Stenogramă plen

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator.

Domnule președinte,

Cu riscul de a indispune, voi reitera tema dialogului ca soluție la încrâncenare și negare.

Formarea unui nou Guvern, pe fondul unor tensiuni politice accentuate și al unor revendicări sociale generate de măsurile de austeritate deloc populare, dar provocate de o criză economică galopantă, agresivă și imprevizibilă, a avut ca suport logic și strategic evitarea unor derapaje de natură să agraveze și mai mult climatul social și politic și să compromită eforturi și sacrificii făcute de milioane de cetățeni.

Dacă recapitulăm evenimentele din ultimii trei-patru ani de zile, vom constata că aproape nicăieri în lume, nici măcar în țările cu un potențial economic ridicat și solide instituții democratice, nu au putut fi identificate soluții miracol.

Aproape peste tot guvernele au fost vehement contestate, actorii politici s-au poziționat încruntați pe poziții radicale, iar cetățeanul/cetățenii au resimțit gustul amar al derutei sociale și al insecurității personale.

Nici marii decidenți politici, nici marii analiști economici, nici instituțiile regionale în laboratoarele cărora se gândesc strategiile economico-financiare nu au oferit predicții și soluții unanim acceptate, dovezi și exemple clare că omenirea însăși se află într-un moment de răscruce.

Filozofia consumistă din ultimele decenii și-a trădat limitele. Indicatorii macroeconomici precum deficitul bugetar, rata șomajului, rata inflației și așa mai departe au plesnit ca un bici.

Ceea ce până ieri era canon al dezvoltării astăzi este văzut drept cauza crizei și, în consecință, paradigmele existenței pentru un viitor dezirabil se cer regândite.

Doamnelor și domnilor,

Remanierea guvernamentală, formarea unui nou Guvern țin de practica democratică. Regretele durează mai puțin sau deloc. Împrejurările economice, confruntările politice, presiunile sociale, contextele globale pretind soluții noi și oameni noi la probleme nerezolvate.

Exemplele din Spania, Italia, Grecia, Irlanda sunt relevante. N-au fost schimbări neapărat de natură ideologică, ci, mai degrabă, schimbarea, ca act în sine, a fost văzută ca soluție. O astfel de experiență a cunoscut și România la alegerile din 1996. Există anumite similitudini de natură economică și politică cu ceea ce s-a întâmplat atunci, dar statutul nostru de țară este astăzi cu totul altul.

Nu îmi propun să fac evaluări privind performanțele guvernelor conduse de Emil Boc. Cu siguranță, când patimile se vor potoli, când zgomotul și furia incontrolabile vor lăsa loc analizei nepărtinitoare, se va conchide că în acești ani nu au lipsit nici curajul, nici competența, nici responsabilitatea în gestiunea problemelor economice și administrative ale țării, desigur, și cu inerente erori de apreciere și soluții.

Să-ți propui reforme instituționale, să reformezi statul și anumite tipuri de mentalități în perioadă de criză sunt acte de curaj. Să propui sacrificii populației este, din punct de vedere politic, uneori, un eșec asumat.

Desigur, șochează maniera diferită în care aceste măsuri au fost percepute în România de opoziția politică și de o bună parte a populației, în raport cu aprecierile, în general, pertinente și favorabile la nivelul instituțiilor financiare și europene. Se vorbește de autoritarism și de deficit de democrație, de criză parlamentară, de lipsa dialogului politic. Fiecare tinde să-și legitimeze propriul adevăr, propria viziune, adică ne place nefiresc de mult încremenirea în propriul proiect, cum ar observa Gabriel Liiceanu. Soluția însă se găsește în rețete simple: mai mult respect între noi înșine, să nu ne infatuăm în convingerea că deținem monopolul adevărului, mai puțină încrâncenare și mai multă conlucrare pentru lucrul bine făcut, mai puțină patimă și mai multă pasiune, din respect pentru noi înșine și pentru cetățenii acestei țări.

Iată de ce teza domnului prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu, din discursul de învestitură rostit în Parlament în 9 februarie anul curent, potrivit căreia dorește să reabiliteze și să restaureze dialogul politic și civic dintre guvernanți și guvernați, dintre politicieni și cetățeni, o consider veriga lipsă și liantul necesar pentru a depăși nu numai criza economică, ci și pe cea morală și de valori sociale și politice din societatea românească. Un guvern care îmbină experiența validată a unor miniștri cu elanul unor oameni tineri merită răbdare și respect. Dialogul este iremediabil compromis dacă rămânem prizonieri în logica negației, cultivând un narcisism retoric și demagogic.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Iată că, în ciuda celor spuse de colegii parlamentari care reprezintă puterea, senatorii din opoziție vin la lucrările Parlamentului, susțin declarații politice, adresează întrebări și interpelări Guvernului și, evident, merg în teritoriu, în colegiile pe care le reprezintă, și dialoghează cu cetățeanul.

O dovadă vie este faptul că astăzi, până acum, doi colegi din Partidul Național Liberal susțin declarații politice și vom căuta tot timpul să fim activi, să ne susținem legile în comisii și să facem în așa fel încât, după putința noastră, să respectăm Parlamentul.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Guvernul Ungureanu, fără mandat din partea românilor”.

Sunt semne din ce în ce mai clare că „iarna nemulțumirii noastre”, iarna democrației, ne va troieni mult timp de aici înainte. Deși avem un guvern nou, acesta nu are sprijinul populației. Românii nu își mai doresc un cabinet care să reprezinte doar o emanație a voinței președintelui Băsescu, o replică, la fel de obedientă, a puterii executive care a părăsit Palatul Victoria în huiduielile demonstranților.

Această așa-zisă schimbare, făcută în dosul nămeților de zăpadă, atunci când glasul străzii își pierduse din vigoare din cauza asprimii gerului, are rolul de a tempera fermitatea cu care românii își doresc o schimbare de substanță a orânduirii politice.

În al doilea rând, președintele urmărește transmiterea unui fals mesaj de schimbare agențiilor de presă și opiniei publice occidentale, din partea cărora începusem să recepționăm critici din ce în ce mai dure.

Însă cum dorește să pună în operă domnul Băsescu acest simulacru al tranziției către o fază nouă, care se vrea desprinsă din păcatele trecutului? Rezecând un personaj dintr-un mediu care nu are nicio legătură cu politica, dar nici cu economia, și transplantându-l pe post de prim-ministru într-un mediu eminamente politico-economic.

Și care este mesajul pe care Guvernul proaspăt uns la Cotroceni îl transmite românilor apăsați de nevoi, agasați de politica bezmetică a Cabinetului Boc, a căror viață este amenințată zi de zi de vitregiile vremii și ale vremurilor? Că sunt leneși, incapabili să se descurce singuri în situații-limită, nepăsători și lipsiți de reacție în fața eforturilor autorităților de a-i ajuta, de a-i scoate la liman.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Pereș, Grupul parlamentar al PDL.

## **Domnul Alexandru Pereș:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a da citire declarației politice de astăzi, pe care vreau s-o susțin, permiteți-mi totuși să fac două remarci.

În primul rând, și eu apreciez gestul făcut de doi colegi din Partidul Național Liberal, care, pentru o anumită perioadă și într-o secțiune a ordinii de zi de astăzi a Senatului, au venit și au prezentat două declarații politice. Este un pas mic, dar să sperăm că acest lucru se va amplifica și ne vom putea reuni din nou, aici, așa cum lucram nu cu mult timp în urmă, dezbăteam legi și, sigur, hotăram, într-o anumită măsură, progresul țării.

Pe de altă parte, mi-aș permite să continui puțin disertația făcută aici de domnul senator Ioan Ghișe privind respectarea Regulamentului Senatului și, inclusiv, a modului de desfășurare a ședințelor noastre. Nu mi-a convenit, bineînțeles, admonestarea, oarecum verbală, a colegului nostru Păran.

Pe de altă parte, sigur, i-aș aduce aminte domnului senator, onorabilul senator Ioan Ghișe, faptul că, nu cu mult timp în urmă, când un alt președinte al Senatului călca în picioare regulamentul, nu l-am auzit luând atitudine față de acest lucru. Atunci, Partidul Democrat Liberal, pe căi parlamentare și regulamentare, a încercat să repare ceea ce s-a greșit. N-am văzut nici în acel moment o mână întinsă din partea domnului senator Ioan Ghișe pentru a regla activitatea noastră în Senat. Sigur, de aici, de la microfonul Senatului, putem să spunem multe, să acuzăm pe unii și pe alții, dar, sigur, sunt și momente când uităm perioade din trecut care ne sunt defavorabile.

Dar aș reveni, domnule președinte, la declarația politică pe care aș dori s-o susțin și îmi cer scuze pentru această mică introducere.

## Domnule președinte,

## Onorat Senat,

Învestirea noului Guvern condus de Mihai Răzvan Ungureanu demonstrează fără echivoc că România este în continuare guvernată, în ciuda eforturilor opoziției de a folosi în scop electoral și propagandistic demonstrațiile din țară. Mai mult, rapiditatea cu care Partidul Democrat Liberal a acționat în aceste zile pentru formarea și impunerea noului Executiv denotă preocuparea și responsabilitatea principalului partid al puterii de a asigura continuarea bunei cârmuiri a țării, precum și o schimbare esențială de abordare politică.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș, Grupul parlamentar al PSD.

Vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În numele Grupului parlamentar al PSD, voi da citire următoarei declarații politice: „România are dreptul la un guvern legitim și avizat”.

Față de starea de dependență și sărăcie în care au fost aduși românii de guvernarea PDL-istă, în raport cu prevederea constituțională a dreptului la un trai decent, noi, partidele de opoziție, nu dorim ca noul Guvern să fie continuatorul Guvernului anterior, „guvernul antipopor”.

Din păcate, trecerea prin comisiile de specialitate a membrilor Cabinetului s-a făcut unilateral, încălcând de la început principiul democratic al consultărilor cu societatea civilă și forțele opozante. Pentru opoziție, problema fundamentală constă în răspunsul actualei puteri la indignarea crescândă a societății față de derapajele de la democrație. Și aceste avertizări au primit un prim răspuns – propunerea dialogului formal.

Față de aceste considerente, continuăm să susținem că singura soluție viabilă este realizarea alegerilor anticipate, pentru a se da reprezentativitate Parlamentului. Se impune și o reevaluare a poziției UDMR, care a preferat să rămână în echipa guvernamentală, dar care declară că... „numai cu condiția realizării unui protocol în scris cu puterea, în care să se precizeze clar adoptarea condițiilor proprii”.

În reuniunea CEx al PSD s-a decis oficial, în unanimitate, neparticiparea la votul de învestitură a Guvernului Ungureanu, apelându-se la soluția contestării acestuia la Curtea Constituțională, din cauza procedurii vicioase a audierilor în comisiile parlamentare a noilor miniștri.

