Adrian Țuțuianu

Declarația politică este intitulată „Băsescu îi umilește pe români. Din nou!”.

Reiau demersul început data trecută și adaug câteva comentarii evenimentelor care au marcat săptămâna recent încheiată. Inevitabil, am un singur personaj pe ordinea de zi: Traian Băsescu.

Să nu credeți că-mi face vreo plăcere să abordez subiectul. Cred cu tărie că președintele actual este un produs nociv al vieții publice autohtone. Iau doar ca pe o necesitate amendarea aberațiilor pe care s-a simțit dator să le emită în decurs de câteva zile: de la reîntregirea salariilor pe care el le tăiase, la refuzul de a reduce CAS-ul, până la jocul penibil de-a victima.

Mai întâi, la mijlocul săptămânii, președintele a mers în Parlament să le vorbească alor săi. Nimic nu impunea un discurs în Parlament, altceva decât preocupările sale strict personale.

Ce ne-a anunțat de-acolo? Lăsând la o parte ipocrizia recunoașterii rolului major al forului legislativ în viața democratică, un for pe care l-a călcat în picioare de câte ori a avut ocazia, Traian Băsescu a ținut morțiș să facă paradă cu puterea pe care o exercită autoritar asupra Guvernului, adică asupra acestui nou Guvern și, în primul rând, asupra premierului, pe care se grăbiseră toți să-l declare independent de președinte. Or, lucrurile trebuiau readuse la „firesc” și PDL-UNPR-UDMR trebuiau să afle din gura șefului statului că nimic nu s-a schimbat, că Răzvan Ungureanu este Emil Boc II, cu toate „calitățile” deja consacrate: supunerea totală și necondiționată față de Cotroceni, îndeplinirea întocmai a viziunilor lui Traian Băsescu.

Asta a vrut, asta a făcut!

Și ca să fie clar pentru toată lumea, inclusiv pentru domnul premier, a dictat de la tribuna Parlamentului și măsurile pe care Guvernul e dator să le ia în perioada următoare, culminând cu reîntregirea salariilor bugetarilor.

Simțind că lucrurile n-au fost suficient de clare și premierul continuă să fie prezentat drept un independent pursânge (nici măcar propaganda proprie nu pricepuse mesajul), domnul Băsescu a ținut să sublinieze ferm toate astea.

În consecință, a mers la televizor și a pus lucrurile în ordine: CAS-ul, cu care s-a tot dat bățos domnul Ungureanu că-l reduce, nu trebuie redus, salariile trebuie întregite la 1 iunie, deși putea să se-ntâmple asta de la 1 ianuarie, USL nu e un partid, e alianță, și Elena Udrea e cel mai competent ministru cu care a fost binecuvântat poporul român.

Inutil să comentez toate astea. Sunt convins că românii le-au descifrat foarte exact. Sunt convins că a înțeles toată lumea de ce se măresc salariile – altfel, o măsură obligatorie și pe care am susținut-o permanent – cu o săptămână înainte de alegeri. Sunt convins că au înțeles de ce e Udrea lăudată non-stop. În fine, sunt convins că și domnul Ungureanu a înțeles mesajul.

De departe însă, cel mai revoltător lucru pe care l-a spus Traian Băsescu duminică este acela că funcția de președinte a reprezentat pentru el cea mai mare umilință. Personajul care a ridicat mojicia, mitocănia, proasta creștere la rang de virtuți ale omului de stat, personajul care a umilit toate categoriile sociale din România –, de la pensionari la