Gheorghe Pop

Declarația politică este intitulată „Avanpremieră la ziua de 1 Mai”.

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

Peste câteva zile vom sărbători, la fel ca în fiecare an pe data de 1 Mai, Ziua Mondială a Muncii și a celor ce muncesc! În această zi, majoritatea celor ce muncesc sunt liberi de orice îndatorire de a lucra, fiind îndemnați a se bucura de acest prilej unic în an, când au loc manifestații de toate felurile, care celebrează faptul că încă mai există oameni capabili și în măsură să muncească pentru a dezvolta și a duce spre progres societatea în care trăim.

Mă întreb, având în vedere situația actuală, dacă pe data de 1 Mai cei ce muncesc se vor bucura într-adevăr de acea zi. 1 Mai cade anul acesta într-o zi de duminică, zi care oricum este liberă. Ce să facem, este o coincidență! Poate marea majoritate va ieși cu familia la iarbă verde, la un grătar, însă vor trata ziua de 1 Mai doar ca pe o simplă zi liberă, întrucât munca pe care o fac ei în ziua de azi este pentru ei o povară și o obligație, mai degrabă, decât o mândrie pentru faptul că se construiește și se dezvoltă o societate prin ei.

Pentru mulți români care muncesc, munca a devenit doar o veritabilă cale înspre supraviețuire, nicidecum un act de mândrie, întrucât actuala putere din România este cea răspunzătoare și, în același timp, generatoare a unei astfel de situații. Măsurile guvernării portocalii, exprimate mai ales prin Legea salarizării, Codul muncii și Codul dialogului social, nu fac decât să ducă actuala clasă muncitoare spre o nouă eră sclavagistă, în care munca este văzută ca o obligație, și nu ca un drept, limitele și condițiile de muncă sunt după bunul-plac al angajatorului, care deja nu mai vede angajatul precum un partener, ci precum o posesiune.

Acestea fiind spuse, putem concluziona faptul că sensul muncii se denaturează, iar munca nu mai este tratată ca un scop în sine, ci ca un mod de a face rău mai degrabă muncitorilor. Actualii guvernanți lasă orice eveniment fără lipsă de entuziasm, fără bucuria momentului, fără capacitatea de comprehensiune a sensului muncii, aspecte care vor duce în timp la crearea unui fenomen prin care

populația muncitoare va spune la un moment dat, precum minerii lui Miron Cozma: „Noi muncim, nu gândim!” Vă mulțumesc.