Totuși, în limita perceptelor democratice, PSD, prin liderul său Victor Ponta, a prezentat în fața plenului reunit cele 15 puncte programatice ale USL asupra cărora noul Guvern va trebui să-și focalizeze preocupările. În caz contrar, este posibil ca și acest Guvern „să ia calea bocului”.

Cele 15 puncte conțin, în esență, probleme sociale de substanță. Acestea se referă la dezbaterea Tratatului de guvernanță bugetară și fiscală și a ACTA, susținerea pentru Schengen și MCV, în plus, combaterea „politizării și corupției promovate de PDL”, lupta împotriva corupției, care trebuie continuată, inclusiv cu un control mai riguros al achizițiilor publice, depolitizarea structurilor deconcentrate, respingerea proiectului privind dreptul de a candida al funcționarilor publici, revenirea salariilor și pensiilor la nivelul de dinainte de tăieri, respectiv asumarea unui nivel de deficit de 3% și a unei legi a responsabilității fiscale. Alte puncte enumerate între cele 15 de președintele PSD au vizat: transparența și controlul pe Fondul de rezervă al primului-ministru, anchete și control privind „băieții deștepți din energie”, adoptarea unei atitudini în privința proiectului de la Roșia Montană, cu evaluarea corectă pe trei zone: respect pentru mediu, protejarea interesului național și combaterea corupției politice.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Petre Nicoară – Grupul parlamentar al PNL.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul „ACTA – în dezbatere publică”.

Este imposibil să nu fi auzit, în ultima perioadă, despre Acordul comercial de combatere a contrafacerii, semnat și de România. Povestea acestuia este complicată și cu multe necunoscute, iar modul în care am aflat despre faptul că suntem printre țările semnatare este cel puțin ciudat.

Apreciez modul extraordinar în care s-a mobilizat societatea civilă, în online și în stradă, ridicând cu adevărat problema respectării drepturilor omului, ceea ce nu a reprezentat un impediment, din păcate, pentru Guvernul României, care a semnat acest tratat fără niciun fel de consultare, nici la nivelul partidelor politice, nici la nivelul societății civile.

În aceste condiții, am preluat noi, opoziția, statutul de moderator și am inițiat dezbateri pe această temă atât de sensibilă. Vorbim despre o lipsă de echilibru între apărarea dreptului de proprietate intelectuală și dreptul la intimitate și viață privată. Tocmai de aceea este nevoie imperioasă de astfel de întâlniri între decidenți, reprezentanți ai mediului online, ONG-uri de profil și alte instituții, care-și pot aduce contribuția la găsirea unor soluții viabile în legătură cu produsele contrafăcute. Este un pericol grav acela în care putem cădea în numele unei cauze nobile.

Toate acestea și nu numai stau la baza deciziei mele de a organiza, zilele acestea, la Cluj-Napoca, un oraș foarte vocal în problema ACTA, o dezbatere publică la care, de altfel, am invitat Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, precum și Instituția Prefectului Județului Cluj, ca reprezentant al Guvernului României.

Întrebările, dar și posibilele soluții care vor rezulta în urma acestei consultări vor fi aduse de mine aici, în Parlament, pentru a putea duce mai departe demersul oamenilor din stradă de a opri ratificarea ACTA de către România, până în momentul clarificării acestuia și aducerii sale la o formă agreată și care să nu intre cu bocancii în viața privată a cetățenilor.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Puiu Hașotti – Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O foarte scurtă declarație politică inspirată și de declarația domnului senator Pereș, care a început foarte încurajator – mi-a plăcut foarte mult – și a terminat acuzator, în bună tradiție de-acum, de foarte mulți ani, în Parlamentul României.

Din păcate, spun, atitudinile acestea exagerate, excesive, au devenit mult prea frecvente în Parlamentul României, și nu de azi, de ieri, nu din această legislatură.

În acest context, aș aminti unora dintre dumneavoastră, inclusiv domnului senator Pereș, cu tot respectul, că în legislatura trecută Grupul parlamentar al PDL nu vota nici cel puțin tratatele internaționale.

Or, noi am spus că tratatele internaționale importante, legile importante, vedeți, declarații politice, întrebări, interpelări se vor face și cu prezența noastră aici.

Vreau să vă informez că am avut o ședință de grup și încă se desfășoară ședința de grup în care colegii noștri discută despre acel Tratat de bună guvernanță fiscală, dacă este sau nu este oportun sau cât este de oportun și cât de inoportun. Deci activitatea parlamentarilor liberali și social-democrați există, mai puțin prezența noastră la plen și în comisii.

Aș încheia spunându-vă că, din păcate, o altă regulă nefericită este suspiciunea, și dați-mi voie ca și eu, la rândul meu, să fiu suspicios și să vă spun că a existat un amestec al politicului în justiție, și spun că domnul președinte Traian Băsescu a intervenit în justiție pentru a se da acea soluție nefericită în favoarea cetățeanului Paul, care-și zice în mod samavolnic „de România”. Știți cu toții despre ce este vorba și vă spuneam că trăim în zodia aceasta a suspiciunilor și a acuzațiilor. Iată că fac și eu una. Am și eu o suspiciune, o continui cu o acuzație. Este însă regretabil, dacă aș avea dreptate. Mi-e teamă că am.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

## Mulțumesc.

Domnul senator Pereș dorește să vă răspundă.

## **Domnul Alexandru Pereș:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu doresc să-i răspund domnului senator Hașotti, doar să fac niște clarificări, pentru că tot avem timp.

În orice caz, apreciez faptul că din doi parlamentari ai Grupului parlamentar al PNL – și, atenție, spun acest lucru, că au fost doi când am vorbit eu – au devenit patru. Este în regulă, foarte bine, creștem.

Pe de altă parte, domnule senator Hașotti, sigur, nu m-am referit neapărat la legislatura trecută. Eu m-am referit la o perioadă trecută din această legislatură, fiindcă, știți foarte bine, prezența altui președinte al Senatului la tribuna Senatului provoca săptămâni întregi de discuții, zile întregi de discuții, prin care, într-adevăr, conform regulamentului, încercam să producem niște schimbări și să ne reașezăm pe ceea ce spune regulamentul.

N-am folosit această metodă de a fugi din Parlament – și eu apreciez că sunteți aici –, poate că, după această intervenție a mea, o să fie mai mulți în sală și din partea dumneavoastră.

De ce am încheiat eu mai abrupt, hai să spun, declarația politică? Pentru că au fost două capitole: în prima parte, v-am mulțumit dumneavoastră pentru faptul că sunteți aici, și mulțumesc și colegilor de la PSD.

Încet-încet, eu cred că va trebui să intrăm într-o normalitate, într-un cvorum în care să putem să și legiferăm.

Săptămâna trecută și săptămâna asta, probabil că nu vom fi sub incidența adoptării tacite, dar fac apel, poate, pentru informarea dumneavoastră și poate că, într-adevăr, găsim o soluție. O să intrăm de săptămâna viitoare cu o cantitate de propuneri legislative și de proiecte de lege care vor pleca de la noi prin adoptare tacită.

Nu cred că este un lucru care onorează Senatul, nici pe noi, nici pe dumneavoastră. Deci va trebui să găsim o cale prin care, într-adevăr, să începem să lucrăm din nou și să respectăm regulamentul, așa cum, de fapt, ne dorim, dar pare-se că nu întotdeauna se întâmplă asta.

N-aș dori să fie un drept la replică, doar o clarificare a situației, și eu vă mulțumesc pentru această intervenție și că mi-ați pronunțat numele și mi-ați dat posibilitatea să mai vorbesc o dată la microfon.

## **Domnul Vasile Blaga:**

## Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator David – Grupul parlamentar al PDL.

Vă rog.

## **Domnul Gheorghe David:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația mea de astăzi „Suntem tot mai puțini!”.

Desigur că, atunci când m-am gândit la acest titlu și mi-am pregătit materialul, nu am avut în vedere colegii din Senatul României. Desigur că la început am constatat că suntem puțini, pe parcurs am devenit mai mulți și sper că, așa cum spuneau și colegii, vom ajunge să fim cu toții prezenți în plenurile pe care le avem în Senatul României.

Mă refeream la... N-am să citesc declarația în întregime, am să spun numai câteva cuvinte despre ea. Am s-o depun pentru stenogramă în întregime, cu toate datele, însă mă refer, desigur, la datele preliminare care sunt cu privire la ultimul recensământ.

Din cele constatate până acum, se observă ușor că populația României a scăzut. Sigur, putem..., și am mai spus și altă dată, în alte declarații, trebuie să vedem care sunt cauzele pentru care populația României a scăzut, așa cum, de altfel, și populația altor state europene, și nu numai, a scăzut.

Pe de o parte, prima cauză, și cea mai importantă, o reprezintă scăderea natalității. Motivele cu privire la acest fenomen desigur că sunt multe, și nu are rost, acum, să le spunem, însă trebuie să avem în vedere că trebuie făcut câte ceva pentru a putea reveni, în așa fel încât să nu mai fim pe un trend descrescător, ci să încercăm să reușim să revenim pe un trend crescător.

Apoi, pe de altă parte, desigur că există un număr important de cetățeni români care au plecat în străinătate. Mulți dintre aceștia, din nefericire pentru noi, reprezintă chiar populația activă, sunt tineri. Acolo, ei s-au stabilit împreună cu familiile lor, și acesta este un alt segment, care a făcut ca numărul populației României să fie scăzut și din acest motiv.

Toate acestea desigur că trebuie să le avem în vedere pe viitor și la ceea ce noi putem să facem va trebui să ne aducem cu toții contribuția, în așa fel încât România să existe și pe viitor și să poată să aibă o forță de muncă activă, astfel încât să poată fi susținute și celelalte categorii, atât pensionarii, cât și copiii, dar și cei care nu pot să muncească.

„Suntem tot mai puțini!”

Un subiect de maximă importanță pentru viitorul României, sporul natural negativ al populației.

Doamnelor și domnilor senatori,

Pe la mijlocul anilor optzeci secolul trecut, sub auspiciile ONU, capitala țării noastre a fost gazda primului congres mondial având ca subiect evoluția demografică la nivel planetar. Încă de pe atunci, pe baza datelor avute la îndemână, prin documentul final întocmit cu acest prilej și dat publicității, statele lumii au fost informate asupra tendințelor alarmante de scădere a natalității în majoritatea țărilor europene, începând cu cele puternic dezvoltate și încheind cu cele situate în estul bătrânului continent, printre care și România. Potrivit acestora, în condițiile în care evoluția descrescătoare a populației va continua să se mențină, pe la mijlocul actualului secol, numărul locuitorilor din actualul spațiu național va coborî spre 15 milioane de suflete.

Deși rezultatele definitive ale ultimului recensământ nu au fost date încă publicității, potrivit datelor preliminare publicate de presă, rezultă că populația României este la ora actuală de circa 18,5 milioane, cu aproape două milioane mai mică decât cea înregistrată la recensământul din 2002, cu tendință

de scădere în continuare. În plus, este subliniat și aspectul îmbătrânirii locuitorilor, cu deosebire în mediul rural.

