Cornel Popa

Declarația politică este intitulată „Banii europeni, o corvoadă, nu un ajutor pentru România”.

În ciuda asigurărilor date de fostul Guvern Boc la învestirea ministrului afacerilor europene, în 2011, situația atragerii de fonduri europene este din ce în ce mai gravă. Comisia Europeană a anunțat Autoritatea Română de Audit că suspendă finanțarea europeană pentru proiectele privind dezvoltarea resurselor umane până la remedierea deficiențelor, dar n-am aflat nici până acum care sunt aceste deficiențe și cine plătește pentru ele.

Ministrul Leonard Orban însuși s-a arătat îngrijorat de faptul că, pe viitor, România ar putea să mai aibă suspendate fondurile europene accesate prin programele operaționale sectoriale. Îmi imaginez că și în acele cazuri va lipsi cu desăvârșire responsabilitatea celor implicați și nu va răspunde nimeni pentru greșelile care blochează proiectele românilor.

Situația în ceea ce privește acordarea banilor pe Măsura 3.2.2, din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, este și ea la fel de neclară, motiv pentru care am cerut lămuriri privind reîmpărțirea sumelor aflate din nou la dispoziția Ministerului Agriculturii. În urma finalizării procedurilor de achiziții de către beneficiarii Măsurii 3.2.2, au rezultat anumite economii, care, conform procedurilor în vigoare, au fost dezangajate și au revenit la dispoziția MADR pentru a fi redistribuite. Ei bine, nici la acest capitol Guvernul nu are capacitatea de a lămuri posibilii beneficiari, descurajând în felul acesta inițiativa și deschiderea românilor către proiecte cu finanțare din bani europeni.

Este paradoxal, așadar, că fondurile aflate la dispoziția României, în loc să constituie un ajutor, reprezintă o reală problemă de gestionare, de alocare și, ulterior, de implementare a proiectelor în cauză.