Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Băieții de la Grivco și-au pierdut busola: grevă, protest sau boicot?!”.

În timp ce țara zăcea sub nămeți, opoziția se juca sub plapumă de-a campania electorală. De altceva nici n-ar fi fost capabili parlamentarii USL, acești vajnici politruci cu vederi de stânga și averi de dreapta, care n-aveau nicio greață că iarna aspră blocase o jumătate de țară. S-or fi gândit că necazul a venit numai peste majoritatea populației, care a votat cu PDL-ul, că de-aia este cod portocaliu, și în cazul acesta... nu-i niciun bai.

În acele zile de iarnă cumplită, de calamitate naturală, în loc să-și conjuge eforturile cu autoritățile policrome pentru ajutorarea sinistraților, liderii dumnealor erau satisfăcuți că au reușit să se prezinte cu promptitudine la ordinul șefului comun de la Grivco, precum cei trei iezi cucuieți. Chemarea domnului Voiculescu a fost mai importantă decât chemarea patriei comune aflate la grea încercare. Populația care i-a votat pe useleii de azi le-o fi cerut să-i reprezinte numai dacă ajung la putere. Dacă nu..., nu. Nu știm dacă votanții, pe care noi îi prețuim în egală măsură, fiindu-ne compatrioți, le-au cerut să mai pună degețelele pe banul public fără să vină la muncă.

Le amintim stimabililor, cu acest prilej, că electoratul nu i-a trimis de-a valma în Parlament. Pe cei de dreapta i-au votat oamenii cu convingeri de dreapta, iar pe stângaci..., viceversa. Ne mai amintim asta? Sau nu mai contează? Consideră Luminățiile Lor că mai au legitimitate ca parlamentari? Mai bine zis, pe cine ar reprezenta, dacă ar veni la muncă?

Preocupat de o asemenea stare de lucruri, șeful statului i-a invitat pe toți liderii politici la consultări. Prima reacție transmisă de opoziție prin mass-media către Președinție a fost aceea că Domniile Lor s-ar cam... codi să vină la întâlnire. Grivco le este mai aproape de suflet decât Palatul Cotroceni. Temele declarate ale consultărilor la care au fost invitați erau clar enunțate, privind fără echivoc problemele țării: perspectivele ratificării de către România a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și convergența în Uniunea Economică și Monetară, dialogul dintre partidele politice și funcționarea Parlamentului României.

Dar cum era să se prezinte la mediere discipolul domnului Iliescu, câtă vreme el nu recunoaște instituția prezidențială, afirmând, nu de mult, la „Antena 3” (unde altundeva?) că nu vrea să pună „semnul egalității între Traian Băsescu și Președintele României”. „El nu este Președintele României. Este președintele unui grup mafiot”, mai zicea maestrul Victoraș. Vasăzică, insul se șterge undeva cu voturile a peste 5 milioane de români, care l-au ales, prin vot direct, pe președintele în exercițiu. Numai în tărtăcuța „cârlanului mic” putea cloci ideea că șeful statului nu reprezintă România, ci un grup de peste 5 milioane de... mafioți. El e convins și acum că numai tovarășul Ion Iliescu merită să fie președintele țării. Bravos, dom’ prezident socialist! Ai fi mare dacă n-ai fi atât de mic... Mai ziceai deunăzi că „viitorul României este în UE”, iar „beneficiile aderării noastre la UE sunt evidente”. Păi atunci de ce obstrucționați ratificarea tratatului despre care facem vorbire? Așa e că nu știți?