Am socotit necesar să menționez – foarte succint, desigur – situația existentă la nivel european. Despre cea existentă în țările afro-asiatice și latino sud-americane nu este acum momentul să vorbesc, știut fiindu-ne faptul că sporul lor natural pozitiv se reflectă în depășirea, de curând, a cifrei de șapte miliarde.

Am considerat util să fac acest lucru, în primul rând, deoarece țării noastre, prin calitatea de membră a UE, nu-i poate fi indiferentă o asemenea situație și, drept urmare, este datoare să devină un participant activ în elaborarea unor programe comune și naționale având ca principal obiectiv stoparea – măcar – a declinului demografic. Este mai mult decât evident faptul că, pe fondul actualei crize economice – cu evidente semnale că ea se va menține și în următorii ani în mai toate țările comunitare –, guvernele din majoritatea țărilor componente ale acestui spațiu s-au văzut silite să ridice cu câțiva ani limita vârstei de pensionare, plus alte câteva măsuri de ordin economico-social: reducerea sumelor destinate ocrotirii persoanelor de vârsta a treia, eliminarea unor facilități de ordin material etc. Cum era/este firesc, ele nu au fost/sunt primite cu aplauze de populație. Reprezintă, în schimb, temeinice semnale că, în viitorul apropiat, din pachetul de măsuri prevăzut pentru relansarea economică – neapărat durabilă – sporul negativ al populației se cere a fi abordat cu prioritate, și aceasta în primul rând datorită faptului că efectele benefice ale acestora – dacă, evident, se iau și, mai ales, se aplică – se cuantifică după o perioadă mai îndelungată de timp, știută fiind existența componentei subiective, de comportament al individului, cu puternice influențe asupra concretizării obiectivelor stabilite.

## Vă mulțumesc.

Dacă domnul senator Oprea – Grupul parlamentar al PDL – dorește să-și prezinte...

Vă rog.

Liderii grupurilor parlamentare, vă rog să chemați colegii în sala de ședință.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi are titlul „PIB-ul cetățeanului”.

După atâta austeritate, ar fi timpul să se întrevadă și ceva măsuri pentru redarea speranței românilor. Toată lumea e de acord cu asta. Se vorbește despre PIB, stabilitate macroeconomică, reducerea deficitului, creșterea economică și altele, dar pentru mulți oameni astfel de informații sunt destul de vagi. Ei percep o stare de mai bine printr-un PIB al lor, însemnând niște bani în plus intrați în propriul buzunar.

Așadar, este nevoie de revenirea treptată la venituri care să asigure un nivel de trai mai bun, lucru la care, din fericire, s-a angajat și noul Guvern, iar printre căile de realizare a acestui obiectiv regăsim creșterea economică și diminuarea risipei.

Evident, aflată încă într-un mediu internațional tulbure, România nu poate spera la mai mult de 1,5-2% creștere pe an. Ar fi grozav să fie mai mult, dar noi turbulențe pot să apară în orice moment, fiind un factor dependent de multe variabile care nu se află numai sub controlul Guvernului.

Cealaltă cale, și anume economisirea cheltuielilor guvernamentale, este una aflată la îndemâna Executivului. Important este ca măsurile luate să se reflecte pozitiv și în veniturile fiecărei persoane.

Competența oricărui administrator se poate evalua prin capacitatea acestuia de a economisi și de a-și gestiona eficient responsabilitățile. Guvernul, pentru a impulsiona miniștrii în administrarea eficientă a bugetelor alocate, poate stabili ținte, care să fie evaluate periodic. Trimestrial, fiecare ministru ar trebui să vină în fața Executivului și să prezinte realizarea unei economii de cel puțin un procent din bugetul domeniului său de activitate.

Evident, se poate spune că sunt destule ministere deja subfinanțate. Da, dar acei miniștri ar trebui să demonstreze că nu au cum să economisească, nu să vină presa sau

ONG-urile și să le arate cheltuielile nejustificate din sistem, fiindcă peste tot s-au găsit astfel de situații. Iar dacă un ministru nu este capabil nici să economisească, nici să justifice dificultatea acestui lucru, probabil că o altă persoană ar putea găsi soluțiile potrivite. Astfel, s-ar identifica și sursele necesare creșterii treptate a veniturilor populației. Mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

## Mulțumesc.

Timpul alocat declarațiilor politice a fost epuizat.

Au mai depus în scris declarații politice următorii colegi – o să-i menționez –, declarațiile politice făcând parte integrantă din stenograma ședinței Senatului de astăzi, 20 februarie 2012:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Sorin Fodoreanu, Alexandru Mocanu, Toader Mocanu, Augustin Daniel Humelnicu, Florin Mircea Andrei, Mihai Niță;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Ioan Mang, Gheorghe Pop, Iulian Bădescu, Șerban Constantin Valeca, Sorin Constantin Lazăr, doamna senator Elena Mitrea, domnii senatori Nicolae Dănuț Prunea, Constantin Tămagă, Florin Constantinescu, Radu Cătălin Mardare, doamna senator Doina Silistru și domnul senator Valer Marian;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Dan Voiculescu și Paul Ichim;

– din partea Grupului parlamentar progresist, domnii senatori Laurențiu Chirvăsuță și Sorin Serioja Chivu.

Declarația politică se intitulează „Ultima declarație politică”.

De ce „Ultima declarație politică”? Pentru că mă apropii din ce în ce mai mult de finalul primului și cred că și al ultimului meu mandat de senator.

De ce „Ultima declarație politică”? Pentru că, profund dezamăgit, am constatat că acest „instrument de dezbatere politică” în Parlament, care este declarația politică, nu prezintă nici cel mai mic interes din partea partidelor parlamentare, și nici a parlamentarilor pentru a fi utilizat cel puțin ca o formă de dezbatere și de dialog politic asupra principalelor probleme de pe agendele politică, parlamentară sau a cetățenilor României.

De ce „Ultima declarație politică”? Pentru că joi, 9 februarie 2012, Parlamentul României a validat, în aceeași structură de coaliție de guvernare, un nou Guvern, bazat pe schimbări radicale în ceea ce privește componența PDL a acestuia – prim-ministrul și toți miniștrii democrat-liberali –, Guvern despre care, personal, încerc să cred că este ultimul până la viitoarele alegeri parlamentare.

De ce „Ultima declarație politică”? Pentru că nu sunt sigur dacă prin validarea acestui nou Guvern suntem părtași la un moment politic foarte important – cel puțin din punctul de vedere al principalului partid de guvernământ – de după decembrie 1989, și anume prima schimbare adevărată a unui eșantion important al garniturii politice românești și, odată cu ea, și prima schimbare adevărată a conceptului și practicii de a face politică și administrare capitalistă compatibilă cu agenda generală a marii majorități a cetățenilor României, sau la o altă a „n-șpea” simulare de schimbare – prin așazisele „tunuri de imagine” – a acestui concept de politică și administrare inconfundabilă de tip „dâmbovițean”, cu alte cuvinte, o altă „păcăleală politică”, regizată și pusă în scenă printr-o nouă „lovitură de imagine”, bazată încă o dată pe procedura supersecretă de nominalizare „aleatorie și surprinzătoare” a unor oameni, aflați „sub acoperire”, pentru diverse demnități – metoda s-a păstrat, fără excepție, la toate guvernările postdecembriste –, fără a se apela la acea metodă transparentă de promovare pe bază de competență a oamenilor aflați în pepiniera de cadre a fiecărui partid, care sunt nominalizați, cunoscuți și pregătiți în timp pentru diverse funcții publice.

Declarația politică este intitulată „Ce zice Ponta când Mircea Badea îl face târfă? Nimic!”.

Joi seara, când am ajuns la Roșiori și am nimerit peste Mircea Badea umilindu-l pe „groupie-ul” Ponta, mi s-a făcut milă de „cârlanul tânăr” din fruntea PSD. Pentru cine nu știe, „groupie” sunt fetițele care se înghesuie să facă sex cu vedetele rock. Dar când urmărești mesajele celulelor de dezinformare ale securității localizate în „Antene”, trebuie să te gândești, de fapt, ce se ascunde în spatele acestor mesaje. Oamenii aceștia sunt formidabili în a manipula sentimente puternice de ură, compasiune, tristețe. Joi seara însă, atât ei, cât și cei de la suratele „România TV” și „Realitatea TV” erau ofticați în asemenea hal, încât vă mărturisesc că n-am mai văzut ceva asemănător în viața mea și, slavă Domnului, am văzut multe. Dar, în definitiv, de ce l-ar deranja pe Ponta faptul că „Antena 3” îl atacă, iar Mircea Badea se jură că nu va vota cu el? Din contră, eu cred că pe liderul PSD îl credibilizează faptul că a ajuns victima lui Voiculescu.

Totodată, cred că, mai degrabă, asistăm la un joc la două capete al liderilor USL. Într-un colț, Crin Antonescu, antrenat de Dan Voiculescu și sprijinit logistic de bateria de secreții umane de la „Antena 3”, „Realitatea TV” și „România TV”, cu scopul de a capta publicul radicalizat, pentru care Băsescu este Scaraoțchi. În celălalt colț, noua imagine a lui Ponta – constructiv, moderat, girat de societatea civilă întruchipată de Alina Mungiu-Pippidi. Care ar putea fi consecințele acestei strategii? În primul rând, joi, declarațiile lui Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) au fost uitate, întrucât toate televiziunile au disecat discursul din Parlament al liderului PSD. Apoi, toată presa a punctat mesajul decent al lui Ponta, prin comparație cu „talibanul” Antonescu. Brusc, Ponta s-a transformat din „băiețelul imatur” într-un lider cu viziune economică și limbaj occidental. După umila mea părere, nici

vorbă de ruperea USL, cel mult, de-acum balaurul are mai multe capete.

Personal, nu cred nici în maturizarea peste noapte a lui Ponta. Este evident un joc de imagine al USL. Vezi și „scurgerea” în presă a informației privind întâlnirea de la Grivco a liderilor USL cu Voiculescu și mesajul subliminal strecurat: „Voiculescu l-a chemat la ordine pe Ponta, dar acesta nu s-a supus.” Ce să spun? Mare om, mare caracter! Aiurea! În jurul lui Ponta roiește – ceva mai discret după condamnarea lui Adrian Năstase, dar încă roiește – aceeași trupă: Dragnea, Negoiță, Șova, Bănicioiu, Mazăre, Oprișan, Hrebenciuc, Mitrea, dar și distinșii Fenechiu, Rușanu, Vosganian etc., cu toții „abonați” la DNA. De aceea, mă întreb: dacă Ponta ajunge prim-ministru, prind aceștia, în frunte cu Dan Voiculescu, o bucată consistentă din ciolan? Eu cred că da. Nu-mi închipui că PSD și PNL vor avea capacitatea să se curețe. Degeaba vorbește critic Ponta despre „băieții deștepți”. Ei vor rămâne și în Guvernul USL, iar Voiculescu își va recupera afacerile pornite în vremea guvernării Năstase, și veți vedea că președintele PSD se va duce în continuare la „Antena 3”, unde va avea parte de același tratament ca și până acum.

