Emil Marius Pașcan

Declarația politică este intitulată „Ce le mai rămâne, ce vom mai lăsa după noi copiilor noștri?!”

Domnule președinte,

Distinși colegi,

După aproape două decenii și jumătate de derivă politică, România nu și-a aflat încă nici propria albie a stabilității, nici vadul bunăstării, nici măcar n-a reușit să consacre propria sa clasă salvatoare de mijloc. Prea multă gâlceavă, prea multă furie oarbă, prea multă pripă gregară caracterizează parcursul rostului național și inconsecvența domină traseul ambiguu al zilei de mâine. Suntem europeni, dar pierdem prin bagatelizare, neputință politică și spirit balcanic gureș, conflictualist, esența identității și vigorii noastre identitare.

În furibunda competiție pentru prima linie a vizibilității publice, în încleștarea hărțuielilor politicianiste, aproape că nu știm, nu am observat de când energia și combustibilii, resursele și bogățiile acestei țări, pe care natura și inefabilul divin le-au lăsat drept zestre românilor, sunt exploatate de corporații, concerne străine, interese economice globalizatoare, care extrag, iar apoi ne revând exorbitant propriile noastre resurse. Gazul, curentul, apa sunt toate „împachetate” de așa-zise societăți de stat, controlate practic, fără excepție, de către străini. Au apus prin sufocare industria românească și cercetarea, mare parte a economiei a fost „valorificată” la fier vechi.

Aflăm din presă cum companii austriece controlează aurul verde al României. Vedem însă cu toții cum dispar constant pădurile țării. Prelucrarea lemnului a adus acestor firme, în 2013, afaceri cumulate de un miliard de euro din vânzarea de cherestea și alte produse din lemn. Mai mult de jumătate din această afacere merge la export.

Dintr-un raport al Curții de Conturi reiese că în România se exploatează zilnic, în medie, 41 de hectare de pădure, din care o mare parte o reprezintă tăierile nelegale și furturile din pădurile statului. În aceste condiții, în intervalul 1990–2011 s-au tăiat ilegal peste 80 de milioane de metri cubi de lemn, care pot fi evaluate la peste 5 miliarde de euro, potrivit Curții de Conturi.

În acest timp, autostrăzile rămân construite doar pe hârtie la prețuri comparabile mondial, cu recorduri consacrate în România, sub antrepriza generală a unor societăți evident străine. Și, nu în ultimul rând, constatăm azi concesionarea a 70% din teritoriul țării unor companii străine care vor extrage gaze de șist cu riscuri care duc la secătuirea și otrăvirea pământului țării. Iar ca să fim români și generos de proști până la capăt, vorbim în prezent și de enclavizări pe criterii etnice în chiar inima țării, ba chiar de promotori ai acestora invitați necugetat în Guvernul României. Între două compromisuri politicianiste de doi bani prin care susțin câte un interes al baronilor PSD înghesuiți în jurul vicepremierului Liviu Dragnea, cei în cauză, reprezentând UDMR, negociază cu prim-ministrul Victor Viorel Ponta un proiect legislativ privind autonomia teritorială pe criterii etnice. Aceasta este România „glorioasă” a zilelor noastre, mai precis aceștia sunt românii bărbați care o conduc.