Leonardo Badea

Declarația politică este intitulată „Bugetul unei țări nu poate deveni victima războiului politic!”.

Declarația mea de astăzi este, dacă vreți, un apel sincer la responsabilitate. Nu unul zgomotos, nici isteric, ci fundamentat pe câteva argumente în fruntea cărora stau rațiunea și buna-credință.

Din momentul lansării de către premierul Victor Ponta a proiectului de buget pe anul 2014, în forma aprobată de USL, așteptările mele s-au mutat în zona unor dezbateri reale, aplicate, profunde, „cu pixul în mână”, pe formă și fond. Am sperat să discutăm, profesional și profesionist, despre fundamentele proiectului, despre resurse și destinații, despre categorii bugetare, despre salariul minim, investiții, arierate, creștere economică. Pe scurt, despre filosofia bugetară a Guvernului Victor Ponta.

Pare-se însă că naivitatea pe care mulți amici mi-o reproșează în acțiunea politică s-a răzbunat și de astă dată și zona de dezbatere fertilă pe care o așteptam – la modul sincer – a fost acoperită, dintr-o respirație, de mult mai atrăgătorul „scandal” provocat de președintele României. Care, neinspirat, irațional, ne aruncă pe toți – a câta oară? – într-o zonă a conflictului inutil. Numai că, spre deosebire de iritările provocate pe subiecte marginale, de data asta blocajul este pus în fața unui subiect de importanță majoră.

Bugetul unei țări nu poate fi niciodată jucăria pe care să-ți verși nervii atunci când lucrurile nu merg în tonalitate cu interesul personal. Bugetul unei țări nu poate fi niciodată moneda de schimb a „deal-urilor” politice. Bugetul unei țări nu poate sta la ușă, pe preș, până se calmează nervii dinăuntru. În sfârșit, stimați colegi, aprobarea bugetului nu se târguiește la tarabă. E nedemn.

Amenințarea președintelui că va retrimite proiectul la Parlament, fluturând agresiv argumentul creșterii accizei la combustibili, se încadrează în tabloul descris și, o spun răspicat, e din zodia politicianismului de duzină. Dacă acesta e nivelul la care suntem forțați să dialogăm, e trist.

Eu sper totuși ca discuția să revină la tonul firesc și să avem parte de un buget 2014 corect, care să țină cont de toate obiectivele fixate, care să ofere cadrul necesar creșterii economice pe două axe fundamentale: creșterea nivelului de trai – care va conduce, implicit, la o creștere a cererii interne – și stimularea investițiilor. Victor Ponta își asumă acest proiect, e sarcina și obligația lui. E filosofia abordată decisiv de întregul Cabinet și care se înscrie în noțiunile fundamentale ale filosofiei guvernamentale în ansamblu: „curaj” și „decizie”. Altfel, putem discuta la nesfârșit despre

câți bani are un ministru pentru cafea sau altul pentru mobilă. Doar că nivelul nu ne onorează.

Vă mulțumesc.