Declarația politică se intitulează „«Greva de lux» trebuie sancționată”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Trecem printr-o perioadă dificilă, îngreunată atât de fenomenele meteorologice aspre, cât și de situația economică la nivel european. Tocmai de aceea, este esențial să ținem cont, mai mult ca oricând, de faptul că reprezentăm, ca senatori, o țară întreagă, iar interesele directe ale populației trebuie să fie prioritare. Avem datoria să găsim soluții pentru problemele actuale – frig, dificultăți materiale, echilibru macroeconomic etc. –, iar ca țară membră a Uniunii Europene trebuie să asigurăm stabilitatea economică, pe fondul situației din Europa, și să continuăm împreună cu Guvernul Ungureanu reformele impuse și începute în anii trecuți. Iar asta putem face doar dacă suntem prezenți aici, nu protestând într-un mod pueril și luându-ne „concediu” nejustificat de la funcția de parlamentar.

Ca aleși ai poporului, nu ne permitem să stăm deoparte și să ducem o lungă bătălie de discursuri și apariții în massmedia, fără să participăm activ la dezbaterile din Parlament și la vot.

Ați depus jurământul de credință, stimați colegi din opoziție, ați spus „jur să respect Constituția și legile țării”, „jur să îmi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor”. Iar acum, ce faceți? Încălcați Regulamentul Senatului și dormiți pe banii oamenilor care v-au ales. Nu vreau să fac acuzații nominale, dar știți bine că majoritatea dintre dumneavoastră folosiți mijloacele de transport aerian, feroviar și rutier, vă cazați la hotel și mâncați pe banii românilor, fără a participa activ la ședințele de plen.

Art. 82 din Regulamentul Senatului spune că: „în timpul sesiunilor, senatorii lucrează în ședințe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscripțiile electorale ori îndeplinesc alte activități dispuse de Biroul permanent”. Iar art. 192 spune clar – și este valabil pentru toată lumea – că: „niciun senator nu poate lipsi nemotivat de la ședințele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activități specifice îndeplinirii mandatului de senator”.

Declarația politică este intitulată „Un nou test pentru o opoziție constructivă”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Înainte de toate, nu pot începe această declarație politică fără a felicita și a ura succes și eu noului Guvern condus de premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Atât președintele Traian Băsescu, cât și Partidul Democrat Liberal au dat dovadă că știu ce trebuie pentru România, atunci când trebuie. Miniștrii Cabinetului Boc au fost eficienți și au închis o etapă importantă pentru ieșirea din criză a țării. În plus, au dovedit și capacitate maximă de sacrificiu, arătând că sunt capabili să renunțe la funcțiile pe care le au pentru a deschide drumul către o nouă etapă.

Această nouă echipă guvernamentală are misiunea de a consolida creșterea economică pe care Cabinetul Boc a realizat-o cu sacrificii importante din partea tuturor românilor și, mai ales, are misiunea de a munci eficient pentru a recâștiga pas cu pas bunăstarea populației.

Rezultatele economice oficiale așteptate de la Institutul Național de Statistică luna aceasta vor arăta tuturor că Guvernul Boc a reușit stabilizarea economiei și chiar obținerea unei creșteri care va fi invidiată de multe țări europene. Prin noile nume de miniștri propuse de PDL în Guvern, am demonstrat tuturor că suntem atenți la doleanțele opiniei publice, acționând hotărât și fără schimbări de fațadă. Echipa PDL este o echipă tânără, modernă, conectată la realitățile interne și internaționale, al cărei singur obiectiv va fi fructificarea rezultatelor pozitive ale guvernării Boc și creșterea nivelului de trai al românilor.

Sper, de asemenea, că ei vor face trecerea de la o politică a conflictului permanent, pe care opoziția o întreține de ceva vreme, la politica dialogului, în care interesul României trebuie să primeze. Și astfel ajung la problema pe care voiam să o supun atenției în această zi de luni.

Guvern nou avem, votat fără prea multe probleme, ceea ce arată încă o dată soliditatea coaliției aflate la guvernare. De asemenea, majoritatea dintre noi am ajuns la București încă de ieri pentru a ne afla la muncă, asemenea tuturor românilor, indiferent de condițiile meteo.

Declarația politică se intitulează „Importanța Tratatului fiscal propus de Uniunea Europeană”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Devine din ce în ce mai clar pentru toată lumea, Tratatul fiscal propus de UE este o condiție necesară pentru Europa. România nu trebuie să se „supună” Uniunii Europene pentru că nu are de ales, ci pentru că este în interesul său. Acest Tratat fiscal ne avantajează. În martie, Europa trebuie să meargă împreună și să demonstreze că e capabilă să găsească soluții pentru criza fiscală cu care se confruntă.

Voi prezenta pe scurt câteva dintre principalele avantaje ale tratatului:

– consolidarea pieței interne, care prevede că o țară care nu a cheltuit toate fondurile alocate de Uniunea Europeană în exercițiul bugetar 2007–2015 poate să utilizeze fondurile neangajate ca garanție pentru creditare în vederea creării de locuri de muncă în întreprinderi mici și mijlocii. De asemenea, Banca Europeană de Investiții primește sarcină să declanșeze programe de creare de întreprinderi mici și mijlocii în toate statele membre;

– o mai bună utilizare a fondurilor structurale și implementarea rapidă a programelor și proiectelor deja existente; alocarea de fonduri unor proiecte specifice, care să se concentreze pe creștere economică și crearea de locuri de muncă;

– punerea în aplicare a propunerii Comisiei: un proiectpilot de utilizare a obligațiunilor pentru stimularea finanțării private în proiectele-cheie de infrastructură;

– promovarea rolului împrumuturilor în sprijinirea microîntreprinderilor.

Diferența de productivitate a afectat puternic țările insuficient pregătite din punct de vedere structural – Grecia,

Portugalia, Spania, chiar și Italia –, conducând la diferențial de inflație, ceea ce, implicit, le-a afectat competitivitatea. Ce a dus la acest lucru? Importuri mari (mai ieftine, în termeni relativi), exporturi mai mici (devenite mai scumpe), ceea ce a condus la puternice dezechilibre ale balanțelor de plăți etc. Evident, aceste dezechilibre au atras după ele dezechilibre la nivelul finanțelor publice, care au venit drept consecințe. S-a intrat astfel într-un puternic cerc vicios, astfel încât, pe fondul problemelor structurale acute, lipsa competitivității a constituit factorul principal care a condus la înrăutățirea gravă a finanțelor publice.

Declarația politică este intitulată „Băieții de la Grivco și-au pierdut busola: grevă, protest sau boicot?!”.

În timp ce țara zăcea sub nămeți, opoziția se juca sub plapumă de-a campania electorală. De altceva nici n-ar fi fost capabili parlamentarii USL, acești vajnici politruci cu vederi de stânga și averi de dreapta, care n-aveau nicio greață că iarna aspră blocase o jumătate de țară. S-or fi gândit că necazul a venit numai peste majoritatea populației, care a votat cu PDL-ul, că de-aia este cod portocaliu, și în cazul acesta... nu-i niciun bai.

În acele zile de iarnă cumplită, de calamitate naturală, în loc să-și conjuge eforturile cu autoritățile policrome pentru ajutorarea sinistraților, liderii dumnealor erau satisfăcuți că au reușit să se prezinte cu promptitudine la ordinul șefului comun de la Grivco, precum cei trei iezi cucuieți. Chemarea domnului Voiculescu a fost mai importantă decât chemarea patriei comune aflate la grea încercare. Populația care i-a votat pe useleii de azi le-o fi cerut să-i reprezinte numai dacă ajung la putere. Dacă nu..., nu. Nu știm dacă votanții, pe care noi îi prețuim în egală măsură, fiindu-ne compatrioți, le-au cerut să mai pună degețelele pe banul public fără să vină la muncă.

Le amintim stimabililor, cu acest prilej, că electoratul nu i-a trimis de-a valma în Parlament. Pe cei de dreapta i-au votat oamenii cu convingeri de dreapta, iar pe stângaci..., viceversa. Ne mai amintim asta? Sau nu mai contează? Consideră Luminățiile Lor că mai au legitimitate ca parlamentari? Mai bine zis, pe cine ar reprezenta, dacă ar veni la muncă?

Preocupat de o asemenea stare de lucruri, șeful statului i-a invitat pe toți liderii politici la consultări. Prima reacție transmisă de opoziție prin mass-media către Președinție a fost aceea că Domniile Lor s-ar cam... codi să vină la întâlnire. Grivco le este mai aproape de suflet decât Palatul Cotroceni. Temele declarate ale consultărilor la care au fost invitați erau clar enunțate, privind fără echivoc problemele țării: perspectivele ratificării de către România a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și convergența în Uniunea Economică și Monetară, dialogul dintre partidele politice și funcționarea Parlamentului României.

Declarația politică se intitulează „Guvernul Ungureanu – prima provocare, primul eșec”.

Mi-aș fi dorit să nu abordez, în declarația mea de astăzi, problema noului Guvern și să insist pe dificultățile existente în anumite județe din țară, ca urmare a ninsorilor din ultima perioadă. Observ însă că problemele sunt strâns legate între ele, iar apucăturile vechiului Cabinet Boc s-au transmis mai departe fără nicio modificare de substanță.

România se confruntă cu o situație dificilă, dramatică în câteva zone, și, cu tot regretul o spun, Guvernul se dovedește incapabil să gestioneze corect situația. Este prima problemă serioasă a acestui Cabinet și, din păcate, primul eșec.

Privindu-i în luările de poziții, am avut sentimentul că în locul lui Răzvan Ungureanu și Gabriel Berca se află tot Emil Boc și Traian Igaș – aceeași atitudine superioară, arogantă chiar, aceleași prelegeri inutile, același cinism, aceeași depărtare de realitate, același ridicol.

Mihai Răzvan Ungureanu, certându-i pe românii „leneși”, care au necuviința să se adăpostească în case, în loc să moară bravi sub nămeți, reprezintă fotografia acestor zile. Domnul Ungureanu se dovedește un vrednic urmaș nu doar al tristului personaj care a fost Emil Boc, ci al lui Traian Băsescu însuși, probabil, modelul său în viață. Cum să te-apuci, din postura de prim-ministru al României, să dai verdicte de genul ăsta, fără a avea minima informare despre ce se petrece în realitate în casele acoperite de zăpadă, dacă mai trăiește cineva în ele, ce vârstă au localnicii, ce neputințe? Cum să-i faci pe oameni puturoși tu, prim-ministru al României, taman aterizat din elicopter și fără habar de situația din teren? Cum să fii atât de iresponsabil în declarații?

