Desigur, nu mă îngrijorează acum tocmai soarta celor care au instrumentat adâncirea unei recesiuni economice fără precedent, prin iresponsabilitatea deciziilor și a strategiilor falimentare. Atacul acesta disperat la bugetul de restriște al dascălilor mi se pare însă de un cinism fără margini, mai ales că PDL a votat în Parlament majorarea salariilor profesorilor cu 50% înainte de alegerile din 2008 și legea a și fost promulgată de președintele Băsescu.

Îi sfătuiesc pe guvernanții noștri să nu își ducă planul până la capăt, pentru că, de data aceasta, am iniția o moțiune de cenzură care în mod sigur nu va avea soarta celor de dinaintea lor.