Liviu Marian Pop

Declarația politică este intitulată „Aroganță caragialească”.

După modelul „la plăcinte înainte...”, argații Guvernului Boc caută acum, prin orice mijloace, să atragă capital politic și electoral, depășind limita bunului-simț și asumându-și merite ce nu li se cuvin.

Nu e nimic nou, lumea politică a fost martoră de-a lungul istoriei la multă impostură, dar asta nu înseamnă că nu trebuie amendată atunci când își face simțită prezența.

Așa cum, probabil, știți, a fost votat proiectul de lege care face dreptate cadrelor didactice, proiect al cărui inițiator sunt și care are ca obiect de reglementare plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008 – 13 mai 2011.

Culmea este că, astăzi, chiar cei care în aceeași perioadă au umilit cadrele didactice, „onorabilii” care au susținut nedreptățile, discriminările și debandada din salarizarea unor categorii socioprofesionale, sub umbrela mitului austerității, care au tăiat fără milă pensii și salarii, se laudă cu această lege...

Doamna deputat Raluca Turcan a prins glas și, foarte senină, ne spunea deunăzi că portocaliii PNL-iști au susținut fără echivoc această propunere legislativă și că acum „cadrele didactice au o bază legală care le oferă siguranța că vor putea beneficia de restanțele salariale în perioada următoare”.

Puțintică onoare aveți, stimabililor? Fiindcă, dincolo de atitudinea caragialească a situației, tocmai dumneavoastră vă permiteți să vorbiți despre eliminarea discriminărilor în sistem, despre legalitate, când ați fost părtași la multe ilegalități la vremea respectivă? Dacă memoria vă joacă feste, vă reamintesc faptul că Guvernul Boc a fost cel care a amânat termenele și a modificat modul în care cadrele didactice urmau să beneficieze de drepturile care li se cuveneau.

Spre deosebire de tandemul Boc–Băsescu, pentru Guvernul PSD, pentru parlamentarii social-democrați, cadrele didactice au fost și vor reprezenta mereu o prioritate, o mândrie și o responsabilitate.

Vă reamintesc, de asemenea, că singurul care a restituit drepturile salariale și a reîntregit salariile bugetarilor a fost Guvernul Ponta, astfel încât veniturile au revenit la nivelul de dinaintea tăierilor de 25% executate de guvernarea Băsescu–Udrea–Boc în 2010.

Asta nu e o laudă, nu e goană după capital electoral, este recunoașterea unor merite, restabilirea unui adevăr, reabilitarea unei erori. Este pur bun-simț până la urmă, unul care trebuie, la rândul său, reintegrat în politică, mai ales în rândul celor care ne dovedesc cu fiecare ocazie că l-au pierdut de mult și că nu sunt semne să-l mai regăsească.

Vă mulțumesc.