La domnul Berca, aceleași apucături. În videoconferința cu prefecții susținută ieri, noul ministru de interne a început să tune și să fulgere nu despre ce va face Guvernul ca să sprijine autoritățile locale, cum ar fi fost normal, ci despre cum nu e treaba Guvernului ce se întâmplă în țară, de parcă Guvernul e ceva abstract, o simplă noțiune de referință, fără atribuții și responsabilități concrete, doar cu indivizi care-l populează pe banii românilor, români care au avut „nesimțirea” să rămână blocați sub nămeți tocmai când a aterizat domnul Berca la minister. Auziți declarație de ministru: „Guvernul nu deszăpezește. Primarii să nu mai facă solicitări la MAI pentru deszăpezire în interiorul orașelor și să nu mai ceară ajutoare, dacă drumurile sunt deschise.”

Declarația politică este intitulată „Statul român trebuie să ajute bolnavii care au suferit atacuri vasculare cerebrale”.

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să vă atrag atenția asupra unei probleme sensibile ce afectează viața a mii de români, care, în fiecare zi, trebuie să sufere din cauza nepăsării decidenților guvernamentali. Astăzi, aș dori să mă refer la necesitatea modificării Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.

De ce este nevoie de modificarea acestei liste? Pentru că este una discriminatorie și lasă pe dinafară o categorie numeroasă de bolnavi: cei care au suferit atacuri vasculare cerebrale (AVC). E nevoie de modificarea legislației pentru a se renunța la enumerarea limitativă a sechelelor AVC și pentru a se ajunge la includerea tuturor originilor/cauzelor de AVC în vederea încadrării în grad de handicap.

De câțiva ani încoace, asistăm la o creștere alarmantă a incidenței atacurilor vasculare cerebrale atât la persoane de vârsta a treia, cât mai ales în rândul tinerilor, preponderent bărbați. În acest context, consider că este important ca autoritățile statului să își îndrepte atenția asupra problemelor cu care se confruntă aceste persoane, respectiv familiile în a căror îngrijire se află.

Mass-media și organizațiile nonguvernamentale din județul Bihor – dar sunt convins că și în celelalte județe situația este identică – au prezentat numeroase cazuri de atac vascular cerebral, persoanele direct implicate reclamând că statul român nu le oferă niciun ajutor financiar, sub forma indemnizației de handicap bunăoară, întrucât Ordinul nr. 762/1992/2007 nu include toate formele de atac vascular cerebral în rândul bolilor cu potențial de încadrare în handicap.

Consider ca inechitabilă o astfel de apreciere din partea autorităților statului, întrucât este unanim cunoscut că atacul vascular cerebral generează sechele de o amploare atât de mare, încât pacientul devine dependent sau semidependent de ajutorul membrilor de familie. Din studiile de caz realizate de specialiști cu bolnavii suferinzi de sechele AVC sau cu aparținătorii sau membrii de familie reiese că dosarele acestora au fost respinse sistematic de comisia de încadrare în grad de handicap pentru adulți.

Declarația politică se intitulează „PDL a ieșit la deszăpeziri cu aroganță și insulte”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

I-am auzit pe unii parlamentari portocalii făcând afirmații de o obrăznicie inimaginabilă vizavi de protestul parlamentar demarat de USL. Opoziția se află într-adevăr în protest parlamentar, dar să fie clar înțeles: noi nu-i abandonăm pe români. Și eu, și colegii mei ne îngrijim în continuare de ce se întâmplă în țară. La cabinetul meu parlamentar din teritoriu vin în continuare oameni cu necazuri și, așa ca și până acum, îi ajut în necazurile și problemele lor.

Opoziția a vorbit răspicat și pe înțelesul oricui atunci când s-a precizat că vom sprijini Tratatul european de guvernanță fiscală și că atât PNL, cât și PSD vor colabora la nivel european pentru aderarea la Spațiul Schengen și ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare. Toate acestea pentru că, spre deosebire de colegii noștri, suntem

responsabili, suntem preocupați de soarta acestui popor, nu de cum să furăm și să jupuim statul de toate resursele.

La învestirea Guvernului Ungureanu, care, pe lângă faptul că nu este altceva decât un apendice băsescian, se mai află și în ilegalitate, copreședintele opoziției Victor Ponta a venit cu un discurs echilibrat. Care a fost răspunsul portocaliu? În loc să abordeze problema cu maturitate, în loc să arate că-i interesează măcar puțin soarta românilor, au întors fundul, au refuzat dialogul, dar au ieșit prin presă cu tot felul de inepții. „Nu poți fi parlamentar decât în Parlamentul României”, recita cu nerușinare nimeni altul decât Sever Voinescu, purtătorul de minciuni al PDL-ului, care mai și doinea ipocrit câți bani merg pe salariile parlamentarilor USL.

Mă întreb: de unde atât de mult tupeu? Noi am declarat de la început că vom dona salariile noastre de pe perioada protestului parlamentar. Am spus clar că, pentru interesul României, suntem dispuși la colaborare pe anumite puncte, dar nu putem fi de acord cu o paiață de Parlament, pentru că pedeliștii în asta vor să transforme Parlamentul. Or, noi nu suntem complici la așa ceva.

Dar l-aș întreba și eu pe Voinescu: câte miliarde de euro s-au cheltuit pentru a duce în spate fundurile din turma incompetentă de senatori și deputați ai puterii? Câți bani au plătit amărâții înzăpeziți, pe care îi insultă de la căldurică domnul Ungureanu, așa cum înaintea lui au făcut-o Boc, Udrea și, mai mult decât toți la un loc, tătuca lor, Băsescu? Cât au scos românii din buzunarele lor pentru ca indivizi ca Roberta Anastase să numere din doi în cincisprezece pentru a scoate basma curată o lege care-i îngenunchea pe pensionarii români?

Declarația politică este intitulată „Pe nava România doar musul mai apare”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Pe nava România este agitație mare. La strâmtoarea numită „an electoral” se pregătește orice eventual atac al piraților dotați cu buletine și ștampile de vot.

De ceva vreme, căpitanul a intrat în _silenzio stampa_ , făcând strategii, meditații și având intervenții rare, dar de mare efect.

Echipajul este înnebunit. Nu se știe cine va fi aruncat de la bord la prima greșeală sau la primii nervi ai căpitanului de-a dreptul surescitat că nu are să treacă cu bine de strâmtoare.

Toți umblă în vârful picioarelor, se prefac a fi ocupați nevoie mare, în timp ce își ascut pumnalele pentru a le înfige unii în spatele altora. Așa scad numericul, nevoia de hrană și, mai ales, se face loc în barca de salvare a căpitanului, atunci când va decide să înfrunte singur strâmtoarea, fără greutatea unei nave populate de tot felul de personaje nerecunoscătoare la eforturile sale.

Doar un mus, pe numele său Boc, n-are somn, și nici odihnă, alergând de colo-colo pentru a-i face pe plac căpitanului.

Soarta îi este pecetluită, loc în barca de salvare nu are, dar se consolează la gândul că va rămâne posterității. Pentru asta, chit că-i doar un mus, joacă, uneori, rolul de căpitan, povestind cum va reuși el să scape nava de mucegai, sărăcie și foamete.

Declarația politică este intitulată „Discursul lui Victor Ponta – o atitudine de opozant ferm, deschis spre dialog și spre binele societății românești”.

De peste doi ani, opoziția unită din Parlamentul României a solicitat puterii portocalii dialog asupra proiectelor de lege, asupra măsurilor antisociale promovate de fostul Guvern, iar puterea, întorcând spatele acestor propuneri, a răspuns cu 14 asumări de răspundere. De câteva săptămâni, românii nemulțumiți își cer drepturile în peste 60 de orașe din România.

Iată că, în urma acestor proteste, Guvernul a demisionat și a pregătit în stil propriu... PDL-ist instalarea unui nou Guvern, adică fără avizele regulamentare ale unor comisii strict necesare pentru numirea unor miniștri și fără deschidere spre dialog cu opoziția, care, dată fiind situația, și-a continuat protestul parlamentar.

În aceste condiții, așa cum s-a hotărât în ședința comună a parlamentarilor USL, reprezentarea opoziției la această ședință s-a făcut numai prin intermediul liderilor.

Vorbind în numele partidului, președintele Victor Ponta a avut un discurs reprezentativ atât în calitate de lider al celui mai mare partid din România, cât și pentru opoziția unită. Discursul a fost ferm în a arăta de ce opoziția nu votează Guvernul propus de putere, dar a prezentat și condiționalitățile deschiderii unui dialog, prin prezentarea a 15 solicitări concrete. Solicitările fac parte din programele USL, cuprinzând, totodată, și cerințe ale protestatarilor români.

Faptul că au fost prezentate de o manieră intelectuală, europeană, demonstrează atitudinea unui lider puternic, dornic să rezolve problemele populației românești atât de greu încercate de tăierile succesive de venituri, pensii și ajutoare sociale, peste care s-a abătut și urgia naturii.

Discursul a invitat, cred, pentru ultima dată, reprezentanții puterii la revenirea politicii românești pe vectori de normalitate politică, așa cum se întâmplă în statele civilizate ale lumii, aducând plusvaloare în atitudinea publică, care încearcă a fi isterizată de către reprezentanții gălăgioși și șabloniști ai puterii actuale.

Declarația politică se intitulează „Partidul, Băsescu, România”.

Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

De mai bine de o lună, România cunoaște cel mai susținut, perseverent și fără precedent exercițiu de civism și de unitate. De la sute la mii de persoane din întreaga țară, românii au protestat, cerându-și drepturile. Pentru aceștia nu au contat amenințările mai mult sau mai puțin voalate, starea vremii, foamea, somnul și neajunsurile de tot felul, momente la care cu toții ar trebui să ne scoatem plini de respect pălăria. Numai președintele Băsescu nu și-a scos pălăria, nu pentru că nu ar deține un astfel de obiect, ci pentru că, pur și simplu, nu vrea.

În ultima vreme, s-a dovedit că președintele nu vrea nimic altceva decât să fie președinte. În rest, nu vrea nimic. Doar e suficient să fii președinte, nu?

Aceasta nu este o declarație răutăcioasă, doar pentru că, vezi Doamne, are cineva ceva cu președintele și ține cu tot dinadinsul să îi critice modul în care cârmuiește nava numită România. E adevărat că președintele se complace mai mult în rolul de căpitan-pirat, „Luke, cârlig lung”, decât în cel de reprezentant al unui stat democratic, și european pe deasupra.

„Brațul lung al legii” a fost anihilat de cârligul pirateresc cu care România a fost prinsă, iar românii puși la galere. Cu delicatețea de rigoare, bineînțeles.

Cine spune că președintele nostru ar fi dictator comite o mare nedreptate și îndurerează un suflet sensibil și romantic cum este cel al lui „Luke, cârlig lung”.

