Florian Dorel Bodog

Declarația politică este intitulată „Ce facem cu România când, într-un secol care numără trei generații, una nu se mai naște, iar celelalte două se pregătesc de pensionare?”.

Titlul declarației mele politice de astăzi preia titlul unui articol apărut în ediția „Ziarului Financiar” din 5 februarie 2015. Pornind de la acest material de presă, aș dori să trag (încă) un semnal de alarmă privind scăderea demografică din România și consecințele negative pe care aceasta o generează în plan economic, social etc.

Conform statisticilor, în anul 2013 s-au născut circa 198.000 de copii în România, cu 10% mai puțini față de anul 2008 și cu 37% mai puțini în comparație cu anul 1990. Specialiștii au identificat cel puțin trei cauze care au determinat scăderea natalității din țara noastră.

În primul rând, avem de-a face cu o scădere a numărului de femei care se află la vârsta de a fi potențiale mame. Generațiile care s-au născut după 1989 au acum 25-26 de ani, iar numărul de mame potențiale născute după 1990 este mult mai mic față de numărul celor născute în anul 1967, primul an al generațiilor de decreței. Dacă în anul 1967 s-au născut aproape 528.000 de copii în România, în 1989 numărul de copii născuți a fost de circa 370.000, cu o treime mai scăzut. Vârsta medie a femeilor la prima căsătorie și cea a mamelor la prima naștere au crescut și ele, adâncind și mai mult diferențele. Înainte de 1990, vârsta medie a femeilor la prima căsătorie era de 21-22 de ani, iar vârsta medie a mamelor la prima naștere se situa în jurul valorii de 22,3 ani, această nupțialitate precoce favorizând o fertilitate ridicată de peste doi copii la o femeie. În prezent, rata fertilității este în jurul valorii de 1,3 copii la o femeie, iar vârsta medie a mamei la nașterea primului copil este de 26,5 ani.

A doua cauză ar fi migrația masivă a românilor în străinătate. În ultimii ani, țara noastră a „pierdut” peste 2,3 milioane de persoane, cele mai multe dintre acestea fiind exact categoria activă și cu potențial de a-și întemeia o familie.

Nu în ultimul rând, lipsa locurilor de muncă din economie și dificultățile financiare determină familiile tinere să amâne sau să renunțe la conceperea unui copil.

## Stimați colegi,

Răspunsul la întrebarea din titlu nu este unul simplu. Avem de-a face cu factori cauzali complecși, care necesită soluții complexe și imediate din partea autorităților. După 25 de ani de declin demografic, dacă privim la modul realist lucrurile, nu putem avea o viziune optimistă, mai ales că România nu are încă un plan concret pentru evitarea depopulării țării și stimularea natalității. Sunt foarte multe de făcut, iar costurile unor programe de redresare consistentă a natalității sunt foarte mari și cu efecte de durată. Simulările ONU arată că o fertilitate – de doi copii la o femeie – care să asigure doar înlocuirea în timp a generațiilor nu poate stopa reculul populației decât în jurul anului 2070! Abia atunci populația României ar putea reveni, după 90 de ani, la o creștere naturală, modestă, e adevărat, dar fermă.