Sorin Constantin Lazăr

Declarația politică este intitulată „Ce bine se trăiește prost! Fără griji și dileme!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Încă de acum 10 ani, Ministerul Educației și Cercetării a vrut să interzică cadrelor didactice folosirea materialelor didactice auxiliare, cum ar fi caietele tipizate, culegerile sau alte materiale care vin în sprijinul activității instructiveducative.

La momentul acela s-a propus ca utilizarea acestora să fie permisă doar la recomandarea inspectorilor școlari și cu acordul părinților. Luarea unei asemenea măsuri viza învățământul primar, ca urmare a plângerilor venite din partea părinților și a inspecțiilor MEdC.

Astfel, inspectorii au constatat că o parte din aceste materiale conține erori grave și că utilizarea lor duce la supraîncărcarea și demotivarea elevilor.

Această măsură a revenit. În 2016 vorbim despre eliminarea auxiliarelor în diferite județe. Totul este lăsat la libera alegere a inspectoratelor.

Se pune problema în felul următor: „Gata cu auxiliarele, culegerile...” Stau și mă gândesc că va veni timpul în care nu se știe însă dacă vom mai avea nevoie de școli. Ce bine se trăiește prost! Fără griji și fără dileme!

Cum să interzici părinților să achiziționeze aceste tipizate? Cum să ceri cadrelor didactice să își desfășoare orele fără manuale, fără materiale didactice, în condițiile

în care știm destul de bine că părinții susțin financiar, „benevol”, școlile sau grădinițele?

Într-adevăr, Legea educației interzice comerțul de orice fel în școli. Dar de ce să limitezi dreptul comitetului de părinți de a achiziționa auxiliare pentru a veni în sprijinul activității instructiv-educative și, practic, în interesul superior al copilului?

De ce oare trebuie să reformăm sistemul prin luarea unor măsuri excesive? Nu cumva ar trebui să luăm măsuri în ceea ce privește reglementarea atât a auxiliarelor, cât și a opționalelor în mediul școlar?

De cele mai multe ori se vorbește de faptul că instituțiile școlare nu sunt agenți economici, că nu au voie să presteze activități aducătoare de venituri, că nu se pot colecta sume de bani de la părinți.

Legislația în acest domeniu lasă multe posibilități de interpretare. Unii susțin că pot organiza cursuri suplimentare pentru copii doar dacă încheie parteneriat, se identifică voluntari sau au fonduri proprii pentru plata activităților, și numai după programul de grădiniță. Alții susțin că nu se poate nimic, pentru că nu sunt societăți comerciale. Asociațiile de părinți legal constituite se întreabă de ce nu se pot implica în achiziționarea auxiliarelor sau în a plăti profesorilor pentru opționale.

Rog pe această cale ca Ministerul Educației să intervină public pentru a clarifica condițiile, criteriile, practic, modalitatea prin care aceste probleme să fie rezolvate. Vă mulțumesc.