El, în tot ce face, face în folosul acestui popor nerecunoscător, ba și lipsit de ordine și disciplină. În condițiile în care el și-a pierdut somnul, ba și vocea, care de-abia i se mai aude din tremurul emoției care îl caracterizează, oare cum or fi capabili acești „rătăciți” să strige prin piață și să se îndepărteze de președintele lor? Cu siguranță, sunt manifestări complet accidentale, efecte ale unor pierderi temporare ale conștiinței civice a unei infime părți a poporului român, care, altfel, își iubește de moare președintele și îi mulțumește pentru toate sacrificiile făcute în numele lui.

Declarația politică este intitulată „România rurală, România reală”.

Nu a trecut încă îngrijorarea celor 73 de mii de oameni care au stat zile în șir, cu sufletul la gură, să vadă dacă mai au sau nu acel ajutor, fie că se numește chiar și alocația pentru copil. S-au tras semnale de alarmă că există cadru legal care permite penalizarea și reeșalonarea înainte de sistare. Deci puteau fi atenționați din timp și mai blând.

Astăzi, alte zeci de mii de români sunt îngropați în propriile case de austeritatea, fără precedent, a iernii și de nepăsare sau amânarea unor acțiuni firești în atari situații.

Am auzit apelul unui parlamentar al puterii încurajând la sprijin acordat persoanelor afectate de zăpezile abundente. Poate ar fi mai decent ca fiecare să sprijine, în calitate de cetățean mișcat sincer de nenorocirea pe care o trăiesc acești oameni și atât.

Îndemn la implicare și cred că cel mai important este ca instituțiile statului să-și facă datoria nepărtinitor, cu atât mai mult cu cât nimeni nu știe ce se află în fiecare casă și ce surprize va aduce încălzirea, creșterea temperaturilor: câți morți se vor găsi în propriile case, câte case prăbușite sau avariate vor fi.

România, țara tuturor nenorocirilor, o întâmplare, un coșmar, din care doar cei mai năpăstuiți devin mai năpăstuiți?

Ce se întâmplă astăzi în țară ne cheamă la conștientizare. Aceasta este România rurală, România reală, România văzută de pe ulița satului, dar la înălțimea caselor anume parcă.

Cred că foarte important este ce se va face pentru această Românie și pentru românii care vor face față acestui dezastru după ce vom reveni la normalitate, și nu doar... cea din punct de vedere meteorologic.

*

Declarația politică se intitulează „Ziua Internațională a Limbii Materne – apel în susținerea comunității de români din Serbia”.

Ziua Internațională a Limbii Materne este sărbătorită în fiecare an la 21 februarie și a fost instituită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și multilingvismul, recunoașterea și utilizarea limbilor materne din lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare.

Declarația politică este intitulată „Criza sistemului de administrare a statului și președintele Traian Băsescu”.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Oricare domeniu al vieții politice, sociale sau economice din România l-am analiza, rezultă o singură concluzie: regimul Băsescu este pretutindeni prezent, influențează și orientează tot ce se întâmplă în țara noastră. Implicațiile negative ale acestui mod de control totalitar, care ne duc cu gândul spre Siria sau Belarus, depășesc sfera domeniilor amintite mai sus, ajungând, în final, ca opinia publică, contribuabilii, plătitorii de taxe și impozite, pensionarii, alegătorii etc. să se vadă nevoiți a integra în propria mentalitate un element nou, străin acestor locuri binecuvântate, anume practica generalizată a finanțării unor interese private din banii statului stăpânit de domnul Traian Băsescu într-o măsură mai mare decât Țările Române pe timpul domniilor fanariote. Pentru a conștientiza această realitate a fost nevoie de șocul provocat de aberantele măsuri luate de guvernele PDL pentru ieșirea din criză, prin care, de fapt, s-a urmărit prevenirea accentuării crizei economice, sacrificându-se relațiile politice și sociale normale și, mai ales, cele morale.

Populația țării care l-a votat pe președintele țării a trebuit să suporte trecerea de la promisiunile lui din timpul campaniei electorale – privind aplicarea în toate cazurile a legilor și normelor în vigoare, fără deosebire de apartenența politică a celor găsiți vinovați –, că vor fi sancționați toți aceia care încalcă legile țării, la cruda realitate a nesocotirii, fără urmă de remușcare, a tuturor promisiunilor făcute pentru a câștiga alegerile la care a participat.

În deruta și în panica create de manifestațiile generalizate din marile localități ale țării, ale unor categorii sociale foarte variate, și de violenta iarnă din acest an, care a făcut posibilă descoperirea altor mari nereguli, oamenii regimului Băsescu cred că nu mai sunt indivizi dispuși și cu timp suficient pentru a decanta responsabilități, competențe și fapte antisociale, abuzuri și încălcări premeditate ale legilor scrise și nescrise de către oamenii PDL, de către agenții economici care gravitează în jurul acestui partid și promovează interesele lui și, mai ales, de către instituțiile parazitate de PDL. Membrii actualei coaliții arată, zi de zi, că acționează potrivit convingerii că se va șterge cu buretele erorile profesionale datorate lipsei de experiență, când, de fapt, a fost vorba de capacitate intelectuală redusă, de carențe morale și de reacredință față de interesul național ale unor reprezentanți de frunte ai clicii aflate la putere în stat.

Declarația politică se intitulează „Gheorghe Brătianu, un reper istoric”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

În calitatea mea de senator, îmi fac o datorie de onoare de a evoca în Parlamentul României, la început de sesiune, figura unuia dintre marii noștri istorici ai secolului al XX-lea. Este vorba despre academicianul Gheorghe Brătianu, de la a cărui naștere s-au împlinit, la data de 3 februarie, 114 ani.

Descendent al unei familii ilustre, care i-a dat țării pe Ion și Ionel Brătianu, istoricul Gheorghe I. Brătianu s-a născut la Ruginoasa, în județul Iași. A fost profesor la Facultatea de Litere din Iași, apoi la Catedra de Istorie Universală a Universității București, director al Institutului de Istorie Generală al Universității Iași și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București. Cercetările sale de istorie națională s-au axat pe probleme fundamentale: formarea și continuitatea poporului român, formarea statelor medievale românești, organizarea socială și politică a vieții românești în Evul Mediu. Iată doar câteva dintre lucrările sale de referință: „O enigmă și un miracol istoric – poporul român”, „Problema continuității daco-romane”, „Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești”.

Cea de-a doua postură în care Gheorghe Brătianu a fost făuritor de istorie s-a derulat în timp, din 1947 până în 1953. Mai întâi, va fi marginalizat, iar apoi persecutat în fel și chip, pentru singurul motiv că era descendent al marii familii a Brătienilor și că luptase pe frontul de est cu arma în mână.

În aceste condiții, prietenii i-au propus să părăsească țara, dar refuzul său a fost pe cât de categoric, pe atât de plin de demnitate, el afirmând că „Brătienii nu dezertează din România!”.

În 1947, i s-a fixat domiciliul forțat, i s-a interzis apoi orice legătură cu lumea din exterior, iar în luna mai 1950 s-a produs drama sa cea mare: a fost arestat și întemnițat la Sighet, fără nicio justificare și fără nicio judecată. În sfârșit, în ziua de 24 aprilie 1953, știința istorică și cultura românească au suferit o grea pierdere: tragicul sfârșit, între zidurile reci ale închisorii de la Sighet, al celui care își servise cu dragoste, cu devotament țara și neamul.

Declarația politică este intitulată „Stimați colegi de la putere, nu suntem în campanie electorală!”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Acum două săptămâni, Fondul Monetar Internațional a început a patra evaluare a acordului de tip preventiv semnat de România. După un tur al ministerelor, delegația s-a întâlnit și cu președintele țării.

În prezent, prognozele FMI indică o evoluție a PIB-ului cuprinsă între 1,7 și 2,7% pentru acest an. Din primele informații, cel mai probabil, FMI va reduce această estimare a valorii indicatorului cu 0,5–0,8 puncte procentuale. Aceasta ar fi pentru a doua oară, în doar câteva luni, când FMI revizuiește în scădere prognoza de creștere economică a României pentru acest an.

Decizia FMI nu va fi o surpriză pentru nimeni și chiar este așteptată în rândul autorităților române, aceasta după ce, în urmă cu trei zile, oficialii Fondului au anunțat că Uniunea Europeană va intra în recesiune la finele acestui an.

Astfel, experții de la Washington se așteaptă ca, la nivelul întregului bloc comunitar, produsul intern brut să scadă cu 0,1%. Cel mai rău va sta zona euro, unde economia se va micșora cu 0,5%. Estimarea de până acum indica o creștere de 1,4% la nivelul întregii Uniuni Europene și de 1,1% în ceea ce privește statele care utilizează moneda unică. Prin urmare, revizuirile sunt destul de severe și de abrupte.

În ciuda faptului că FMI a anunțat revizuirea, din nou în scădere, a prognozei de creștere economică pentru acest an, ținta pentru deficitul bugetar nu va fi modificată și va rămâne 1,9% din PIB. Această țintă va fi mai greu de atins, în condițiile în care România va finaliza anul cu un PIB mai mic decât cel estimat până acum.

Ce înseamnă acest lucru? Guvernul va trebui să reducă și mai mult cheltuielile. Este mai simplu decât ne-am închipui că nu poate fi vorba despre creșteri sau măriri de salarii și pensii. În schimb, Guvernul și reprezentanții partidelor din coaliție au început deja să anunțe creșterea salariilor sau a pensiilor. Nici nu am început campania electorală și, iată, ne trezim că puterea ne „servește” măsuri populiste.

Declarația politică se intitulează „Întâi Guvernul portocaliu, apoi codul”.

Despre criza financiară și despre viscolul economic și social care aveau să se abată asupra vieții românilor noi nu am fost preveniți, am aflat de la cârmuitorii țării, de fapt, de la „marele cârmaci”, atunci când i-a picat bine Domniei Sale, după ce s-a văzut cu sacii doldora de voturi în căruța prezidențială. Sigur, am fost menajați, nu trebuia să aflăm ce ne așteaptă în plină campanie de alegeri, ca nu cumva, cuprinși de panică, să nu-l votăm cu mic, cu mare pe domnul Băsescu.

În consecință, Guvernul domnului Băsescu nu a luat din timp măsurile care se impuneau pentru a diminua efectele crizei și pentru a proteja populația, cu prioritate categoriile cele mai defavorizate, nu doar din motive de incompetență, ci în primul rând pentru a ascunde adevărul și a nu perturba marșul șefului către al doilea mandat, chinuit și contestat, în niciun caz triumfal.

Abia după ce acest obiectiv politic a fost atins, Guvernul președintelui a aplicat cele mai brutale măsuri care s-au văzut până acum în toată Uniunea Europeană, un program nu de austeritate, ci de pedepsire a celor mai mulți dintre cetățenii României.

