Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Câte ceva despre așa-zisa «libertate de expresie»”.

## Stimați colegi,

„Libertate de expresie” care... când există, când nu prea, stimați colegi, în funcție de necesitățile momentului. Știm foarte bine frumoasa poveste care învăluie sintagma amintită, de altfel o temă centrală a gândirii liberale. În numele libertății de expresie s-au purtat războaie, au avut loc revoluții, au murit oameni pentru ca alți oameni să poată vorbi liber... Și, când în sfârșit putem vorbi liber, apar diverse bariere... Cum ar veni, și libertatea asta de expresie are gradele ei, nu-i așa? Cenzura sau autocenzura, dictată de bunul-simț, în primul rând, educația etc., toate acestea trebuie să ne arate – și o și fac, uneori – în ce doze putem folosi libertatea de expresie.

Dar destul cu aceste considerații teoretice, bine însușite de o societate conștientă de puterea cuvântului. Aș vrea să medităm asupra unui exemplu concret, petrecut zilele acestea chiar sub ochii noștri. Protagoniști, nu se putea altfel, sunt chiar liberalii, deși se revendică din ideologii cumva diferite. Colegul nostru, domnul președinte Călin PopescuTăriceanu, a făcut luni o declarație deloc pe placul foștilor săi colegi de partid. În sinteză, Domnia Sa a criticat PNL pe motiv că nu a exprimat un punct de vedere legat de ordonanța privind interceptările. De asemenea, i-a cerut doamnei Alina Gorghiu, copreședintele PNL, să prezinte poziția partidului pe acest subiect.

Ei, ce să vezi?! Imediat, domnul Tăriceanu a fost pus la colț, pe niște nici măcar simbolice coji de nucă, și certat cu severitate didactică pentru limbajul „suburban”. Am citit cu atenție declarațiile făcute de liderul ALDE în cadrul conferinței de presă incriminate și, să avem iertare, dar de la această tribună s-au rostit vorbe cu adevărat grele.

## Două observații punctuale.

A-l acuza pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu că s-a „erijat” într-un luptător împotriva actului de justiție este o temă falsă, care ocolește adevăratul fond al problemei. De altfel, pozițiile lui, public exprimate, pe justiție sunt bine cunoscute și nu sunt de dată recentă. O a doua parte a acestei prime observații se referă la caracterul „suburban” al limbajului folosit. Repet, nimic grobian în exprimările copreședintelui ALDE. În altă ordine de idei, de când a-ți exprima cu fermitate opiniile echivalează cu a reacționa „visceral”?!

A doua observație necesară în context este de fapt o clarificare: era vorba despre interceptări, nu despre justiție, nici despre încălzirea globală. „Să spună «nu, domnule, noi vrem ca toți românii să fie ascultați” sau poate îndrăznește, dacă are voie, să spună «nu, e greșit ca toată lumea să fie ascultată la grămadă (...), ca pe vremea Securității». Au curaj să spună chestia asta sau nu au curaj – doamna Gorghiu și PNL. Aștept de la ei un punct de vedere pe această chestiune”, a cerut domnul Tăriceanu.