Consecvent, Guvernul domnului Băsescu, indiferent care îi e componența, nu se dezminte nicicum. Românii au aflat de nenorocirea care s-a abătut asupra a zeci de mii de concetățeni, îngropați în nămeți, izolați, flămânzi și în pericol de moarte, abia după ce toate ceremoniile și festivitățile de instalare a noului Guvern au luat, fără grabă, sfârșit, și nu au aflat despre dimensiunile dezastrului de la Guvern, ci de la presă. Dorita „lovitură de imagine”, spectacolul ticluit și pus în scenă pentru a-i adormi pe români și a-i face să renunțe la protestele care izbucniseră pe tot cuprinsul țării nu trebuiau tulburate de strigătele disperate de ajutor ale sinistraților. Mai grav, aparatul de stat și-a pus în mișcare forțele din dotare cu adevărat capabile să salveze vieți, comunități întregi abia după ce s-au terminat pupăturile de la Cotroceni și după ce fiecare ministru în parte s-a bucurat de onorurile instalării de către prim-ministrul însuși.

## Declarația politică este intitulată „O revelație”.

Într-o țară acoperită de zăpezi, nu numai la figurat, ci, iată, și la propriu, în care oamenii descoperă în fiecare zi că „iarna nu-i ca vara” și, din această cauză, mor în propriile case din cauza frigului sau a foamei, mai este loc și de revelații.

## Stimați colegi,

Îmi cer din start scuze că tema pe care doresc să o aduc în atenția dumneavoastră pare, în condițiile meteo ale ultimelor zile, cumva ironică, dacă nu chiar sadică. Totuși, nu-mi pot reprima această constatare revelatorie: „partidul Albă-ca-Zăpada”, despre care atât de inspirat perora distinsul sociolog Sebastian Lăzăroiu, chiar există! Și nu numai că există, dar în multe zone din această țară a și câștigat alegerile, culmea, fără ca acestea să fie organizate. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost alegeri la termen sau comasate? „Partidul Albă-ca-Zăpada” câștiga tot, aruncând definitiv țara într-un infern... alb, evident.

Pe cine a bătut Albă-ca-Zăpada? În primul rând, s-a distrat copios cu autoritățile centrale, care, uitând – scuze pentru repetiție – că „iarna nu-i ca vara”, au lăsat deszăpezirile pe altă dată sau, dacă nu, le-au lăsat pe mâna cui nu trebuia, sau nu le-au făcut deloc. Apoi, partidul acesta atotputernic a avut ceva de împărțit cu autoritățile locale, care, de fiecare dată, sunt pregătite și parapregătite să facă față zăpezilor. Desigur, când transmit aceste mesaje liniștitoare, afară nu este pic de zăpadă... În orice caz, pare-se că partidul acesta are ceva de împărțit mai ales cu oamenii din mediul rural, unde dotarea cu utilaje de deszăpezire nu a fost niciodată o temă prezentă în discursurile de campanie ale candidaților, din partea oricărui partid ar fi aceștia.

## Stimați colegi,

Ironia mea ar fi impardonabilă dacă realitatea ultimelor zile nu mi-ar da dreptate. Partidul anunțat de domnul Sebastian Lăzăroiu își face de cap și statul, prin instituțiile sale de la toate nivelurile, nu este capabil să îi facă față. Poate contramăsura, în această stare de fapt, nu este discursul revoltat împotriva naturii, ci efortul conjugat al tuturor. Aici trebuie să funcționeze solidaritatea, despre care atât de mult ni s-a vorbit în ultima perioadă.

Declarația politică este intitulată „Un guvern de juveți și valeți. De la șeful scorpionilor, la șeful spionilor”.

Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern nou-nouț, nici un guvern al tinereții, competenței și probității, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou-nouț pentru că jumătate din membrii săi, respectiv nouă dintre aceștia, au făcut parte și din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier și de trei miniștri aparținând UDMR (Markó Béla, Kelemen Hunor, László Borbély, Ladislau Ritli), de cei doi miniștri aparținând UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu), de miniștrii dependenți Cătălin Predoiu și Leonard Orban și de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost promovat ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului.

Cabinetul Ungureanu nu este, din păcate, nici un guvern al competenței sau al competențelor. Dimpotrivă, este un guvern de rezerve sau de clone, de pile sau de pupile, de slugi sau de marionete, de fițe sau de beizadele, de valeți, de travestiți sau de traseiști.

Astfel, miniștrii Gabriel Oprea și Cristian Diaconescu provin din PSD, în timp ce miniștrii Gabriel Berca, Cătălin Predoiu, Cătălin Baba și Leonard Orban au debutat în PNL ori au fost apropiați acestui partid.

Noul ministru al dezvoltării regionale și turismului, Cristian Petrescu, este cunoscut drept un fan și un serv al fostei ministrese Elena Udrea, care l-a răsplătit cu contracte de peste un milion de euro de la acest minister. Petrescu a fost

mecanic auto – una dintre profesiile pe placul președintelui Băsescu – și a reușit să absolve o facultate, respectiv Facultatea de Educație Fizică și Sport, abia la vârsta de 34 de ani. Fără nicio competență sau experiență managerială, a ajuns marele patron al infrastructurii din România.

Noul ministru al muncii, familiei și protecției sociale, Claudia Boghicevici, este pupila primarului Aradului, Gheorghe Falcă, fiind numită la hotelul în care locuiește în București „blonda celor trei mușchetari portocalii de la Arad” – deputații Iustin Cionca-Arghir, Lucian Riviș-Tipei și Adrian Henorel Nițu. Cea mai consistentă experiență a doamnei Boghicevici a fost cea de învățătoare la Casa de fete din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad. Aceasta se laudă cu licența în științe economice (finanțe-bănci) și cu patru mastere, dar majoritatea acestora au fost obținute la contestata Universitate de Vest „Vasile Goldiș” din Arad.

Declarația politică se intitulează „Evaziunea fiscală este o crimă”.

Oficial, economia subterană este evaluată de Institutul Național de Statistică la 20% din produsul intern brut, adică peste 23 de miliarde de euro. Totuși, conform estimărilor economiștilor și chiar ale Băncii Naționale a României, nivelul economiei „negre” este mult mai ridicat, fiind plasat, într-o perspectivă rezervată, între 35 și 40 de miliarde de euro anual.

Aceste sume semnificative, care depășesc toate împrumuturile contractate de Guvernul României de la instituțiile financiare internaționale în intervalul 2010–2011, întrețin corupția, alimentează injustiția socială și promovează modelul hoțului agresiv, care sfidează legea. Proliferarea evaziunii fiscale distruge încrederea în necesitatea educației, în munca cinstită, în instituțiile democratice și în mecanismele economiei de piață.

În loc să utilizeze resursele interne, regimul Băsescu a ales calea mai simplă, a împrumuturilor. Datoria externă a României, publică și privată, a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro. Doar în anul 2011 s-au plătit circa 40 de miliarde de euro pentru plata datoriilor și dobânzilor către creditorii străini, cea mai mare parte a acestei sume fiind, la rândul ei, împrumutată din surse externe.

România are resurse interne pentru a depăși criza, pentru a plăti pensii și salarii corecte, pentru a susține antreprenorii români, pentru a moderniza sistemele naționale de sănătate și educație, pentru a dezvolta un stat social autentic, capabil să ofere șanse reale la un trai decent pentru toți cetățenii români care muncesc cinstit.

Evaziunea fiscală este cel mai mare obstacol în calea dezvoltării României. Evaziunea fiscală ne-a obligat să ne împrumutăm cu sume uriașe pentru a asigura supraviețuirea statului. Evaziunea fiscală condamnă anual sute de mii de copii la sărăcie și izolare, refuzându-le șansa la o școală modernă și la asistență medicală competentă. Evaziunea fiscală ucide destine și compromite viitorul acestei națiuni. Evaziunea fiscală este o crimă.

Pentru a eradica acest fenomen, avem nevoie de voință politică, o justiție corectă și, în mod esențial, de un regim sancționator extrem de sever.

Declarația politică este intitulată „Despre truism – «Iarna nu-i ca vara!»”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Dacă inițial truismul enunțat mai sus și-a consumat partea umoristică, iarna aceasta nu a mai avut nimic plăcut în ea.

Paradoxal, până și ministrul Igaș a avut dreptate, ceea ce înseamnă că specialiștii de la ANMH au făcut previziuni corecte. Nu intenționez să reiau comentariile făcute deja pe posturile TV de știri, și nici să susțin că am putea gestiona eficient „hachițele” naturii, dar unele observații merită făcute.

1. Specialiștii de la autoritatea competentă să gestioneze deszăpezirea și să asigure contracte eficiente ori sunt slab pregătiți, ori rău intenționați. Nu au cunoscut sau au ignorat ce dotări ar trebui să aibă o firmă în această situație. Astfel, s-au folosit utilaje neadecvate. Nu au făcut o raportare de preț al serviciilor în țările europene. Astfel, ne costă serviciul de două-trei ori mai mult decât pe alții, care stau, de altfel, cu mult mai bine la capitolul buget național. În această situație, deoarece este greu de dovedit reaua intenție sau, mai explicit, corupția, se pot asimila ca fiind prost pregătiți și ar cam trebui trimiși la recalificare în onorabilul statut de șomer.

2. Ne-am lăudat cu acea nemaipomenită descentralizare, iar autoritățile au fost complet debusolate. Astfel, aflăm că nu există proceduri, diverse paliere de decizie, fiind de culori politice diferite, nu colaborează, avem autonomie locală, dar fără fonduri.

3. Așa am descoperit că din aproximativ 48% din populație, ce trăiește în mediul rural, mulți nu au după ce bea apă. Sărăcirea populației a fost așa de agresivă, încât lumea orașelor ce a urmărit la TV iarna a rămas îngrozită de ce a văzut în mediul rural. Trimitem acești oameni la muncă, dar nu avem locuri de muncă. Nu avem deci ajutoare sociale, dar nu avem nici alternativa muncii. Lumea rurală, pe lângă faptul că este săracă, este și foarte îmbătrânită. Au ajuns să-și taie livada din curte, deoarece nu au lemne de foc. Am făcut proiecte de civilizare a mediului rural: apă curentă, gaze etc., dar nu am gândit dacă aceștia au și cu ce plăti facturile.

Declarația politică se intitulează „Sărăcia nu este o problemă doar a individului”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Am depășit un an 2011 greu și foarte greu de suportat pentru cei mai mulți dintre români. Pentru a face din 2012

un an mai sigur, trebuie să ne planificăm de pe acum acțiunile noastre și să evaluăm corect ce am făcut până în prezent. Trebuie să fim conștienți care dintre români sunt cei mai afectați de efectele crizei economice globale și de efectele crizei românești, o criză de structură și de sistem.

Vreau să vă readuc astăzi în atenție problematica atât de gravă a sărăciei. Sărăcia nu este o problemă doar a individului, ci și a colectivității, este o problemă de importanță strategică a întregii societăți românești. România a fost mereu o țară cu probleme sociale, dar astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să înțelegem că sursa deblocării societății este combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale.

Sărăcia rurală, a satelor românești, a devenit una profundă. Ultimele statistici ale UE și cercetările naționale făcute de Institutul de Cercetare a Calității Vieții ne arată cum, practic, România rurală s-a decuplat de la standardele de viață minime necesare acestor vremuri. Nu-i putem cataloga cu cinism drept suboameni pe cei care trăiesc în mediul rural și în zonele cele mai afectate din România de lipsa de resurse sau de acces la facilitățile normale pentru secolul nostru. Menținerea unei atenții permanente către aceste zone și scoaterea lor din faza de subdezvoltare este o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm.

În același timp, în orașele mici precum Tecuciul, orașul meu natal, pe care-l și reprezint în Parlament, calitatea vieții a ajuns la cote minime din cauza lipsei locurilor de muncă și a investițiilor. Un fost oraș dezvoltat acum 20 de ani a fost abandonat din cauza poziției geografice și a lipsei de importanță pe care i-o acordă decidenții. Starea deosebit de grea a orașelor mici conduce la situații dramatice în care tinerii nu au nicio perspectivă, familiile intră în dezagregare și comunitatea nu îi poate ajuta pe cei care au muncit pentru România de azi, bătrânii și pensionarii. Orașele mici, mai ales cele din zona Moldovei, au fost abandonate hazardului unor timpuri dure.

Declarația politică este intitulată „Românii și România au nevoie de soluții. Lupte fratricide”.

„Femeia privea lupta și, la fiecare lovitură primită de băieți, strângea ochii de durere.” (Mihai Vișoiu)

În această iarnă, am avut plăcerea și onoarea de a întâlni un om al cuvântului, scriitorul Mihai Vișoiu. Fost campion național la box, este autorul de succes al unor cărți biografice despre Mihai Leu și Leonard Doroftei. Prietenul său, Fănuș Neagu, îl descria astfel: „Pentru că s-a născut din stirpea ce ni l-a dăruit pe Panait Istrati și pe atâția geniali exaltați ai libertății, el continuă, iată, și după patruzeci de ani, să fie la fel de bogat în iluzii, neîmplinit în disperări, cules de patimile ce țin de măreția omului furat de ideea că lupta este idealul care ne smulge din uitarea pământului. Paginile scrise de el mă cuceresc, iar patima înflăcărată cu care-i înconjoară pe marii învingători din careul magic mi-l ține mereu aproape de inimă.”

I-am citit cartea („Moartea dinaintea morții”) și i-am apreciat în mod deosebit abilitatea de a îmbina atât de armonios realitatea trăită cu transpunerea narativă a faptelor, latura sa melancolic-metaforică, în contextul atâtor amintiri frumoase despre oameni și locuri, despre întâmplări și vremuri.

Una dintre nuvele mi-a captat atenția prin profunzimea subiectului narativ și a metaforei. În nuvela „Sângele mamei”, autorul evocă lupta în ringul de box a doi frați gemeni. Mama lor asistă la meci și, sfâșiată de durere pentru fiecare lovitură pe care o primește unul sau celălalt dintre frați, suferă, neînțelegând furia și constanța cu care se lovesc. Orice rană, a oricăruia dintre ei, deschide o rană sfâșietoare în inima mamei și neputința de a pune capăt acestei lupte o sufocă. Această poveste are o încărcătură afectivă deosebită.

Am citit-o acum vreo două săptămâni, într-un moment în care pe scena politică românească aveau loc mari frământări. Ură și părtinire în interiorul coalițiilor, lupte fratricide în interiorul partidelor, care nu fac decât rău tuturor. Românii sunt dezbinați de lupte intrinsece, fără rost, pentru interese meschine.

Partidele politice, precum cei doi frați, își impută greșeli, păcate fără de iertare, uitându-și menirile, promisiunile, idealurile. Între icnirile dintre pumni nu mai există niciun fel de dialog. Îndemnul nostru la dialogul social este strigăt în pustiu, iar cel la dialogul politic adună invective și imputări. Românii sunt încrâncenați în lupta cu ei înșiși, în lupta împotriva propriilor temeri și România se arată Europei chircită de oboseală, descompusă de frământări interminabile.

Doamnelor și domnilor senatori,

Unii dintre dumneavoastră sunteți prezenți, nu ați semnat în condică. Alții au semnat și nu sunt prezenți.

Apel nominal.

Vă rog, domnule secretar, prezența.

|**Domnul Gheorghe David:**|| |---|---| |Albert Álmos|prezent| |Andrei Florin Mircea<br>Andronescu Ecaterina|prezent<br>absentă| |Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>Ariton Ion<br>Badea Viorel Riceard<br>Banias Mircea Marius<br>Bara Ion<br>Bașa Petru<br>Bădescu Iulian<br>Bălan Gheorghe Pavel<br>Belacurencu Trifon|absent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>absent<br>absent| |Berca Gabriel<br>Berceanu Radu Mircea|prezent<br>prezent| |Bîgiu Marian Cristinel|absent| |Bîrlea Gheorghe|prezent| |Blaga Vasile|prezent| |Boagiu Anca Daniela|prezentă| |Boitan Minerva|absentă| |Bokor Tiberiu|prezent| |Borza Dorel Constantin Vasile|absent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|absent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|absent| |Chelaru Ioan|absent| |Chirvăsuță Laurențiu<br>Chivu Sorin Serioja<br>Cibu Constantin Sever<br>Coca Laurențiu Florian<br>Constantinescu Florin|prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>absent| |Constantinescu Viorel<br>Cordoș Alexandru<br>Corlățean Titus<br>Crăciun Avram<br>Cseke Attila Zoltán<br>Daea Petre<br>David Cristian|prezent<br>absent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>absent| |David Gheorghe<br>Diaconescu Cristian<br>Diaconu Mircea<br>Dobra Nicolae|prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent| |Filip Petru|prezent| |Fodoreanu Sorin|prezent| |Frâncu Emilian Valentin|absent| Frunda György prezent Găină Mihăiță absent Geoană Mircea Dan absent Ghișe Ioan absent Greblă Toni absent Grosu Corneliu prezent Günthner Tiberiu prezent Hașotti Puiu absent Hărdău Mihail prezent Humelnicu Augustin Daniel prezent Ichim Paul absent Igaș Traian Constantin prezent Ion Vasile prezent Iordănescu Anghel prezent Jurcan Dorel prezent Lazăr Sorin Constantin absent Luca Raymond absent Mang Ioan absent Marcu Gheorghe absent Mardare Radu Cătălin absent Marian Ovidiu prezent Marian Valer absent Markó Béla absent Mazăre Alexandru absent Măgureanu Cezar Mircea prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel absent Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena absentă Mitrea Miron Tudor absent Mîrza Gavril absent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae absent Mustățea Vasile absent Mutu Gabriel absent Necula Marius Gerard prezent Nedelcu Vasile prezent Nicoară Marius Petre absent Nicoară Romeo Florin absent Nicolaescu Sergiu Florin absent Nicula Vasile Cosmin absent Nistor Vasile absent Niță Mihai prezent Onofrei Orest prezent Oprea Dumitru prezent Oprea Mario Ovidiu absent Panțuru Tudor prezent Pașca Liviu Titus absent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru prezent Pintilie Vasile prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe absent Popa Cornel absent Popa Mihaela prezentă Prodan Tiberiu Aurelian prezent

## **Domnul Vasile Blaga:**

Sunt 63 de colegi prezenți și 73 de semnături.

În sală sunt doar 63 de colegi senatori. Nu mai continuăm.

Voi face...

Vă rog... Imediat vă dau cuvântul.

Vă dau cuvântul imediat, nu înainte de a vă informa că avem o serie de întrebări și interpelări adresate Guvernului, depuse în scris la secretariatul ședinței.

O să citesc numele colegilor, lista completă la întrebări:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Gheorghe David, Dumitru Oprea, Florin Mircea Andrei, Gheorghe Bîrlea, Nicolae Dobra;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Adrian Țuțuianu, doamna senator Doina Silistru, domnii senatori Trifon Belacurencu, Sorin Constantin Lazăr, Gheorghe Pop, Iulian Bădescu, doamna senator Elena Mitrea, domnii senatori Florin Constantinescu, Laurențiu Florian Coca, Ioan Mang;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Raymond Luca, Paul Ichim, Puiu Hașotti, Marius Petre Nicoară, Emilian Valentin Frâncu, Șerban Rădulescu;

– din partea Grupului parlamentar progresist, domnul senator Sorin Serioja Chivu. Interpelări au depus:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Gheorghe Bîrlea, Alexandru Pereș;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Adrian Țuțuianu, doamnele senator Doina Silistru și Elena Mitrea, domnii senatori Sorin Constantin Lazăr, Gheorghe Pop, Iulian Bădescu, Șerban Constantin Valeca, Florin Constantinescu, Trifon Belacurencu, Alexandru Cordoș, Ion Rotaru, Ioan Mang, Valer Marian;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Paul Ichim, Puiu Hașotti, Dan Radu Rușanu, Emilian Valentin Frâncu, Marius Petre Nicolară, Vasile Mustățea;

– din partea Grupului parlamentar progresist, domnii senatori Sorin Serioja Chivu, Cezar Mircea Măgureanu.

Domnule senator Mihăilescu, vă rog.

Microfonul 3.

Mulțumesc, domnule președinte.

Trebuie să fac doar un anunț, nu este nevoie de altceva.

În primul rând, am stabilit, pentru că domnul senator Gyerkó László a plecat în altă funcție, că Grupul parlamentar al UDMR este de acord ca eu, care nu am nicio altă comisie în afară de Comisia pentru regulament, să funcționez în continuare în Comisia economică, industrii și servicii, iar, prin înțelegerea membrilor Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Sorin Serioja Chivu să ocupe funcția de secretar în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Vă mulțumesc.

Da.

Ne trebuie cvorum pentru anunțuri de schimbări în comisii.

Vă rog, domnule senator Rădulescu.

Stimați colegi,

Avem și noi câteva schimbări:

- domnul senator Ion Ariton va trece de la Comisia pentru

- drepturile omului, culte și minorități la Comisia pentru egalitatea de șanse;

- domnul senator Tudor Panțuru, ca a doua comisie, la

- Comisia pentru sănătate publică;

– doamna senator Sorina Luminița Plăcintă va trece la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

În plus, asentimentul nostru pentru cele anunțate anterior de domnul senator Mihăilescu. Mulțumesc.

Au mai venit domnii senatori Grosu și Feldman Radu Alexandru.

Suntem 65 de senatori prezenți în sală. Tot nu suntem suficienți. Puteam veni, cum v-am rugat, la 15.50, nu la ora 17.00.

Încheiem ședința.

Lucrări în comisii marți, 21 februarie 2012, miercuri,

- 22 februarie 2012, și joi, 23 februarie 2012. Vă mulțumesc.

## _Ședința s-a încheiat la ora 16.45._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|591707]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 9/1.III.2012 conține 32 de pagini.**

Prețul: 48,00 lei